TAȘÇı c. TURQUIE

Comunicat la 8 decembrie 2017 Secțiunea a doua Cerere nr 36446/06 Mehmet TAȘÇI împotriva Turciei introdusă la 10 august 2006 Cererea se referă la instituirea de către poliție și împotriva voinței organizatorilor, a unui sistem de control al securității la intrarea într-o clădire în care o reuniune a fost organizată de secțiunea locală a partidului politic EMEP, precum și înregistrarea acestei adunări. Plângerea depusă de reclamant împotriva agenților de poliție se soluționează printr-un refuz, administrația nepermițând urmărirea penală a polițiștilor acuzați, în temeiul articolului 4 din Legea nr. 4483 privind urmărirea penală a funcționarilor publici și a altor agenți publici. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul denunță o încălcare a libertății sale de întrunire și de asociere.

Pe de altă parte, se află pe teren la art. 8, el susține că percheziția corporală efectuată de poliție a constituit o încălcare a dreptului său la viață privată. În cele din urmă, invocând art. 13, el critică refuzul autorităților de a permite urmărirea penală a agenților de poliție implicați și se plânge în această privință de absența unei căi de atac eficiente pentru a-și prezenta obiecțiile.

Având în vedere percheziția corporală și înregistrarea audiovizuală efectuată de agenții de poliție în cadrul reuniunii ținute sub egida unui partid politic, a existat o interferență cu libertatea de asociere a reclamantului în sensul art. 11 alin. În special în ceea ce privește percheziția corporală, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 alin. A avut reclamantul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a art. 8 și 11 din Convenție? În special, decizia administrației de a nu autoriza urmărirea penală a agenților de poliție în cauză a împiedicat reclamantul să dispună de o cale de atac eficientă în sensul acestei dispoziții

Communiquée le 8 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 36446/06 Mehmet TAȘÇI contre la Turquie introduite le 10 August 2006

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la mise en place par la police, et contre la volonté des organisateurs, d’un dispositif de contrôle de sécurité à l’entrée d’un bâtiment où une réunion fut organisée par la section locale du parti politique EMEP ainsi que l’enregistrement de ce rassemblement. La plainte déposée par le requérant à l’encontre des agents de police s’est soldée par un non-lieu, l’administration n’ayant pas autorisé l’engagement des poursuites à l’encontre des policiers mis en cause, en vertu de l’article 4 de la loi n o 4483 relative aux poursuites des fonctionnaires et autres agents publics. Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant dénonce une atteinte à sa liberté de réunion et d’association.

Par ailleurs, se situant sur le terrain de l’article 8, il soutient que la fouille corporelle effectuée par la police a constitué une atteinte à son droit à la vie privée. Enfin, invoquant l’article 13, il critique le refus des autorités d’autoriser la poursuite des agents de police impliqués, et se plaint à cet égard de l’absence d’une voie de recours effective pour soumettre ses griefs.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard à la fouille corporelle et à l’enregistrement audiovisuel effectués par les agents de police à l’occasion de la réunion tenue sous l’égide d’un parti politique, y a-t-il eu ingérence à la liberté d’association du requérant au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 ? 2. En ce qui concerne particulièrement la fouille corporelle, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance des articles 8 et 11 de la Convention ? En particulier, la décision de l’administration de ne pas autoriser l’ouverture de poursuites contre les agents de police mis en cause a-t-elle empêché le requérant de disposer d’un recours effectif au sens de cette disposition ?