KAYA c. TURQUIE

Comunicat la 1 octombrie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI nr. 80765/17 Elif KAYA împotriva Turciei, introdusă la 24 octombrie 2017 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG o examinare completă a corpului la care reclamanta a fost supusă în momentul admiterii sale în închisoare și sancțiunea disciplinară care îi interzicea să primească vizita rudelor sale timp de o lună care i-a fost aplicată pe motiv că a rezistat personalului penitenciar pentru a contesta percheziția. Instanțele interne au respins opoziția pe care reclamanta a formulat-o împotriva sancțiunii disciplinare. Curtea Constituțională a adus, de asemenea, în discuție reclamanta pe motivul că percheziția completă era o măsură prevăzută de lege și că nu avea nicio dovadă că personalul a hărțuit sau a fost violent în timpul percheziției.

În plus, această instanță și-a respins și cauza referitoare la nerespectarea dreptului său la viață privată din cauza sancțiunii disciplinare pe care a făcut-o pe motiv că nu a fost privată de orice mijloc de corespondență cu rudele sale, alta decât interdicția de a primi vizita timp de o lună. Invocând articolele 3 și 13 din Convenție, Comisia se plânge că a făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare pentru că a contestat percheziția pe deplin pe care susține că este nejustificată, ilegală și constituie un tratament inuman și degradant față de aceasta. În temeiul articolului 8 din Convenție, recurenta se plânge de o interferență nejustificată cu dreptul său la respectarea vieții private din cauza sancțiunii disciplinare pronunțate cu privire la aceasta.

A fost recurenta supusă, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante pe baza percheziției integrale la care a fost supusă percheziția completă la care a fost supusă persoana căreia i-a fost supusă în timpul admiterii sale în închisoare și care a fost suficient de reglementată de lege?

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr 23380/09, § 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne în cadrul procedurii de opoziție a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție ? În special, răspunsul Curții Constituționale potrivit căruia recurenta, încarcerată, nu a prezentat dovada afirmațiilor sale, poate fi considerat adecvat având în vedere obligațiile procedurale care decurg din această dispoziție Sancțiunile disciplinare impuse recurentei constituie, în circumstanțele cauzei, o ingerință în dreptul persoanei vizate de respectarea vieții private în sensul articolului 8 din convenție

Communiquée le 1 er octobre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 80765/17 Elif KAYA contre la Turquie introduite le 24 octobre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une fouille corporelle intégrale à laquelle la requérante fut soumise lors de son admission en prison et la sanction disciplinaire lui interdisant de recevoir la visite de ses proches pendant un mois qui lui fut infligée au motif qu’elle avait résisté au personnel pénitentiaire pour contester la fouille. Les tribunaux internes rejetèrent l’opposition que la requérante avait formée contre la sanction disciplinaire. La Cour constitutionnelle débouta également la requérante au motif que la fouille intégrale était une mesure prévue par la loi et qu’elle n’avait aucunement prouvé que le personnel pénitentiaire l’avait harcelé ou était violent à son égard pendant la fouille.

En outre, cette juridiction rejeta aussi son grief relatif à un non-respect de son droit à la vie privée en raison de la sanction disciplinaire dont elle fit l’objet au motif que l’intéressée n’alléguait pas avoir été privée de tout moyen de correspondance avec ses proches autre que l’interdiction de recevoir leur visite pendant un mois. Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, l’intéressée se plaint d’avoir fait l’objet d’une sanction disciplinaire pour avoir contesté la fouille intégrale qu’elle soutient être injustifiée, illégale et constitutive de traitements inhumains et dégradants à son égard. Se situant sur le terrain de l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint d’une ingérence injustifiée à son droit au respect de sa vie privée en raison de la sanction disciplinaire prononcée à son égard.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle été soumise, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants à raison de la fouille intégrale dont elle fit l’objet ? 2. La fouille intégrale à laquelle l’intéressée fut soumise pendant son admission en prison était-elle prévue et suffisamment encadrée par la loi ? 3. Eu égard à la protection procédurale contre des traitements inhumains ou dégradants (voir Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes dans le cadre de la procédure d’opposition a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? En particulier, la réponse apportée par la Cour constitutionnelle selon laquelle la requérante, incarcérée, n’avait pas apporté la preuve de ses allégations, peut-elle passer pour adéquate au regard des obligations procédurales découlant de cette disposition ? 4. La sanction disciplinaire infligée à la requérante constitue-t-elle, dans les circonstances de la cause, une ingérence dans le droit de l’intéressée au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 de la Convention ?