KAYTAN c. TURQUIE

Comunicat la 28 noiembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 29586/18 Hayati KAYTAN împotriva Turciei, introdusă la 12 iunie 2018 acuzații de maltratare și tratamente degradante care ar fi fost aplicate reclamantului Procurorul general al Republicii i-a dat un refuz pentru lipsa de probe care să demonstreze că personalul pus sub acuzare a comis infracțiunea și a considerat, de asemenea, că plângerile fuseseră depuse într-un mod organizat, deoarece conținutul lor era stereotipizat. Curtea Constituțională l-a dezmințit, de asemenea, pe reclamant pe motiv că nu avea nicio dovadă conform căreia personalul din cadrul Curții Constituționale ar fi fost supus unei percheziții complete. Invocând articolele 3, 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plângea de relele tratamente aplicate de personalul din penitenciare și denunțând absența unei anchete efective în această privință.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Se prevedea și s-a reglementat suficient de bine de lege (Franța, nr. 70204/01, §§ 38-40, 12 iunie 2007) Reclamantul a fost supus, cu încălcarea art. 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante în timpul acestei percheziții integrale Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr 23380/09, § 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție În plus, răspunsul Curții Constituționale potrivit căruia reclamantul, încarcerat, nu a prezentat dovada afirmațiilor sale, poate fi considerat adecvat având în vedere obligațiile procedurale care decurg din această dispoziție (în ceea ce privește sarcina probei a se vedea, printre altele, Timurtaș c. Turcia, nr 23531/94, § 45, CEDH 2000 VI, Valašinas c. Lituania, 44558/98, § 116, CEDO 2001 VIII și Bouyid menționate anterior, §§ 92)

Communiquée le 28 novembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 29586/18 Hayati KAYTAN contre la Turquie introduite le 12 juin 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des allégations de mauvais traitements et de traitements dégradants qui auraient été infligés au requérant – et à soixante-et-un autres détenus – lors d’une fouille intégrale durant son incarcération. Le requérant et les détenus auraient montré de la résistance à cette fouille. Le procureur de la République rendit un non-lieu pour absence de preuve démontrant que le personnel pénitentiaire mis en cause avait commis l’infraction reprochée. Il estima aussi que les plaintes avaient été déposées d’une manière organisée car leurs contenus étaient stéréotypés. La Cour constitutionnelle débouta également le requérant au motif qu’il n’avait aucunement prouvé ses allégations selon lesquelles le personnel pénitentiaire l’aurait soumis à une fouille intégrale.

Invoquant les articles 3, 6 et 13 de la Convention, le requérant se plaint des mauvais traitements infligés par le personnel pénitentiaire et dénonce l’absence d’une enquête effective à cet égard.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La fouille intégrale effectuée sur le requérant lors de son admission en prison était-elle prévue et suffisamment encadrée par la loi ( Frérot c. France , n o 70204/01, §§ 38-40, 12 juin 2007) ? 2. Le requérant a-t-il été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants durant cette fouille intégrale ? 3. Eu égard à la protection procédurale contre des traitements inhumains ou dégradants (voir Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? Par ailleurs, la réponse apportée par la Cour constitutionnelle selon laquelle le requérant, incarcéré, n’avait pas apporté la preuve de ses allégations, peut-elle passer pour adéquate au regard des obligations procédurales découlant de cette disposition (pour la question de la charge de la preuve voir, notamment, Timurtaș c. Turquie , n o 23531/94, § 45, CEDH 2000 ‑ VI, Valašinas c. Lituanie , n o 44558/98, § 116, CEDH 2001 ‑ VIII, et Bouyid , précité, §§ 82 ‑ 92) ?