ALTAY v. TURKEY

Comunicat la 17 octombrie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 11236/09 Mehmet Aytunç ALTAY împotriva Turciei depusă la 17 februarie 2006 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamantul este un condamnat, care îndeplinea condamnare pe viață în închisoare la momentul depunerii prezentei cereri. Administrația închisorii, după confiscarea unei cărți și a trei reviste trimise de avocatul său, a solicitat judecătorului Edirne să pună o restricție la consultările sale cu avocatul său din motivele că avocatul a încălcat normele de conduită profesională prin trimiterea materialelor care nu sunt relevante pentru apărarea sa. Judecătorul a acordat cererea administrației închisorii și a susținut că un ofițer ar trebui să fie prezent în timpul consultărilor reclamantului cu avocatul său.

Reclamantul a apelat împotriva deciziei, dar Curtea Assize a Edirne a susținut decizia. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că modul în care instanța națională a decis să restricționeze consultările sale cu avocatul său a fost nedrept. El susține că instanța națională nu a desfășurat o audiere sau îi permite să își prezinte opiniile în răspunsul la cererea administrației închisorii sau să aducă dovezi contrare. El susține, de asemenea, că nu i s-a dat ocazia de a comenta opiniile procurorului. Reclamantul susține că instanța națională nu a exprimat în mod corespunzător motivele pentru care au considerat necesară impunerea unei restricții la consultațiile sale cu avocatul său.

În plus, reclamantul se plânge că această restricție a încălcat dreptul său la confidențialitate cu avocatul său și, prin urmare, a încălcat dreptul său la respectarea vieții private, astfel cum este garantat în temeiul articolului 8 din Convenție. În cazul în care reclamantul a avut o audiere echitabilă în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, se aplică art. 6 din Convenție? În special litera (a) A existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere publică în sensul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza instanțelor naționale care își pronunțe deciziile pe baza dosarului fără a desfășura o audiere (a se vedea mutatis mutandis Gülmez c. Turcia , nr. 16330/02, §§ 37-39, 20 mai 2008)? (b) Reclamantul a avut ocazia de a-și prezenta avizele cu privire la cererea administrației închisoare și au fost avizele procurorului comunicat reclamantului?

În caz contrar, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la procedurile adversare din cauza necomunicației acestor avize și a lipsei de ocazie de a-și prezenta observațiile (a se vedea Göç c. Turcia) [GC], nr. 36590/97, §§ 43-52, ECHR 2002 Meral c. Turcia , nr. 33446/02, §§ 34-39, 27 noiembrie 2007)? (c) Instanțele naționale au exprimat în mod corespunzător motivele pentru care au considerat necesar să impună o restricție la consultările reclamantului cu avocatul său? În acest sens, cum au determinat instanțele dacă transmiterea materialelor impugate către reclamant constituie oricare dintre motivele prevăzute în legislația aplicabilă pentru plasarea consultărilor reclamantului cu avocatul său sub supraveghere?

Se aplică art. 8 în acest caz? Dacă este cazul, a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție din cauza prezenței unui ofițer în timpul consultărilor reclamantului cu avocatul său?

Communicated on 17 October 2017

SECOND SECTION

Application no. 11236/09 Mehmet Aytunç ALTAY against Turkey lodged on 17 February 2006

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a convict, who was serving life sentence in prison at the time of lodging the present application. The prison administration, after confiscating a book and three magazines sent to him by his lawyer, requested the Enforcement Judge of Edirne to place a restriction on his consultations with his lawyer on the grounds that the lawyer breached the rules of professional conduct by sending materials that are not relevant to his defence. The judge granted the prison administration’s request and held that an officer should be present during the applicant’s consultations with his lawyer. The applicant appealed against the decision, but the Assize Court of Edirne upheld the decision. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the manner in which the national courts decided to restrict his consultations with his lawyer were unfair.

He argues that the national courts did not hold a hearing or allow him or his lawyer to present his opinions in reply to the prison administration’s request or to adduce counter evidence. He further claims that he was not given an opportunity to comment on the opinions of the prosecutor. The applicant also submits that the national courts did not adequately state the reasons why they found it necessary to impose a restriction on his consultations with his lawyer. Moreover, the applicant complains that this restriction violated his right to confidentiality with his lawyer and therefore was in breach of his right to respect for private life, as guaranteed under Article 8 of the Convention. QUESTION tO THE PARTIES 1. Was Article 6 applicable to the impugned proceedings?

If so, did the applicant have a fair hearing in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, (a) Has there been a breach of the applicant’s right to a public hearing within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention on account of national courts rendering their decisions on the basis of the case file without holding a hearing (see, mutatis mutandis , Gülmez v. Turkey , no. 16330/02, §§ 37-39, 20 May 2008)? (b) Did the applicant have an opportunity to present his opinions on the prison administration’s request and were the opinions of the prosecutor communicated to the applicant?

If not, has there been a breach of the applicant’s right to adversarial proceedings on account of the non-communication of these opinions and the lack of opportunity to submit his observations (see Göç v. Turkey [GC], no. 36590/97, §§ 43-52, ECHR 2002 ‑ V, Meral v. Turkey , no. 33446/02, §§ 34-39, 27 November 2007)? (c) Did national courts adequately state the reasons as to why they found it necessary to impose a restriction on the applicant’s consultations with his lawyer? In that connection, how did the courts determine whether the transmission of the impugned materials to the applicant constitute any of the grounds stipulated in the applicable legislation for placing the applicant’s consultations with his lawyer under supervision?

2. Is Article 8 applicable in the present case? If so, has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private life, contrary to Article 8 of the Convention on account of the presence of an officer during the applicant’s consultations with his lawyer?