ALINAK c. TURQUIE

Comunicat la 6 noiembrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR 12307/09 Mahmut ALINAK împotriva Turciei, introdusă la 10 ianuarie 2009 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea penală a reclamantului la o amendă judiciară în temeiul articolului 215 alineatul (1) și al articolului 217 din Codul penal, care dispune de infracțiunile de crimă sau de crimă penală și, respectiv, de motivarea de a nu respecta legile, din cauza expresiilor pe care le-a folosit într-o plângere penală pe care a depus-o și a conținutului unui discurs pe care l-a ținut într-o conferință. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a condamnării sale penale. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de posibilitatea de a se contesta împotriva hotărârii judecătorești de primă instanță, deoarece a fost mai mică decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, pe baza condamnării sale penale În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bülent Kaya Turcia, nr. 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013). (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, 37569/06, § 45-49, 27 noiembrie 2012).

Communiquée le 6 novembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 12307/09 Mahmut ALINAK contre la Turquie introduite le 10 janvier 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une amende judiciaire en application des articles 215 § 1 et 217 du code pénal, disposant respectivement les infractions de l’apologie de crime ou de criminel et d’incitation à désobéir les lois, en raison des expressions qu’il a utilisées dans une plainte pénale qu’il a déposée et du contenu d’un discours qu’il a tenu dans une conférence. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression du fait de sa condamnation pénale. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité pour lui de se pourvoir en cassation contre le jugement de première instance parce que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir Bülent Kaya c. Turquie , n o 52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013). 2. L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie, n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).