GÜRBÜZ ET BAYAR c. TURQUIE

Comunicat la 2 octombrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 8860/13 Ali GÜRBÜZ și Hasan BAYAR împotriva Turciei introdusă la 10 decembrie 2012 CU PRIVIRE LA L Acestea se referă la procedura penală inițiată împotriva reclamanților, proprietar și, respectiv, redactor-șef al cotidianului Ülkede Özgür Gündem , în conformitate cu art. 6 alineatul (2) și art. 4 din Legea privind combaterea terorismului, care reprimă publicarea de tracte și declarații din partea organizațiilor calificate drept teroriști în drept turc. Acțiunea publică declanșată împotriva primului reclamant a fost declarată anulată prin prescripție după o procedură de șapte ani și aproximativ șapte luni. Cel de-al doilea reclamant a fost condamnat la plata unei amenzi.

Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare a reclamanților (a se vedea Hotărârea Dilipak c. Turcia, 29680/05, §§ 40-51, 15 septembrie 2015 în ceea ce privește primul reclamant)? În cazul în care, având în vedere hotărârea Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, 6 iulie 2010), această realizare era necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2)

Communiquée le 2 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 8860/13 Ali GÜRBÜZ et Hasan BAYAR contre la Turquie introduite le 10 décembre 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la procédure pénale engagée contre les requérants, propriétaire et rédacteur en chef respectivement du quotidien Ülkede Özgür Gündem , en application de l’article 6 §§ 2 et 4 de la loi relative à la lutte contre le terrorisme qui réprime la publication de tracts et déclarations émanant d’organisations qualifiées de terroristes en droit turc. L’action publique déclenchée contre le premier requérant fut déclarée éteinte par prescription après une procédure d’une durée de sept ans et sept mois environ. Le deuxième requérant fut condamné au paiement d’une amende. Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent d’une violation de leur droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression des requérants (voir l’arrêt Dilipak c. Turquie , n o 29680/05, §§ 40-51, 15 septembre 2015 en ce qui concerne le premier requérant) ? Dans l’affirmative, eu égard à l’arrêt Gözel et Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, 6 juillet 2010), cette atteinte était-elle nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ?