Gürbüz și Bayar împotriva Turciei

Comunicat la 10 ianuarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 44997/10 Ali GÜRBÜZ și Hasan BAYAR împotriva Turciei, introdusă la 1 iulie 2010 OBIECTIVUL L Acestea se referă la o amendă judiciară aplicată reclamanților, atunci proprietar și, respectiv, redactor-șef al cotidianului Ülkede Özgür Gündem , în cadrul unei proceduri penale, pentru publicarea, în conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, a declarațiilor liderilor PKK (Partea lucrătorilor din Kurdistan, o organizație ilegală) într-un articol intitulat " Leader al poporului kurdei," "Eu sunt kurde," "Eu sunt resortisant al națiunii Turciei" și "Propunere de reformă" de către Öcalan" Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de o lipsă de cunoaștere a dreptului lor la libertatea de exprimare din cauza condamnării lor.

29680/05, §§ 44-47, 15 septembrie 2015), procedura penală inițiată împotriva reclamanților a constituit o interferență în dreptul lor la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În la Õ, în lumina hotărârii Curii pronunțate în cauza Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, 6 iulie 2010), era necesară această interferență în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție?

Communiquée le 10 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 44997/10 Ali GÜRBÜZ et Hasan BAYAR contre la Turquie introduite le 1er juillet 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une amende judiciaire infligée aux requérants, alors respectivement propriétaire et rédacteur en chef du quotidien Ülkede Özgür Gündem , à l’issue d’une procédure pénale, pour avoir publié, en infraction à l’article 6 § 2 de la loi n o 3713 sur la lutte contre le terrorisme, les déclarations des dirigeants du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale) dans un article intitulé « Leader du peuple kurde », « Je suis kurde, je suis ressortissant de la nation de Turquie » et « Proposition de réforme par Öcalan ». Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent d’une méconnaissance de leur droit à la liberté d’expression en raison de leur condamnation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière ( Dilipak c. Turquie , n o 29680/05, §§ 44-47, 15 septembre 2015), la procédure pénale engagée contre les requérants a-t-elle constitué une ingérence dans leur droit à la liberté d’expression au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, à la lumière de l’arrêt de la Cour rendu dans l’affaire Gözel et Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, 6 juillet 2010), cette ingérence était-elle nécessaire au sens de l’article 10 § 2 de la Convention ?