GÜLLÜ c. TURQUIE

Comunicat la 10 ianuarie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr 37671/12 Bar 3713 privind combaterea terorismului, declarațiile liderilor PKK (Parțiul Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală) într-un articol intitulat "Rezultatele din 28 martie și perspectiva unei noi ere invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o lipsă de cunoștință a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza acestei condamnări. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere jurisprudența Curții în această privință (Dilipak c. Turcia , n 29680/05, §§ 44-47, 15 septembrie 2015), procedura penală inițiată împotriva reclamantului a constituit o interferență în dreptul său la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, 6 iulie 2010), această interferență a fost necesară în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție?

Communiquée le 10 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

37671/12

Barıș GÜLLÜ

contre la Turquie

introduite le 23 septembre 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

une amende judiciaire infligée au requérant, alors propriétaire et rédacteur en chef du mensuel

Özgür Halk

, à l’issue d’une procédure pénale, pour avoir publié, en infraction à l’article 6 § 2 de la loi n

o

3713 sur la lutte contre le terrorisme, les déclarations de dirigeants du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale) dans un article intitulé «

Les conséquences du 28 mars et la perspective d’une nouvelle ère

».

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une méconnaissance de son droit à la liberté d’expression en raison de cette condamnation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière (

Dilipak c.

Turquie

, n

o

29680/05, §§ 44-47, 15 septembre 2015), la procédure pénale engagée contre le requérant a-t-elle constitué une ingérence dans son droit à la liberté d’expression au sens de l’article 10 § 1 de la Convention

?

2.

Dans l’affirmative, à la lumière de l’arrêt de la Cour rendu dans l’affaire

Gözel et Özer c. Turquie

(n

os

43453/04 et 31098/05, 6

juillet 2010), cette ingérence était-elle nécessaire au sens de l’article 10 § 2 de la Convention

?