GÜRBÜZ c. TURQUIE

Comunicarea din 10 ianuarie 2019 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 7172/11 Ali GÜRBÜZ împotriva Turciei, introdusă la 25 octombrie 2011: DE LA LUXEMBRIE Cererea se referă la urmărirea penală împotriva reclamantului, atunci proprietar al cotidianului Ülkede Özgür Gündem , pentru publicarea, cu încălcarea articolului 6 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, declarațiile liderilor PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală) într-un articol intitulat Invocând art. 10 din convenție, reclamantul se plânge de necunoașterea dreptului său la libertatea de exprimare din cauza acestor urmăriri penale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Având în vedere jurisprudența Curții în această privință (Dilipak c. Turcia, n 29680/05, §§ 44-47, 15 septembrie 2015 și Döner și alții c. Turcia, 29994/02, § 89, 7 martie 2017), procedura penală inițiată împotriva reclamantului a avut un efect disuasiv asupra acestuia și, astfel, a constituit o interferență în dreptul său la libertatea de exprimare în sensul Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, 6 iulie 2010), această interferență a fost necesară în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție?

Communiquée le 10 janvier 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

71772/11

Ali GÜRBÜZ

contre la Turquie

introduite le 25 octobre 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

des poursuites pénales engagées contre le requérant, alors propriétaire du quotidien

Ülkede Özgür Gündem

, pour avoir publié, en infraction à l’article 6 § 2 de la loi n

o

3713 sur la lutte contre le terrorisme, les déclarations des dirigeants du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale) dans un article intitulé «

AKP (Parti de la justice et du développement, parti au pouvoir) ne respecte pas la CEDH

», «

Öcalan a critiqué le maintien en détention de [Leyla] Zana alors que Jet Fadıl a été libéré

» et «

Critique de despotisme à DEHAP

».

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une méconnaissance de son droit à la liberté d’expression à raison de ces poursuites pénales.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière (

Dilipak c.

Turquie

, n

o

29680/05, §§ 44-47, 15 septembre 2015 et

Döner et autres c.

Turquie,

n

o

29994/02, § 89, 7 mars 2017), la procédure pénale engagée contre le requérant a-t-elle produit un effet dissuasif sur celui-ci et, de la sorte, constitué une ingérence dans son droit à la liberté d’expression au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en dépit de l’acquittement prononcé à l’égard de l’intéressé

?

2.

Dans l’affirmative, à la lumière de l’arrêt de la Cour rendu dans l’affaire

Gözel et Özer c. Turquie

(n

os

43453/04 et 31098/05, 6 juillet 2010), cette ingérence était-elle nécessaire au sens de l’article 10 § 2 de la Convention

?