ALINAK c. TURQUIE

Comunicat la 31 octombrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 50868/08 Mahmut ALINAK împotriva Turciei, introdusă la 27 septembrie 2008 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea penală a reclamantului la amenzi judiciare în temeiul articolului 215 alineatul (1) din Codul penal, care deține dreptul de a comite infracțiuni sau infracțiuni, în două proceduri din cauza unei cereri pe care a trimis-o primăriei din Kars și a unei declarații pe care a făcut-o în timpul unei emisiuni de televiziune. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a acestor condamnări penale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de posibilitatea de a se contesta împotriva hotărârilor judecătorești de primă instanță, pentru că juriul judiciar aplicat era mai mic decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, pe baza condamnării sale penale În acest caz, această încălcare era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bülent Kaya c. Turcia, nr. 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013). Dacă este cazul, vă rugăm să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii.

Communiquée le 31 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

50868/08

Mahmut ALINAK

contre la Turquie

introduite le 27 septembre 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

les condamnations pénales du requérant à des amendes judiciaires en application de l’article 215 § 1 du code pénal, disposant l’infraction de l’apologie de crime ou de criminel, dans deux procédures en raison d’une pétition qu’il a envoyée à la mairie de Kars et d’une déclaration qu’il a faite lors d’une émission de télé. Invoquant l’article

10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression du fait de ces condamnations pénales. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité pour lui de se pourvoir en cassation contre les jugements de première instance parce que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de sa condamnation pénale

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

? (voir

Bülent Kaya c.

Turquie

, no

52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013).

2.

L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal

? (voir,

Bayar et Gürbüz c. Turquie

, no

37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).