ALTıNTAȘ c. TURQUIE

Comunicat la 29 septembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 50495/08 Cihan ALTTINTAȘ împotriva Turciei, introdusă la 10 octombrie 2008 CU PRIVIRE LA LEFFAR condamnarea penală a reclamantului la o amendă judiciară în conformitate cu art. 215 alineatul (1) din Codul penal, care deține dreptul la o cale de atac penală sau penală, din cauza unui articol publicat într-un ziar lunar al cărui redactor era. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a condamnării sale penale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de posibilitatea de a se contesta împotriva instanței de primă instanță, deoarece juriul judiciar aplicat era mai mic decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, pe baza condamnării sale penale În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bülent Kaya Turcia, nr. 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013) Dacă este cazul, vă rugăm să explicați motivele care au stat la baza deciziei de inițiere a procedurii.

Communiquée le 29 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 50495/08 Cihan ALTINTAȘ contre la Turquie introduite le 10 octobre 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une amende judiciaire en application de l’article 215 § 1 du code pénal, disposant l’infraction de l’apologie de crime ou de criminel, en raison d’un article publié dans un journal mensuel dont il était le rédacteur en chef. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression du fait de sa condamnation pénale. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité pour lui de se pourvoir en cassation contre le jugement de première instance parce que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir Bülent Kaya c. Turquie , n o 52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013) 2. L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie, n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012)