KOÇ c. TURQUIE

Comunicat la 21 februarie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 46043/10 Kadriye KOÇ împotriva Turciei introdusă la 28 mai 2010 FOARTE DE L condamnările penale ale recurentei la amenzi judiciare, în cadrul a două proceduri penale care au avut loc împotriva sa în temeiul articolului 215 alineatul (1) din Codul penal, care au la bază dreptul la o cale de atac penală sau penală și al articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 Având în vedere articolele publicate într-o revistă a cărei redactor principal era în momentul faptelor. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a acestor condamnări penale.

Invocând art. 6 și 13 din Convenție, precum și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, recurenta se plânge, de asemenea, de posibilitatea de a se contesta împotriva hotărârilor judecătorești de primă instanță, deoarece valorile amenzilor judiciare aplicate erau mai mici decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei și, în special, dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza condamnărilor penale ale acesteia În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bülent Kaya Turcia, nr. 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013). (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, 37569/06, § 45-49, 27 noiembrie 2012).

Communiquée le 21 février 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 46043/10 Kadriye KOÇ contre la Turquie introduite le 28 mai 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les condamnations pénales de la requérante à des amendes judiciaires, à l’issue de deux procédures pénales diligentées à son encontre sur le fondement de l’article 215 § 1 du code pénal, disposant l’infraction de l’apologie de crime ou de criminel, et de l’article 7 § 2 de la loi n o 3713 disposant l’infraction de propagande en faveur d’une organisation terroriste, en raison des articles publiés dans une périodique dont elle était la rédactrice en chef à l’époque des faits. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression du fait de ces condamnations pénales.

Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention ainsi que l’article 2 du protocole n o 7 à la Convention, la requérante se plaint aussi de l’impossibilité pour elle de se pourvoir en cassation contre les jugements de première instance parce que les montants des amendes judiciaires infligées étaient inférieurs au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de ses condamnations pénales ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir Bülent Kaya c. Turquie , n o 52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013). 2. L’impossibilité pour la requérante de former un pourvoi contre les jugements de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie, n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).