Sonbahar Erdem împotriva Turciei

Comunicarea din 2 noiembrie 2017 a celei de-a doua SECȚIUNI: nr. 38872/11 Gönül SONBAHAR ERDEM împotriva Turciei, introdusă la 10 mai 2011 condamnările penale ale recurentei în legătură cu două proceduri penale la amenzi judiciare în temeiul articolului 215 alineatul (1) din Codul penal, cu încălcarea dreptului penal sau penal, din cauza articolelor publicate într-un ziar lunar al cărui redactor principal a fost aceasta. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare ca urmare a acestor condamnări penale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge și de posibilitatea de a se apăra împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2007 pentru că statul judiciar aplicat era inferior pragului impus de lege pentru a formula un recurs în recurs.

RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț II S-a atins libertatea de exprimare a reclamantei, în special dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, pe baza condamnării sale penale În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2)? (a se vedea Bülent Kaya Turcia, nr 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013). În cazul recurentei de a formula un recurs împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2007 constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la o instanță? (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, 37569/06, § 45-49, 27 noiembrie 2012).

Communiquée le 2 novembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 38872/11 Gönül SONBAHAR ERDEM contre la Turquie introduite le 10 mai 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les condamnations pénales de la requérante à l’issue de deux procédures pénales à des amendes judiciaires en application de l’article 215 § 1 du code pénal, disposant l’infraction de l’apologie de crime ou de criminel, en raison des articles publiés dans un journal mensuel dont elle était la rédactrice en chef. Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression du fait de ces condamnations pénales. Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint aussi de l’impossibilité pour elle de se pourvoir en cassation contre le jugement du 22 janvier 2007 parce que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir Bülent Kaya c. Turquie , n o 52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013). 2. L’impossibilité pour la requérante de former un pourvoi contre le jugement du 22 janvier 2007 constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie, n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).