Pápics și alții împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE PÁFICE ȘI ALȚII v. HUNGARY (Aplicații nr. 13727/20 și altele 15) HOTĂRÂREA STASBOURG 4 martie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Pápics și alții v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr , Președintele Davor Derenčinović, Gediminas Sagatys , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („candidații”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a notifica plângerea referitoare la art. 3 din Convenție în aplicarea nr. 49294/20 și a tuturor cererilor rămase guvernului maghiar („Guvernul”) reprezentate de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției, și de a declara restul cererii nr. 49249/20 inadmisibil; observațiile părților; retragerea dlui P. Paczolay, judecătorul ales în ceea ce privește Ungaria, de la ședința în cauză (art. 28 § 3 din Regulamentul de procedură); după deliberarea în particular la 4 februarie 2025, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazurile se referă la condamnarea reclamanților la închisoarea pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată și la faptul că procedura lor obligatorie de iertare poate avea loc numai după ce au îndeplinit patruzeci de ani de condamnare pe viață,

și au plâns că condamnările lor constituie pedeapsă inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Detaliile referitoare la condamnarea finală a fiecărui reclamant la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată sunt prezentate în apendice. EVALUAREA TRIBUNALULUI PRIVIND APLICAȚIA DECIZIELOR Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții au plâns că condamnarea la închisoarea pe viață fără posibilitatea de eliberare condiționată constituie pedeapsa inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Guvernul a solicitat Curtea să declare cererile inadmisibile pentru incapacitatea de a evacua căile de recurs interne, fără a specifica calea juridică care, în înțelegerea lor, ar fi putut constitui un remediu eficace în cazul reclamanților.

Cu toate acestea, Guvernul se menționează în observațiile lor la art. 26-27 privind plângerile constituționale ale Legii nr. CLI din 2011 privind Curtea Constituțională. Astfel, în măsura în care se poate înțelege afirmația Guvernului ca având în vedere faptul că reclamanții nu au reușit să prezinte o plângere constituțională împotriva hotărârilor lor privind condamnarea în temeiul articolului 26 sau 27 din Legea nr. CLI din 2011, trebuie remarcat că Curtea a respins anterior argumentul guvernului cu privire la eficacitatea unei plângeri constituționale privind prizonierii condamnați la închisoare pe viață fără eliberare condiționată în cazul Sándor Varga și alții c. Ungaria (n. 39734/15 și alții 2, §§§ 33-35, 17 Iunie 2021). Guvernul nu a furnizat niciun motiv în cazul în cauză care ar putea duce Curtea la o concluzie diferită.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție nu pot fi respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne; de aceea respinge obiecțiile preliminare ale guvernului în acest sens. Curtea constată, de asemenea, că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale privind compatibilitatea cu art. 3 din Convenția de închisoare pe viață fără posibilitatea de eliberare eliberată condiționată au fost rezumate în cazul T.P.

și A.T. c. Ungaria (n. 37871/14 și 73986/14, § 38, 4 octombrie 2016). În T.P. și A.T. c. Ungaria Hotărârea (citată mai sus), Curtea a afirmat că faptul că reclamanții ar putea să-și ia în considerare, prin intermediul procedurii obligatorii de scutire, numai după ce au îndeplinit patruzeci de ani de condamnare la viață era suficient pentru a concluziona că noua legislație maghiară, în vigoare începând din 2015, nu a oferit de facto Reductibilitatea pedepsei de viață întreagă a reclamanților, care, împreună cu lipsa unor garanții procedurale suficiente în a doua parte a procedurii, astfel cum prevede noua legislație, a condus Curtea la găsirea unei încălcări a articolului 3 din Convenție (ibid., §§48 și 50; a se vedea, de asemenea, Sándor Varga și alții, citat mai sus, §§ 48-49, 17 iunie 2021). Curtea constată că argumentele susținute de Guvern în cauza instantană sunt similare cu cele deja examinate și respinse în T.P.

și A.T. c. Ungaria (citate mai sus) Guvernul nu a prezentat nicio circumstanță nouă care ar conduce Curtea să se depărteze de concluziile sale anterioare că întreaga condamnare pe viață, cum ar fi cele ale căror reclamanți se plângeau, nu poate fi considerată ca reducabilă în sensul articolului 3 din Convenție. 10. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. Dl Magyar (depunerea nr. 49294/20) nu a prezentat o cerere de satisfacție echitabilă în conformitate cu cerințele articolului 60 din Regulamentul Curții. Prin urmare, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe contul respectiv. Restul reclamanților au solicitat 1 500 de euro (EUR), fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale.

În plus, ei au solicitat în comun 17.780 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 12. Guvernul a considerat că aceste afirmații sunt excesive. 13. Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suferite și, prin urmare, nu conferă atribuirea celorlalți solicitanți care sunt sub acest cap (în comparație cu Sándor Varga și alții , citat mai sus, § 55, și T.P. și A.T. c. Ungaria , citat mai sus, § 54). 14. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea celorlalți solicitanți sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții, plus orice impozit care le poate fi imputabil.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide declară că cererile sunt admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; susține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți; Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, cu excepția reclamantului în cererea nr. 49294/20, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru aceste solicitanți; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 4 martie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Dorothee von Arnim Anja Seibert-Fohr Președintele adjunct al grefierului ANNEXIX Lista cauzelor nr. cerere nr. Denumire de caz Lodged on Solicitant An of Nasce of Residence Nationality Reprezentat de Hotărâre Impugnată Suport acordat pentru costuri și cheltuielile per reclamant (în euro 13727/20 Pápics c. Ungaria 02/03/2020 Ferenc PÁPICS 1968 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat prin hotărâre finală a Curții de Apel Pécs la închisoarea pe viață fără eliberare eliberată pe 10 februarie 2009. 250 30120/20 Ottlakán c. Ungaria 02/07/2020 József OTTLAKÁN 1973 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat ca recidivist prin hotărârea finală a Curții de Apel Szeged la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă,

jaf și alte infracțiuni la 10 mai 2023. 250 30123/20 Sipőcz c. Ungaria 02/07/2020 Zoltán SIPשCZ 1978 Szeged Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat prin hotărâre finală a Curții de Apel Győr la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă agravată la 17 februarie 2009. 250 33746/20 Navratil c. Ungaria 27/07/2020 János NAVRATIL 1980 Szeged Evelyn FRANK maghiar Reclamantul a fost condamnat ca un recidivist multiple prin hotărârea finală a Curții de Apel Szeged la închisoarea pe viață fără eliberare eliberată în eliberare condiționată pentru crimă și jaf la 27 februarie 2014. 250 34908/20 Áldott c. Ungaria 30/07/2020 József ÁLDOTT 1977 Szeged Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat prin hotărârea finală a Curții de Apel Győr la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă agravată și abuz de arme de foc la 2 octombrie 2007. 250 49294/20 Magyar c. Ungaria 04/11/2020 Robert MAGYAR 1970 Tiszalök Ungary Csilla CSUGANYNÉ LAKATOS Reclamantul a fost condamnat prin hotărârea finală a Curții de Apel Debrecen la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru incitare la crimă și alte crime la 13 martie 2012. 53589/20 Mészáros c. Ungaria 13/11/2020 Tibor János MÉSZÁROS 1975 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat prin hotărârea finală a Curții de Apel Szeged la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă,

jaf și alte infracțiuni la 29 aprilie 2015. 250 53607/20 Tétenyi c. Ungaria 13/11/2020 Lajos TÉTÉNYI 1990 Szekszárd Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat ca recidivist multiplu prin hotărârea finală a Curții de Apel Győr la închisoarea pe viață fără eliberare eliberată în eliberare condiționată pentru crimă la 10 octombrie 2019. 250 13691/21 Maczák c. Ungaria 01/03/2021 Zoltán MACZÁK 1976 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat prin hotărârea finală a Curții de Apel Szeged la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă agravată la 29 iunie 2015. 250 10. 13702/21 Kovács c. Ungaria 24/02/2021 Krisztián KOVÁCS 1984 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat ca recidivist multiple prin hotărârea finală a Curții de Apel Pécs la închisoarea pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă și alte infracțiuni la 30 mai 2018. 250 11. 24647/21 Rezm Reclamantul a fost condamnat de Curtea Supremă a Budapestei la închisoare pe viață fără eliberare condiționată pentru crimă agravată la 18 martie 2016. Hotărârea a fost susținută în apel de Curtea de Apel din Budapesta la 14 septembrie 2016. 250 12. 56332/21 Balog c. Ungaria 27/10/2021 Mihály BALOG 1966 Budapesta Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat ca recidivist multiplu la închisoare pe viață fără eliberare eliberată pentru jaf,

și alte crime la 10 decembrie 2020 de Curtea de Apel din Budapesta. 250 13. 17888/22 Nagy c. Ungaria 30/03/2022 János Dániel NAGY 1974 Budapesta Ungaria Evelyn FRANK Reclamantul, un recidivist multiple, a fost considerat vinovat de crimă și condamnat la închisoare pe viață fără eliberare eliberată în eliberare condiționată la 24 mai 2017 de Curtea de Apel Győr. 250 14. 19033/22 Szשcs c. Ungaria 07/04/2022 István SZδCS 1980 Budapesta Ungaria Evelyn FRANK Reclamantul a fost condamnat la închisoare pe viață fără eliberare eliberată de Curtea Înaltă Szeged la 22 În septembrie 2011 pentru crime multiple agravate.

250 15. 21742/22 Sándor c. Ungaria 26/04/2022 Jozsef SÁNDOR 1973 Budapesta Ungaria Evelyn FRANK Reclamantul a fost considerat vinovat de crima multipla agravată și condamnat ca recidivist la închisoare pe viață fără eliberare condiționată prin hotărârea finală a Curții de Apel din Budapesta la 4 iulie 2017. 250 16. 39032/22 Horváth c. Ungaria 04/08/2022 Gábor HORVÁTH 1982 Szeged Ungary Evelyn FRANK Reclamantul a fost considerat vinovat de crimă agravată, jaf și a provocat prejudicii corporale și a fost condamnat ca recidivist multiplu la închisoare pe viață fără eliberare eliberată de Curtea de Apel Győr la 1 februarie 2022. 250.

SECOND SECTION

CASE OF PÁPICS AND OTHERS v. HUNGARY (Applications nos. 13727/20 and 15 others) JUDGMENT STRASBOURG 4 March 2025 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Pápics and Others v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Anja Seibert-Fohr , President , Davor Derenčinović, Gediminas Sagatys , judges , and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the complaint concerning Article 3 of the Convention in application no. 49294/20 and of all remaining applications to the Hungarian Government (“the Government”) represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice, and to declare the remainder of application no. 49249/20 inadmissible; the parties’ observations; the withdrawal of Mr P. Paczolay, the judge elected in respect of Hungary, from sitting in the case (Rule 28 § 3 of the Rules of Court); Having deliberated in private on 4 February 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The cases concern the applicants’ conviction to life imprisonment without the possibility of release on parole and the fact that their mandatory pardon proceedings can take place only after they had served forty years of their life sentences. They complained that their sentences constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

3. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

3. The applicants complained that their sentence of life imprisonment without the possibility of release on parole constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11. Mr Magyar (application no. 49294/20) did not submit a claim for just satisfaction in accordance with the requirements of Rule 60 of the Rules of Court. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account. The remainder of the applicants claimed 1,500 euros (EUR), each, in respect of non‑pecuniary damage. In addition, they claimed jointly EUR 17,780 for costs and expenses incurred before the Court.