CASE OF CSATÁRI AND OTHERS v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CSATARI ȘI ALȚII v. HUNGARY (Documentul nr. 18514/24) HOTĂRÂREA STASBOURG 10 iunie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Csatári și alții c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Stéphane Pisani , Președintele Péter Paczolay, Juha Lavapuro , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 18514/24) împotriva Ungariei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 13 iunie 2024 de zece resortisanți maghiari, detaliile relevante sunt enumerate în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentat de dna F. Pintér, avocat practicant în Győr; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției; observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 20 mai 2025, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul se referă la prelungirea procedurii de lichidare în care reclamanții sunt creditori (a se vedea pentru detalii apendicele de mai jos). EVALUAREA CURTULUI ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că lungimea acestor proceduri, de natură civilă, a fost incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Curtea constată că acțiunea în cauză se referă la o lichidare care a durat mai mult de 24 de ani până acum. art. 6 § 1 din Convenție se aplică în cadrul acestei proceduri civile (a se vedea Oliveira Modesto și alții c. Portugalia , nr. 34422/97 , §§ 29-30, 8 iunie 2000; Bíró v. Ungaria , nr. 15652/04, §§ 17 et seq., 18 iulie 2006; Cipolletta c. Italia , nr. 38259/09, §§ 22-37, 11 A se vedea, de asemenea, Kulcsár c. Ungaria [Comitetul], nr. 22434/08, 25 martie 2014). Curtea constată că această plângere nu este în mod manifestant nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). În principalul caz din Gazsó c. Ungaria (n. 48322/12, 16 iulie 2015), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI În ceea ce privește prejudiciile materiale, reclamanții au solicitat diverse sume de la 706 forinturi maghiare (HUF; aproximativ 1,75 Sumele indicate aparent corespunzător datorilor încă neexecuți. În plus, fiecare a solicitat 4000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 10. Guvernul a considerat că aceste datorii sunt excesive. 11. Curtea remarcă numărul mare de plângeri împotriva Ungariei în ceea ce privește durata procedurilor de lichidare. Pericolurile, în ceea ce privește închiderea listei cazurilor cu cereri repetitive împotriva Ungariei, că o astfel de situație implică eficacitatea mecanismului stabilit de Convenție sunt evidente (a se vedea mutatis mutandis, Gaglione și alții c. Italia) , nr. 45867/07 și 69 altele, § 66, 21 decembrie 2010). 12. Curtea reiterează că este o instanță internațională a căror principală sarcină este de a asigura respectarea drepturilor omului, astfel cum este garantată în Convenția și în Protocolurile sale, mai degrabă decât de a compensa în mod minuțios și complet reclamanții pentru daunele pe care le-au suferit. Spre deosebire de instanța națională, rolul privilegiat al Curții este de a adopta hotărâri publice care stabilesc standardele privind drepturile omului aplicabile în întreaga Europă (a se vedea mutatis mutandis Goncharova și alte cazuri de „Pensionari privilegiați” v. Rusia , nos. 23113/08 și altele § 22, 15 octombrie 2009). 13. Din aceste motive, în cazurile care implică numeroase victime într-o situație similară, este necesară o abordare uniformă (a se vedea § 22, 15 octombrie 2009). Gaglione și alții , citat mai sus § 68 . 14. Curtea remarcă că, în acest caz, indiferent de situația specifică a fiecărui reclamant, toate acestea sunt victime în același mod de incapacitatea autorităților maghiare de a pune capăt procedurii de lichidare în care sunt creditori într-un termen compatibil cu obligațiile care rezultă din aderarea statului contestat la convenție (compare ibid., § 69). 15. Având în vedere cele de mai sus și hotărârea pe o bază echitabilă, Curtea consideră oportună acordarea unei sume forfetare de 200 EUR fiecărui reclamant, plus orice impozit care poate fi imputabil, în ceea ce privește prejudiciile morale (compară, de asemenea, ibid., § 70). Acesta nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge aceste afirmații. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre solicitanți, în termen de trei luni, 200 EUR (2 sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care va fi transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 iunie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Dorothee von Arnim Stéphane Pisani Președintele adjunct al grefierului APPENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de jurisdicție Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli pentru reclamant (în euro) [1] 18514/24 13/06/2024 (10 solicitanți) Zoltán Zsigmondné CSATÁRI 1951 Lászlóné BALÁZS 1952 Sándorné BÍRÓ 1954 László BOGNÁR 1960 Imre CSÁK 1955 Attila DEBRECZENI 1973 István János DEBREI 1956 Tibor FALUSI 1964 Anikó GAÁL 1966 Margit NAGNÉ FÓNAGY 1955 13/07/2000 în așteptare Mai mult de 24 de ani și 9 luni și 20 de zile la 1 nivel de jurisdicție 200 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților.

SECOND SECTION

CASE OF

CSATÁRI AND OTHERS v. HUNGARY

(Application no. 18514/24)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 June 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Csatári and Others v. Hungary,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphane Pisani

, President

,

Péter Paczolay,

Juha Lavapuro

, judges

,

and Dorothee von Arnim,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

18514/24) against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 June 2024 by ten Hungarian nationals, relevant details are listed in the appended table (“the applicants”), who were represented by Ms F. Pintér, a lawyer practising in Győr;

the decision to give notice of the application to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 20 May 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the protractedness of liquidation proceedings in which the applicants are creditors (see for details the Appendix below).

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

2.

The applicants complained that the length of these proceedings, civil in nature, was incompatible with the “reasonable time” requirement under Article

6 § 1 of the Convention.

3.

The Court notes that the proceedings in question pertain to a liquidation that has lasted over 24 years so far. Article 6 § 1 of the Convention is applicable under its civil limb to such a procedure (see

Oliveira Modesto and

Others v. Portugal

, no. 34422/97, §§ 29-30, 8

June 2000;

Bíró v.

Hungary

, no.

15652/04, §§ 17 et seq., 18 July 2006;

Cipolletta v. Italy

, no.

38259/09, §§

22-37, 11

January 2018; see also

Kulcsár v. Hungary

[Committee], no.

22434/08, 25 March 2014).

4.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

5.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, §

43, ECHR 2000-VII).

6.

In the leading case of

Gazsó v. Hungary

(no. 48322/12, 16 July 2015), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

7.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

8.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

9.

In respect of pecuniary damage, the applicants claimed various amounts ranging from 706 Hungarian forints (HUF; approximately 1.75

euros (EUR)) to HUF 547,293 (EUR 1,350), the sums indicated apparently corresponding to the debts unenforced as yet. Furthermore, they each claimed EUR 4,000 in respect of non-pecuniary damage.

10.

The Government found these claims excessive.

11.

The Court notes the large number of complaints against Hungary concerning the protractedness of liquidation proceedings. The dangers, in terms of clogging up the list of cases with repetitive applications against Hungary, that such a situation entails for the effectiveness of the mechanism established by the Convention are obvious

(see,

mutatis mutandis,

Gaglione and Others v.

Italy

, nos. 45867/07 and 69 others, § 66, 21

December

2010).

12.

The Court reiterates that it is an international court whose principal task is to ensure respect for human rights as guaranteed in the Convention and the Protocols thereto, rather than to compensate minutely and completely the applicants for the damage they have suffered. Unlike national courts, the Court’s privileged role is to adopt public judgments establishing human rights standards applicable throughout Europe (see,

mutatis mutandis

,

Goncharova and other “Privileged Pensioners” cases v. Russia

, nos.

23113/08 and

68

others, §

22, 15 October 2009).

13.

For these reasons, in cases involving numerous victims in a similar situation, a uniform approach is required (see

Gaglione and Others

, cited above, § 68).

14.

The Court observes that in the present case, irrespective of the specific situation of each applicant, they are all victims in the same way of the Hungarian authorities’ inability to bring to an end the liquidation proceedings in which they are creditors within a time-limit compatible with the obligations arising from the respondent State’s accession to the Convention (compare ibid., § 69).

15.

In the light of the foregoing and ruling on an equitable basis, the Court considers it appropriate to award a lump sum of EUR 200 to each applicant, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage (compare also ibid., § 70). It does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects those claims.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each of the applicants, within three

months, EUR 200 (two hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 June 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Dorothee von Arnim

Stéphane Pisani

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(excessive length of civil proceedings)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Start of proceedings

End of proceedings

Total length

Levels of jurisdiction

Amount awarded for pecuniary and non

‑

pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

18514/24

13/06/2024

(10 applicants)

Zoltán Zsigmondné CSATÁRI

1951

Lászlóné BALÁZS

1952

Sándorné BÍRÓ

1954

László BOGNÁR

1960

Imre CSÁK

1955

Attila DEBRECZENI

1973

István János DEBREI

1956

Tibor FALUSI

1964

Anikó GAÁL

1966

Margit NAGYNÉ FÓNAGY

1955

13/07/2000

pending

More than 24 years and 9 months and 20 days at 1 level of jurisdiction

200

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.