CASE OF HORVÁTH AND OTHERS v. HUNGARY

CASE OF HORVÁTH AND OTHERS v. HUNGARY (CtEDO, 2023)

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE HORVÁTH ȘI ALȚII v. HUNGARY (Aplicații nr. 12143/16 și 11 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Horváth și alții c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele Péter Paczolay, Gilberto Felici , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („ reclamanții”) la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a nu divulga identitatea reclamantului în cererea nr. 13527/20; decizia de a anunța plângerile referitoare la art. 3 din Convenție guvernului maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției, și de a declara restul cererilor nr. 12143/16 și 59440/19 inadmisibil; Observațiile părților; după deliberarea în particular la 7 februarie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazurile se referă la condamnarea pe viață a reclamanților cu posibilitatea de eliberare eliberată condiționată după ce au îndeplinit un termen minim de între treizeci și patruzeci de ani (a se vedea tabelul anexat). Reclamanții se plâng că condamnarea lor constituie pedeapsă inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Legea internă relevantă este prezentată în Bancsók și László Magyar c. Ungaria (nr. 2) (nr. 52374/15 și 53364/15, §§ 15-17, 28 octombrie 2021). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții au plâns că condamnarea la închisoarea pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată după ce au servit un termen minim de treizeci și patruzeci de ani constituie pedeapsă inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională. În opinia reclamanților, această cale juridică nu constituie un remediu eficace în ceea ce privește presupusele lor plângeri. Bancsók și László Magyar (citată mai sus, §§ 21-28) Curtea a respins argumentul Guvernului cu privire la eficacitatea unei plângeri constituționale în ceea ce privește prizonierii condamnați la închisoare pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată. Guvernul nu a furnizat motive care ar putea conduce Curtea la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție nu pot fi respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne; de aceea respinge obiecția preliminară a guvernului în acest sens. Curtea constată, de asemenea, că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau neadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. 10. Revizuirea automată a unei condamnații după un termen minim specificat reprezintă o salvgardare importantă pentru deținut împotriva riscului de detenție în încălcarea articolului 3. Principiile relevante au fost rezumate în Hutchinson c. Regatul Unit ([GC], nr. 57592/08, §§ 66-68, 17 ianuarie 2017) și Vinter și alții c. Regatul Unit ([GC], nr. 66069/09 și altele, § 44, ECHR 2013 (extracte)). În Bodein v. Franța (nr. 40014/10, 13 noiembrie 2014), Curtea a examinat dacă posibilitatea revizuirii pe viață după treizeci de ani de închisoare a rămas compatibilă cu criteriile stabilite în Vinter și altele (citat mai sus). În concluzia că a făcut-o, Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că punctul de plecare pentru calculul termenului minim care urmează să fie servit de către un prizonier condamnat la închisoare pe viață a fost momentul privarii inițiale de libertate, adică, calculul a inclus perioada petrecută în prealabil Deoarece reclamantul în acest caz a fost în măsură să solicite eliberarea condiționată douăzeci și șase ani după ce s-a impus condamnarea la viață, Curtea a concluzionat că sentința trebuie considerată reducabilă în sensul articolului 3 (a se vedea Bodein , citat mai sus, § 61). 11. În conformitate cu Codul Penal maghiar, termenul minim care urmează să fie servit înainte ca un infractor condamnat la închisoare pe viață să poată fi eliberat în eliberare condiționată trebuie stabilit în hotărârea condamnării infractorului și să se limiteze între un minim legal de 25 de ani și un maxim de 40 de ani. În plus, cerințele pe care o persoană condamnată la un termen de închisoare trebuie să le îndeplinească pentru a fi eliberată în condiții condiționale sunt prevăzute la art. 188 din Legea nr. CCXL din 2013; respectarea satisfăcătoare a acestor cerințe este supusă unei evaluări de către o instanță. Prin urmare, dreptul național și practica oferă posibilitatea unei revizuiri judiciare specifice a condamnărilor pe viață impuse reclamanților. 12. Cu toate acestea, în cazul în cauză, reclamanții vor fi eligibili numai pentru eliberare, după ce au îndeplinit treizeci și patruzeci de ani de la condamnarea lor. Rămân să fie stabilit dacă, în cazul lor, mecanismul de reexaminare îndeplinește criteriile stabilite în jurisprudența Curții. 13. În acest sens, Curtea constată că perioada de treizeci și patruzeci și patru de ani în care reclamanții trebuie să aștepte înainte de a se putea aștepta în primul rând să fie luată în considerare pentru eliberare condiționată este o perioadă semnificativ mai lungă decât termenul maxim recomandat pentru revizuirea unei condamnații pe viață, care este de douăzeci și cinci ani, astfel cum se stabilește pe baza unui sprijin clar în dreptul comparat și internațional (a se vedea Vinter și alții , citat mai sus § 120 . 14. Curtea remarcă în continuare poziția guvernului că reclamanții dl Kolompár, dl Újfalusi, dl Kajor, dl O. Szabó, dl Tintér, dl Szurdok și dl Szilágyi ar trebui, în practică, să slujească la mai puțin de treizeci de ani de la impunerea pedepselor lor pe viață pentru a fi luată în considerare pentru eliberare condițională, deoarece perioada petrecută în perioada de detenție preliminară a fost inclusă în calcul. Într-adevăr, aceste solicitanți vor fi eligibili pentru eliberarea eliberată cu eliberare condiționată de la douăzeci și nouă și nouă ani de la impunerea condamnării pe viață. 15. Cu toate acestea, Curtea constată că acest lucru este așa doar pentru că au fost păstrați în detenție prealabilă înainte de condamnarea și condamnarea lor, iar această perioadă de detenție prealabilă a fost dedusă din perioada de treizeci de ani. Acesta nu schimbă faptul că termenul care urmează să fie servit înainte de a fi eligibil pentru eliberare condiționată a fost stabilit la treizeci de ani și că revizuirea va avea loc mai mult de 25 de ani după impunerea pedepselor de viață. Astfel, chiar având în vedere marja de apreciere a statului, în cazul instantaneu, Curtea nu poate accepta poziția guvernului în acest punct. 16. În suma, faptul că reclamanții din acest caz pot spera să își revizuiască progresele în direcția eliberării numai după ce au efectuat treizeci și patruzeci de ani din condamnarea la viață este suficient pentru a concluziona că sentința de viață a reclamanților nu poate fi considerată ca reducibilă în sensul articolului 3 din convenție. O astfel de perioadă de așteptare lungă întârzie în mod necorespunzător revizuirea autorităților interne a „dacă orice schimbare în prizonierul vieții este atât de semnificativă, și astfel de progrese în direcția reabilitarii au fost făcute în cursul sentinței, ceea ce înseamnă că detenția continuă nu mai poate fi justificată pe motive penologice legitime” (a se vedea Vinter și alții , citat mai sus, § 119). 17. În consecință, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 18. Reclamanții în cererile nos 12143/16, 55374/19, 57459/19, 57463/19, 59440/19, 6206/20, 10615/20, 13518/20, 13527/20, 13528/20 și 14264/20 au solicitat diverse sume în ceea ce privește daunele și costurile morale. 19. Guvernul a considerat că aceste afirmații sunt excesive. 20. Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie suficientă satisfacție și, în consecință, nu face nicio atribuire în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea lor numai în măsura în care s-a demonstrat că au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest sens, Curtea aprobă sumele indicate în tabelul adăugat pentru costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; deține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care le poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele respective la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct Registrul APPENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Numărul de caz Solicitant Anul de naștere Localitatea Reședinței Reprezentat cu data hotărârii finale și a timpului minim care trebuie servit înainte de eligibilitate pentru eliberare în eliberare condiționată Suportul acordat pentru costuri și cheltuieli (în euro) 12143/16 29/02/2016 Horváth c. Ungaria Ferenc HORVÁTH 1966 Szeged Ungary Arthur KOVÁCS 13/06/2013 40 de ani, din care aproximativ 3 ani petrecuți în detenție prealabilă 875 492/32/17 03/07/2017 Kolompár v. Ungaria Tibor KOLOMPÁR 1974 Budapesta Erzébet Ungary KADLÓT 02/02/2006 30 de ani, din care 2 ani petrecuți în detenție prealabilă 55374/19 14/10/2019 Szabó v. Ungaria Károly SZABÓ 1979 Szegeged Ungary Dániel András KARSAI 24/06/2013 35 de ani, din care 1 an și 5 luni petrecute în detenție anterioară 500 57459/19 28/10/2019 Német c. Ungaria Attila NÉMET 1983 Szeged Dániel András KARSAI 22/04/2015 37 de ani, din care aproximativ 2 ani și 3 luni petrecute în detenție anterioară 500 57463/19 28/10/2019 Újfalusi c. Ungaria István ÚJFALUSI 1989 Szeged Daniel András KARSAI 02/11/2016 32 de ani, din care 3 ani și 1 lună petrecută în detenție anterioară 500 59440/19 02/11/2019 Kajor v. Ungaria Attila KAJOR 1981 Balassagyarmat Ungaria Erzsébet KADLÓT 09/11/2017 30 ani, din care 2 ani și 6 luni petrecute în detenție anterioară 6206/20 21/01/2020 Szabó v. Ungaria Olivér SZABÓ 1975 Szeged Ungaria Daniel András KARSAI 31/01/2017 30 de ani, din care 1 an și 6 luni petrecute în detenție anterioară 500 10615/20 17/02/2020 Tinter v. Ungaria István TINTÉR 1963 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 22/09/2016 30 de ani, din care 3 ani și 4 luni petrecute în detenție anterioară 500 13518/20 04/03/2020 Szurdok v. Ungaria János SZURDOK 1983 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 16/09/2010 30 de ani, din care aproximativ 2 ani petrecuți în detenție preliminară 500 10. 13527/20 03/03/20 P.A. c. Ungaria P.A. 1979 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 26/03/2003 40 de ani, din care 2 ani și 5 luni petrecute în detenție preliminară 500 11. 13528/20 04/03/20 Szilágyi c. Ungaria Norbert SZILÁGYI 1988 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 10/02/2014 30 de ani, din care 1 an și 6 luni petrecute în detenție anterioară 500 12. 14264/20 06/03/2020 Burka c. Ungaria Antal BURKA 1989 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 26/02/2014 35 de ani, din care aproximativ 2 ani petrecuți în detenție anterioară 500

FIRST SECTION

CASE OF HORVÁTH AND OTHERS v. HUNGARY

(Applications nos. 12143/16 and 11 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

2 March 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Horváth and Others v. Hungary,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková

, President

,

Péter Paczolay,

Gilberto Felici

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) on the various dates indicated therein;

the decision not to disclose the identity of the applicant in application no.

13527/20;

the decision to give notice of the complaints concerning Article 3 of the Convention to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice, and to declare the remainder of applications nos. 12143/16 and 59440/19 inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 7 February 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The cases concern the applicants’ sentences of life imprisonment with the possibility of release on parole once they have served a minimum term of between thirty and forty years (see the appended table). The applicants complained that their sentences constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

2.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

3.

The relevant domestic law is set out in

Bancsók and László Magyar v.

Hungary

(no. 2)

(nos. 52374/15 and 53364/15, §§ 15-17, 28 October 2021).

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

5.

The applicants complained that their sentence of life imprisonment with the possibility of release on parole once they had served a minimum term of thirty to forty years constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

6.

The Government argued that the applicants had failed to exhaust domestic remedies, since they had not lodged a constitutional complaint with the Constitutional Court. In the applicants’ view, this legal avenue did not constitute an effective remedy in respect of their alleged grievances.

7.

In

Bancsók and László Magyar

(cited above, §§ 21-28) the Court rejected the Government’s argument as to the effectiveness of a constitutional complaint in respect of prisoners sentenced to life imprisonment with the possibility of release on parole. The Government have not provided any reasons that could lead the Court to reach a different conclusion in the present case.

8.

Having regard to the above considerations, the Court concludes that the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention cannot be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies; it therefore dismisses the Government’s preliminary objection in that connection.

9.

The Court further notes that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

10.

The automatic review of a sentence after a specified minimum term represents an important safeguard for the prisoner against the risk of detention in violation of Article 3. The relevant principles have been summarised in

Hutchinson v. the United Kingdom

([GC], no. 57592/08, §§

66-68, 17

January 2017) and

Vinter and Others v. the United Kingdom

([GC], nos.

66069/09 and 2 others, § 44, ECHR 2013 (extracts)). In

Bodein v.

France

(no.

40014/10, 13 November 2014) the Court examined whether the possibility of a review of life sentences after thirty years of imprisonment remained compatible with the criteria established in

Vinter and Others

(cited above). In finding that it did, the Court gave particular weight to the fact that the starting point for the calculation of the minimum term to be served by a prisoner sentenced to life imprisonment was the time of the initial deprivation of liberty, that is to say, the calculation included the period spent in pre

‑

trial detention. Since the applicant in that case was able to apply for parole twenty

‑

six years after his life sentence had been imposed, the Court concluded that the sentence was to be considered reducible for the purposes of Article

3 (see

Bodein

, cited above, §

61).

11.

Pursuant to the Hungarian Criminal Code, the minimum term to be served before an offender sentenced to life imprisonment can be released on parole must be set in the judgment convicting the offender and must range between a statutory minimum of twenty-five years and a maximum of forty years. Furthermore, the requirements which a person sentenced to a prison term must fulfil in order to be conditionally released are set out in section

188 of Act no. CCXL of 2013; satisfactory compliance with those requirements is subject to assessment by a court. National law and practice therefore afford the possibility of a dedicated judicial review of the life sentences imposed on the applicants.

12.

However, in the present case, the applicants will only be eligible to be considered for release after serving thirty to forty years of their sentences. It remains to be determined whether in their case the review mechanism satisfies the criteria set out in the Court’s case-law.

13.

In that connection, the Court notes that the thirty- to forty-year period during which the applicants must wait before they can first expect to be considered for release on parole is a significantly longer period than the maximum recommended time frame for the review of a life sentence, which is twenty-five years, as established on the basis of clear support in comparative and international law (see

Vinter and Others

, cited above, §

120).

14.

The Court further notes the Government’s position that the applicants Mr Kolompár, Mr Újfalusi, Mr Kajor, Mr O. Szabó, Mr Tintér, Mr Szurdok and Mr Szilágyi would in practice have to serve less than thirty years after the imposition of their life sentences in order to be considered for conditional release, since the period spent in pre-trial detention was included in the calculation. Indeed, these applicants will be eligible to be considered for release on parole from twenty-six to twenty-nine years after the imposition of

their life sentences.

15.

However, the Court notes that this is so only because they were kept in pre-trial detention before their conviction and sentencing and this pre-trial detention period was deducted from the thirty-year period. It does not change the fact that the term to be served before they are eligible to be considered for parole was set at thirty years, and that the review would take place more than twenty-five years after the imposition of their life sentences. Thus, even having regard to the State’s margin of appreciation, in the instant case the Court cannot accept the Government’s position on this point.

16.

In sum, the fact that the applicants in the present case can hope to have their progress towards release reviewed only after they have served thirty to forty years of their life sentences is sufficient for the Court to conclude that the applicants’ life sentences cannot be regarded as reducible for the purposes of Article 3 of the Convention. Such a long waiting period unduly delays the domestic authorities’ review of “whether any changes in the life prisoner are so significant, and such progress towards rehabilitation has been made in the course of the sentence, as to mean that continued detention can no longer be justified on legitimate penological grounds” (see

Vinter and Others

, cited above, §

119).

17.

There has accordingly been a violation of Article 3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18.

The applicants in applications nos. 12143/16, 55374/19, 57459/19, 57463/19, 59440/19, 6206/20, 10615/20, 13518/20, 13527/20, 13528/20 and 14264/20 claimed various amounts in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses.

19.

The Government found those claims excessive.

20.

The Court considers that its finding of a violation constitutes sufficient just satisfaction and accordingly makes no award in respect of non-pecuniary damage.

21.

As to costs and expenses, the Court reiterates that an applicant is entitled to their reimbursement only in so far as it has been shown that they have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. That being so, the Court awards the sums indicated in the appended table for costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention;

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable to them, in respect of costs and expenses, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on those amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 2 March 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Alena Poláčková

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Date of introduction

Case name

Applicant

Year of Birth

Place of Residence

Nationality

Represented by

Date of final judgment and minimum time to be served before eligibility for release on parole

Amount awarded for costs and expenses

(in euros)

1.

12143/16

29/02/2016

Horváth v. Hungary

Ferenc HORVÁTH

1966

Szeged

Hungarian

Arthur KOVÁCS

13/06/2013

40 years, out of which approximately 3 years spent in pre-trial detention

875

2.

49232/17

03/07/2017

Kolompár v. Hungary

Tibor KOLOMPÁR

1974

Budapest

Hungarian

Erzsébet KADLÓT

02/02/2006

30 years, out of which 2 years spent in pre-trial detention

-

3.

55374/19

14/10/2019

Szabó v. Hungary

Károly SZABÓ

1979

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

24/06/2013

35 years, out of which 1 year and 5 months spent in pre-trial detention

500

4.

57459/19

28/10/2019

Német v. Hungary

Attila NÉMET

1983

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

22/04/2015

37 years, out of which approximately 2 years and 3 months spent in pre-trial detention

500

5.

57463/19

28/10/2019

Újfalusi v. Hungary

István ÚJFALUSI

1989

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

02/11/2016

32 years, out of which 3 years and 1 month spent in pre-trial detention

500

6.

59440/19

02/11/2019

Kajor v. Hungary

Attila KAJOR

1981

Balassagyarmat

Hungarian

Erzsébet KADLÓT

09/11/2017

30 years, out of which 2 years and 6 months spent in pre-trial detention

-

7.

6206/20

21/01/2020

Szabó v. Hungary

Olivér SZABÓ

1975

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

31/01/2017

30 years, out of which 1 year and 6 months spent in pre-trial detention

500

8.

10615/20

17/02/2020

Tintér v. Hungary

István TINTÉR

1963

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

22/09/2016

30 years, out of which 3 years and 4 months spent in pre-trial detention

500

9.

13518/20

04/03/2020

Szurdok v. Hungary

János SZURDOK

1983

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

16/09/2010

30 years, out of which approximately 2 years spent in pre-trial detention

500

10.

13527/20

03/03/2020

P.A. v. Hungary

P.A.

1979

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

26/03/2003

40 years, out of which 2 years and 5 months spent in pre-trial detention

500

11.

13528/20

04/03/2020

Szilágyi v. Hungary

Norbert SZILÁGYI

1988

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

10/02/2014

30 years, out of which 1 year and 6 months spent in pre-trial detention

500

12.

14264/20

06/03/2020

Burka v. Hungary

Antal BURKA

1989

Szeged

Hungarian

Dániel András KARSAI

26/02/2014

35 years, out of which approximately 2 years spent in pre-trial detention

500