Horváth și alții împotriva Ungariei

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE HORVÁTH ȘI ALȚII v. HUNGARY (Aplicații nr. 12143/16 și 11 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Horváth și alții c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, Președintele Péter Paczolay, Gilberto Felici , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („ reclamanții”) la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a nu divulga identitatea reclamantului în cererea nr. 13527/20; decizia de a anunța plângerile referitoare la art. 3 din Convenție guvernului maghiar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Z. Tallódi, al Ministerului Justiției, și de a declara restul cererilor nr. 12143/16 și 59440/19 inadmisibil; Observațiile părților; după deliberarea în particular la 7 februarie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazurile se referă la condamnarea pe viață a reclamanților cu posibilitatea de eliberare eliberată condiționată după ce au îndeplinit un termen minim de între treizeci și patruzeci de ani (a se vedea tabelul anexat).

Reclamanții se plâng că condamnarea lor constituie pedeapsă inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul anexat. Legea internă relevantă este prezentată în Bancsók și László Magyar c. Ungaria (nr. 2) (nr. 52374/15 și 53364/15, §§ 15-17, 28 octombrie 2021). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții au plâns că condamnarea la închisoarea pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată după ce au servit un termen minim de treizeci și patruzeci de ani constituie pedeapsă inumană și degradantă, în încălcarea articolului 3 din Convenție.

Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională. În opinia reclamanților, această cale juridică nu constituie un remediu eficace în ceea ce privește presupusele lor plângeri. Bancsók și László Magyar (citată mai sus, §§ 21-28) Curtea a respins argumentul Guvernului cu privire la eficacitatea unei plângeri constituționale în ceea ce privește prizonierii condamnați la închisoare pe viață cu posibilitatea de eliberare condiționată. Guvernul nu a furnizat motive care ar putea conduce Curtea la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea concluzionează că plângerile reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție nu pot fi respinse în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recourslor interne; de aceea respinge obiecția preliminară a guvernului în acest sens.

Curtea constată, de asemenea, că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau neadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. 10. Revizuirea automată a unei condamnații după un termen minim specificat reprezintă o salvgardare importantă pentru deținut împotriva riscului de detenție în încălcarea articolului 3. Principiile relevante au fost rezumate în Hutchinson c. Regatul Unit ([GC], nr. 57592/08, §§ 66-68, 17 ianuarie 2017) și Vinter și alții c. Regatul Unit ([GC], nr. 66069/09 și altele, § 44, ECHR 2013 (extracte)). În Bodein v. Franța (nr. 40014/10, 13 noiembrie 2014), Curtea a examinat dacă posibilitatea revizuirii pe viață după treizeci de ani de închisoare a rămas compatibilă cu criteriile stabilite în Vinter și altele (citat mai sus).

În concluzia că a făcut-o, Curtea a acordat o importanță deosebită faptului că punctul de plecare pentru calculul termenului minim care urmează să fie servit de către un prizonier condamnat la închisoare pe viață a fost momentul privarii inițiale de libertate, adică, calculul a inclus perioada petrecută în prealabil Deoarece reclamantul în acest caz a fost în măsură să solicite eliberarea condiționată douăzeci și șase ani după ce s-a impus condamnarea la viață, Curtea a concluzionat că sentința trebuie considerată reducabilă în sensul articolului 3 (a se vedea Bodein , citat mai sus, § 61). 11. În conformitate cu Codul Penal maghiar, termenul minim care urmează să fie servit înainte ca un infractor condamnat la închisoare pe viață să poată fi eliberat în eliberare condiționată trebuie stabilit în hotărârea condamnării infractorului și să se limiteze între un minim legal de 25 de ani și un maxim de 40 de ani.

În plus, cerințele pe care o persoană condamnată la un termen de închisoare trebuie să le îndeplinească pentru a fi eliberată în condiții condiționale sunt prevăzute la art. 188 din Legea nr. CCXL din 2013; respectarea satisfăcătoare a acestor cerințe este supusă unei evaluări de către o instanță. Prin urmare, dreptul național și practica oferă posibilitatea unei revizuiri judiciare specifice a condamnărilor pe viață impuse reclamanților. 12. Cu toate acestea, în cazul în cauză, reclamanții vor fi eligibili numai pentru eliberare, după ce au îndeplinit treizeci și patruzeci de ani de la condamnarea lor. Rămân să fie stabilit dacă, în cazul lor, mecanismul de reexaminare îndeplinește criteriile stabilite în jurisprudența Curții.

13. În acest sens, Curtea constată că perioada de treizeci și patruzeci și patru de ani în care reclamanții trebuie să aștepte înainte de a se putea aștepta în primul rând să fie luată în considerare pentru eliberare condiționată este o perioadă semnificativ mai lungă decât termenul maxim recomandat pentru revizuirea unei condamnații pe viață, care este de douăzeci și cinci ani, astfel cum se stabilește pe baza unui sprijin clar în dreptul comparat și internațional (a se vedea Vinter și alții , citat mai sus § 120 . 14. Curtea remarcă în continuare poziția guvernului că reclamanții dl Kolompár, dl Újfalusi, dl Kajor, dl O. Szabó, dl Tintér, dl Szurdok și dl Szilágyi ar trebui, în practică, să slujească la mai puțin de treizeci de ani de la impunerea pedepselor lor pe viață pentru a fi luată în considerare pentru eliberare condițională, deoarece perioada petrecută în perioada de detenție preliminară a fost inclusă în calcul.

Într-adevăr, aceste solicitanți vor fi eligibili pentru eliberarea eliberată cu eliberare condiționată de la douăzeci și nouă și nouă ani de la impunerea condamnării pe viață. 15. Cu toate acestea, Curtea constată că acest lucru este așa doar pentru că au fost păstrați în detenție prealabilă înainte de condamnarea și condamnarea lor, iar această perioadă de detenție prealabilă a fost dedusă din perioada de treizeci de ani. Acesta nu schimbă faptul că termenul care urmează să fie servit înainte de a fi eligibil pentru eliberare condiționată a fost stabilit la treizeci de ani și că revizuirea va avea loc mai mult de 25 de ani după impunerea pedepselor de viață. Astfel, chiar având în vedere marja de apreciere a statului, în cazul instantaneu, Curtea nu poate accepta poziția guvernului în acest punct.

16. În suma, faptul că reclamanții din acest caz pot spera să își revizuiască progresele în direcția eliberării numai după ce au efectuat treizeci și patruzeci de ani din condamnarea la viață este suficient pentru a concluziona că sentința de viață a reclamanților nu poate fi considerată ca reducibilă în sensul articolului 3 din convenție. O astfel de perioadă de așteptare lungă întârzie în mod necorespunzător revizuirea autorităților interne a „dacă orice schimbare în prizonierul vieții este atât de semnificativă, și astfel de progrese în direcția reabilitarii au fost făcute în cursul sentinței, ceea ce înseamnă că detenția continuă nu mai poate fi justificată pe motive penologice legitime” (a se vedea Vinter și alții , citat mai sus, § 119). 17. În consecință, a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 18. Reclamanții în cererile nos 12143/16, 55374/19, 57459/19, 57463/19, 59440/19, 6206/20, 10615/20, 13518/20, 13527/20, 13528/20 și 14264/20 au solicitat diverse sume în ceea ce privește daunele și costurile morale. 19. Guvernul a considerat că aceste afirmații sunt excesive. 20. Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie suficientă satisfacție și, în consecință, nu face nicio atribuire în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea lor numai în măsura în care s-a demonstrat că au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.

În acest sens, Curtea aprobă sumele indicate în tabelul adăugat pentru costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție; deține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care le poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele respective la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

2 și 3 din Regulamentul Curții.

Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct Registrul APPENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Numărul de caz Solicitant Anul de naștere Localitatea Reședinței Reprezentat cu data hotărârii finale și a timpului minim care trebuie servit înainte de eligibilitate pentru eliberare în eliberare condiționată Suportul acordat pentru costuri și cheltuieli (în euro) 12143/16 29/02/2016 Horváth c. Ungaria Ferenc HORVÁTH 1966 Szeged Ungary Arthur KOVÁCS 13/06/2013 40 de ani, din care aproximativ 3 ani petrecuți în detenție prealabilă 875 492/32/17 03/07/2017 Kolompár v. Ungaria Tibor KOLOMPÁR 1974 Budapesta Erzébet Ungary KADLÓT 02/02/2006 30 de ani, din care 2 ani petrecuți în detenție prealabilă 55374/19 14/10/2019 Szabó v. Ungaria Károly SZABÓ 1979 Szegeged Ungary Dániel András KARSAI 24/06/2013 35 de ani, din care 1 an și 5 luni petrecute în detenție anterioară 500 57459/19 28/10/2019 Német c. Ungaria Attila NÉMET 1983 Szeged Dániel András KARSAI 22/04/2015 37 de ani, din care aproximativ 2 ani și 3 luni petrecute în detenție anterioară 500 57463/19 28/10/2019 Újfalusi c. Ungaria István ÚJFALUSI 1989 Szeged Daniel András KARSAI 02/11/2016 32 de ani, din care 3 ani și 1 lună petrecută în detenție anterioară 500 59440/19 02/11/2019 Kajor v. Ungaria Attila KAJOR 1981 Balassagyarmat Ungaria Erzsébet KADLÓT 09/11/2017 30 ani,

din care 2 ani și 6 luni petrecute în detenție anterioară 6206/20 21/01/2020 Szabó v. Ungaria Olivér SZABÓ 1975 Szeged Ungaria Daniel András KARSAI 31/01/2017 30 de ani, din care 1 an și 6 luni petrecute în detenție anterioară 500 10615/20 17/02/2020 Tinter v. Ungaria István TINTÉR 1963 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 22/09/2016 30 de ani, din care 3 ani și 4 luni petrecute în detenție anterioară 500 13518/20 04/03/2020 Szurdok v. Ungaria János SZURDOK 1983 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 16/09/2010 30 de ani, din care aproximativ 2 ani petrecuți în detenție preliminară 500 10. 13527/20 03/03/20 P.A. c. Ungaria P.A.

1979 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 26/03/2003 40 de ani, din care 2 ani și 5 luni petrecute în detenție preliminară 500 11. 13528/20 04/03/20 Szilágyi c. Ungaria Norbert SZILÁGYI 1988 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 10/02/2014 30 de ani, din care 1 an și 6 luni petrecute în detenție anterioară 500 12. 14264/20 06/03/2020 Burka c. Ungaria Antal BURKA 1989 Szeged Ungary Dániel András KARSAI 26/02/2014 35 de ani, din care aproximativ 2 ani petrecuți în detenție anterioară 500

FIRST SECTION

CASE OF HORVÁTH AND OTHERS v. HUNGARY (Applications nos. 12143/16 and 11 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 2 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Horváth and Others v. Hungary, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková , President , Péter Paczolay, Gilberto Felici , judges , and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against Hungary lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) on the various dates indicated therein; the decision not to disclose the identity of the applicant in application no. 13527/20; the decision to give notice of the complaints concerning Article 3 of the Convention to the Hungarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Z. Tallódi, of the Ministry of Justice, and to declare the remainder of applications nos.

12143/16 and 59440/19 inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 7 February 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The cases concern the applicants’ sentences of life imprisonment with the possibility of release on parole once they have served a minimum term of between thirty and forty years (see the appended table). The applicants complained that their sentences constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

5. The applicants complained that their sentence of life imprisonment with the possibility of release on parole once they had served a minimum term of thirty to forty years constituted inhuman and degrading punishment, in breach of Article 3 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18. The applicants in applications nos. 12143/16, 55374/19, 57459/19, 57463/19, 59440/19, 6206/20, 10615/20, 13518/20, 13527/20, 13528/20 and 14264/20 claimed various amounts in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses.