SMILYANSKAYA v. UKRAINE

Comunicat la 4 aprilie 2018 CUARTĂ SECȚIUNE Aplicația nr. 46196/11 Viktoriya Gennadiyevna SMILYANS KAYA împotriva Ucrainei depusă la 15 iulie 2011 DECLARAȚIA FACTELOR Reclamantul, dna Viktoriya Gennadiyevna Smilyanskaya, este un cetățean ucrainean născut în 1969 și locuiește în Kharkiv. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna Y.V. Zayikina, avocată care practică în Kharkiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 ianuarie 2011, reclamantul a fost arestat și plasat în custodie de poliție sub suspiciune de implicare în achiziția ilegală, stocarea și traficul de droguri. Investigatorul a elaborat un raport privind arestarea ei, făcând o trimitere generală la art. 106 § 2 și la art. 115 din Codul de Procedură Penală. Potrivit raportului oficial, reclamantul a fost arestat din cauza faptului că „maestrii ochilor, inclusiv victimele, au identificat direct [ea] ca fiind cea care a comis infracția și că există alte motive care să justifice arestarea”. Arestarea ei a fost justificată de necesitatea de a-i evada justiția sau de a-și împiedica înființarea adevărului și de a asigura executarea unei eventuale hotărâri judiciare. Raportul de arest a avut următoarea descriere a faptelor care dau naștere urmăririi: „... la 18 august 2010 [reclamantul], acționând în mod deliberat și ilegal în calitate de membru al unui grup organizat în coordonare cu S., G. și Sh., a participat la achiziționarea, stocarea și traficul de paie de paie de paie.” La 20 ianuarie 2011, Curtea de district Kyivskyi din Kharkiv a prelungit custodia de poliție a reclamantului la zece zile în vederea obținerii unei evaluări a personalității ei. La 27 ianuarie 2011, aceasta a ordonat detenția ei timp de două luni.Decizia a declarat că ea a fost acuzată de o crimă gravă și că, în caz contrar, ar putea scăpa și ar putea împiedica ancheta sau să continue cu activitatea ei criminală. Nu mai multe detalii despre aceste motive au fost furnizate de instanță. La 16 martie, 27 aprilie și 16 mai 2011, reclamantul a solicitat eliberarea. Curtea și-a prelungit deținerea timp de trei, patru și cinci luni respectiv. Deciziile sale au declarat că a fost acuzată de o crimă gravă și că nu au fost prezentate instanței alte motive care ar putea justifica modificarea măsurii preventive. La 16 martie și 27 aprilie 2011, în ceea ce privește prelungirea detenției reclamantului, instanța a respins cererile de eliberare. Nu a fost furnizată nicio explicație în deciziile sale. Potrivit reclamantului, cererea de eliberare din 16 mai 2011 a rămas fără răspuns de către instanță. La 1 noiembrie 2011, Curtea, având în vedere starea de sănătate a reclamantului, a eliberat-o pe o angajament de a nu se absoarbe. Condiții de detenție în Kharkiv SIZO Potrivit reclamantului, la 2 februarie 2011 a fost plasată în Centrul de Detenție Preventivă a Kharkiv („SIZO”). În SIZO, reclamantul a fost păstrat în celulă nr. 412 (de la 2 februarie la 27). Iulie 2011 și de la 12 august la 1 noiembrie 2011) și în celula nr. 409 (de la 1 la 12 august 2011). Celula nr. 412 a măsurat 52,1 mp și a adăpostit 12 deținuți, în timp ce celula nr. 409 a măsurat 18,1 mp și a adăpostit douăzeci și doi deținuți. Celulele au fost umed și lipsă de ventilație. Majoritatea deținuților a fumat și reclamantul, un suferent de astm, au experimentat dificultăți respiratorii. Părțile externe au durat între zece și treizeci de minute pe zi într-o curte mică de măsurare între 7 și 10 mp. Facilitățile sănătoase au fost în același spațiu cu zona de viață, și nu au fost împărțite în întregime. Nutriția a fost proastă și condițiile de igienă erau inadecvate. Deținuții nu au avut acces suficient la apă caldă și au fost permise să dus doar o dată sau uneori de două ori pe săptămână. O lumină artificială a fost aprinsă în celule zi și noapte. În ciuda numeroaselor cereri adresate autorităților SIZO și de urmărire penală, condițiile de detenție ale reclamantului nu s-au îmbunătățit și nu a fost transferată într-o celulă cu nefumatori. În mod similar, nu a fost furnizată nutriție adecvată. Reclamantul a prezentat copii ale declarațiilor scrise de dna Sh., fost deținut care se presupune că a împărtășit celulă nr. 412 cu ea între 11 mai și 24 iunie 2011, și de dna T., fost ofițer SIZO. Ambele au confirmat descrierea reclamantului cu privire la condițiile de detenție. Potrivit documentului din caz, reclamantul a suferit de astm din 1980. În dimineața din 17 ianuarie 2011, în timp ce ea a suferit în libertate un atac major de astm și a fost admisă la spitalul oraș Kharkiv pentru tratament. În seara aceea, după ce starea ei de sănătate s-a îmbunătățit, a fost externată și a părăsit spitalul însoțit de ofițeri de poliție, care apoi a arestat-o. La 20 februarie 2011, reclamantul s-a plâns la Procuratura Generală de faptul că nu a primit tratament de astm în SIZO. La 17 martie 2011, investigatorul care se ocupă de cazul penal al reclamantului a ordonat o examinare legistică în vederea stabilirii stării ei de sănătate și a posibilității de a-i fi furnizat tratamentul medical relevant la SIZO. Potrivit rezultatelor examinării forense din 6 aprilie 2011, reclamantul a suferit de astm pasul 4 (forma cea mai severă), boala pulmonară obstructivă cronică, enfizema, insuficiența pulmonară, pneumonoscleroza și corpulmonale cronice. Expertul forense a concluzionat că ar trebui examinată la o instituție medicală pulmonară specializată în afara SIZO. La 4 și 10 august și 5, 8, 15, 18 și 28 octombrie 2011 reclamantul a solicitat administrației SIZO să-i ofere tratamentul de astm. Potrivit reclamantului, nu a primit un examen sau un tratament medical în timp ce este în custodie și cererile trimise la Procurorul General și administrația SIZO au rămas fără răspuns. Dispozițiile relevante ale Constituției și Codului de Procedură Penală din 28 decembrie 1960 pot fi găsite în judecată în cazul Osypenko c. Ucraina (nr. 4634/04, §§ 32-33, 9 noiembrie 2010). Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, că condițiile de detenție din Kharkiv SIZO erau sărace. Ea plânge, de asemenea, că nu a fost furnizată cu un tratament medical adecvat și asistență în timpul detenției. În baza articolului 5 §§ §§ 1 litera (c) și 3 din Convenție, reclamantul se plânge că: (i) arestarea ei de către poliție la 17 ianuarie 2011 a fost arbitrară; (ii) Hotărârea instanței din 20 ianuarie 2011 de prelungire a custodiei sale de poliție la zece zile pentru a obține o evaluare a personalității ei lipsește de justificare; și (iii) hotărârile instanței interne din 27 ianuarie, 16 martie, 27 aprilie și 16 mai 2011 de ordonare a continuării sa deținere au fost arbitrare și nu au avut raționament. În baza articolului 5 § 4 din Convenție, reclamantul se plânge că instanța internă nu a examinat în mod corespunzător cererile de eliberare depuse la 16 martie, 27 aprilie și 16 mai 2011. În cele din urmă, reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu are dreptul executor de compensare pentru detenția ei presupusă arbitrară. Condițiile materiale ale detenției reclamantului în SIZO Kharkiv din ianuarie până în noiembrie 2011 au constituit o încălcare a articolului 3 din Convenție? A fost tratamentul medical și asistența prestată reclamantului în detenție în conformitate cu cerințele articolului 3 din Convenție? A fost arestarea reclamantului, detenția între 17 și 27 ianuarie și detenția ulterioară ordonată de instanțe la 16 martie, 27 aprilie și 16 mai 2011 eliberată de arbitrare și bazată pe motive suficiente în sensul articolului 5 1 și 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Khayredinov c. Ucraina , nr. 38717/04, §§ 27-31, 14 octombrie 2010, Korneykova c. Ucraina , nr. 39884/05, §§ 38, 43 și 47-48, 19 ianuarie 2012, Barilo v. Ucraina , nr. 9607/06, § 93, 16 mai 2013, și Kondratyev v. Ucraina , nr. 5203/09, §§ 109-112, 15 decembrie 2011)? A avut reclamantul la dispoziția ei o procedură eficace prin care ea ar putea contesta legalitatea detenției sale înainte de judecată, conform articolului 4 din Convenție? Are reclamantul un drept eficace și executiv de compensare pentru presupusa sa detenție în contravenție cu art. 5 1, 3 și 4, conform articolului 5 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Korneykova , citat mai sus, §§ 79-82 și Taran c. Ucraina , nr. 31898/06, §§ 87-90, 17 octombrie 2013)?

Communicated on 4 April 2018

FOURTH SECTION

Application no. 46196/11

Viktoriya Gennadiyevna SMILYANSKAYA

against Ukraine

lodged on 15 July 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Viktoriya Gennadiyevna Smilyanskaya, is a Ukrainian national who was born in 1969 and lives in Kharkiv. She is represented before the Court by Ms Y.V. Zayikina, lawyer practising in Kharkiv.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

A.

Criminal proceedings against the applicant

On 17 January 2011 the applicant was arrested and placed in police custody on suspicion of involvement in the illegal purchase, storage, and trafficking of drugs. The investigator drew up a report on her arrest, making a general reference to Article 106 § 2 and Article 115 of the Code of Criminal Procedure.

According to the official report, the applicant had been arrested on the grounds that “eyewitnesses, including victims, directly identified [her] as the one who had committed the offence, and that there were other reasons giving grounds for arrest”. Her arrest was justified by the necessity to prevent her evading justice or obstructing the establishment of the truth, and to ensure the execution of an eventual court judgment.

The arrest report had the following description of the facts giving rise to the prosecution:

“... on 18 August 2010 [the applicant], acting deliberately and unlawfully as a member of an organised group in coordination with S., G., and Sh., took part in the purchase, storage, and trafficking of poppy straw.”

On 20 January 2011 the Kyivskyi District Court of Kharkiv extended the applicant’s police custody to ten days with a view to obtaining an assessment of her personality.

On 27 January 2011 it ordered her detention for two months. The decision stated that she had been accused of a serious crime and could otherwise escape and hinder the investigation or continue with her criminal activity. No further details about those reasons were provided by the court.

On 16 March, 27 April, and 16 May 2011 the applicant applied for release. The court further extended her detention for three, four, and five months respectively. Its decisions stated that she had been accused of a serious crime and that no other reasons which could justify changing the preventive measure had been presented to the court.

On 16 March and 27 April 2011 the court, when considering whether to extend the applicant’s detention, dismissed her requests for release. No explanation was provided in its decisions. According to the applicant, her request for release of 16 May 2011 remained unanswered by the court.

On 1 November 2011 the court, having regard to the applicant’s state of health, released her on an undertaking not to abscond.

B.

Conditions of detention in the Kharkiv SIZO

According to the applicant, on 2 February 2011 she was placed in the Kharkiv Pre-trial Detention Centre (“the SIZO”).

In the SIZO the applicant was kept in cell no. 412 (from 2 February to 27

July 2011 and from 12 August to 1 November 2011) and in cell no. 409 (from 1 to 12 August 2011). Cell no. 412 measured 52.1 sq.m. and housed twelve detainees, while cell no. 409 measured 18.1 sq.m. and housed twenty-two detainees. The cells were damp and lacked ventilation. Most detainees smoked and the applicant, an asthma sufferer, experienced breathing difficulties. Outside walks lasted between ten to thirty minutes per day in a small yard measuring between 7 and 10 sq.m. The sanitary facilities were in the same space as the living area, and were not fully partitioned. Nutrition was poor and hygiene conditions were inadequate. Detainees did not have sufficient access to hot water and were allowed to shower only once or sometimes twice per week. An artificial light was switched on in the cells day and night. Despite numerous requests to the SIZO and prosecution authorities, the applicant’s conditions of detention did not improve and she was not transferred to a cell with non-smokers. Similarly, she was not provided with appropriate nutrition.

The applicant submitted copies of statements written by Ms Sh., a former detainee who had allegedly shared cell no. 412 with her between 11 May and 24 June 2011, and by Ms T., a former SIZO officer. They both confirmed the applicant’s description of the conditions of her detention.

C.

Medical care provided to the applicant

According to the material in the case file, the applicant has suffered from asthma since 1980.

On the morning of 17 January 2011, while at liberty, she suffered a major asthma attacks and was admitted to the Kharkiv City hospital for treatment. That evening, after her state of health had improved, she was discharged and left the hospital accompanied by police officers, who then arrested her.

On 20 February 2011 the applicant complained to the Prosecutor General’s Office that she had not been receiving asthma treatment in the SIZO.

On 17 March 2011 the investigator dealing with the applicant’s criminal case ordered a forensic examination with a view to establishing her state of health and the possibility of her being provided with the relevant medical treatment at the SIZO.

According to the results of the forensic examination of 6 April 2011, the applicant suffered from step 4 asthma (the most severe form), chronic obstructive pulmonary disease, emphysema, pulmonary insufficiency, pneumonosclerosis and chronic cor pulmonale. The forensic expert concluded that she should be examined at a specialist pulmonary medical institution outside the SIZO.

On 4 and 10 August and 5, 8, 15, 18 and 28 October 2011 the applicant asked the SIZO administration to provide her with asthma treatment.

According to the applicant, she was not given a medical examination or treatment while in custody and her applications sent to the Prosecutor General’s Office and SIZO administration remained unanswered.

D.

Relevant domestic law

The relevant provisions of the Constitution and the Code of Criminal Procedure of 28 December 1960 can be found in the judgment in the case of

Osypenko v. Ukraine

(no. 4634/04, §§ 32-33, 9 November 2010).

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 3 of the Convention that the conditions of her detention in the Kharkiv SIZO were poor. She also complains that she was not provided with adequate medical treatment and assistance while in detention.

2.

Relying on Article 5 §§ 1 (c) and 3 of the Convention, the applicant complains that:

(i)

her arrest by the police on 17 January 2011 was arbitrary;

(ii)

the court’s decision of 20 January 2011 extending her police custody to ten days in order to obtain an assessment of her personality lacked justification; and

(iii)

the domestic court decisions of 27 January, 16 March, 27 April, and 16 May 2011 ordering her continued detention were arbitrary and lacked reasoning.

3.

Relying on Article 5 § 4 of the Convention, the applicant complains that the domestic courts failed to properly examine her requests for release lodged on 16 March, 27 April, and 16 May 2011.

4.

Lastly, the applicant complains under Article 5 § 5 of the Convention that she had no enforceable right to compensation for her allegedly arbitrary detention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the material conditions of the applicant’s detention in the Kharkiv SIZO from January to November 2011 amount to a breach of Article 3 of the Convention?

2.

Was the medical treatment and assistance provided to the applicant in detention in compliance with the requirements of Article 3 of the Convention?

3.

Were the applicant’s arrest, detention between 17 and 27 January and subsequent detention ordered by the courts on 16 March, 27 April and 16

May 2011 free from arbitrariness and based on sufficient reasons for the purposes of Article 5

§§

1 and 3 of the Convention (see, for example,

Khayredinov v. Ukraine

, no.

38717/04, §§

27-31, 14

October 2010,

Korneykova v. Ukraine

, no.

39884/05, §§

38, 43

and 47-48, 19 January 2012,

Barilo v. Ukraine

, no. 9607/06, § 93, 16

May 2013, and

Kondratyev v. Ukraine

, no. 5203/09, §§

109-112, 15

December 2011)?

4.

Did the applicant have at her disposal an effective procedure by which she could challenge the lawfulness of her pre-trial detention, as required by Article

5

§

4 of the Convention?

5.

Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for her alleged detention in contravention of Article 5

§§

1, 3 and 4, as required by Article 5

§

5 of the Convention (see, for example,

Korneykova

, cited above, §§

79-82, and

Taran v. Ukraine

, no. 31898/06, §§

87-90, 17 October 2013)?