- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 mai 2018
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Salakhbekov și Abukayev împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SALAKHBEKOV ȘI ABUKAYEV v. RUSSIA (Aplicații nos. 28368/09 și 28636/09) JUDGMENT STRASBOURG 29 mai 2018 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Salakhbekov și Abukayev și v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, după ce a deliberat în privat la 7 mai 2018, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat în două cereri (nus. 28368/09 și 28636/09) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți ruși, a căror detalii personale figurează în apendice.
Reclamantul în cererea nr. 28636/09 a fost reprezentat de dl Z.S. Salimov, avocat practicant la Makhachkala. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. La 24 aprilie 2017, reclamațiile privind prelungirea termenelor de depunere a apelurilor și anularea ulterioară a hotărârilor finale în favoarea reclamanților au fost comunicate guvernului și restul cererii nr. 28368/09 au fost declarate inadmisibile în temeiul articolului 54 § 3 din Regulamentul Curții. Guvernul s-a opus examinării cererii de către un comitet. După examinarea obiecției guvernului, Curtea o respinge.
În 2008 reclamanții au solicitat recalculul beneficiilor sociale pe care le aveau drept persoane care au participat la operația de curățare la locul de catastrofe nucleare din Chernobyl. Acuzațiile lor au fost acordate de instanțe interne. evoluțiile suplimentare în cazurile lor sunt rezumate în apendicele. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Legea și practicile interne relevante care reglementează restabilirea termenelor de recurs se rezumă în hotărârea Curții în cazul Magomedov și alții c. Rusia (n. 33636/09 și altele 9 §§§ 35-43, 28 martie 2017). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică (art. 42 § 1 din Regulamentul Curții).
II. VIOLAȚII ALEGATE DE ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI ȘI DE ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI 1 LA CONVENȚIE Reclamanții se plângea că prelungirea ilegală a timpului limita de recurs acordată de instanțe interne în urma solicitării autorității acuzate a avut ca rezultat că hotărârile în favoarea lor au fost anulate, ceea ce constituie, prin urmare, o încălcare a dreptului lor la instanță. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale.
Nimeni nu va fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” 10. Guvernul a contestat poziția lor. 11. Curtea constată că situația de fapt și aspectele juridice prezentate de reclamant sunt substanțial similare cu cele examinate anterior în cazul Magomedov și alții (citate mai sus, în special §§ 6-13). 12. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. (Magomedov și alții, citat mai sus, §§ 90-97). 13. Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.
14. Având în vedere concluzia de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare admisibilitatea sau fondul plângerii prezentate de reclamanții în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Magomedov și alții , citat mai sus, § 103, cu numeroase trimiteri suplimentare). III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 15. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Se referă la hotărârea pronunțată în cazul Magomedov și alții (citată mai sus, § 107) ambele părți au considerat că constatarea unei încălcări ar constitui o satisfacție suficientă.
17. Curtea nu are motive să dezacorde cu părțile și consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral care ar fi putut fi suferite de solicitanți. Decide să se alăture cererilor; Declară că cererile sunt admisibile; Declară că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție; Depune faptul că nu este necesar să se ia în considerare separat admisibilitatea și fondul plângerilor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; Deține că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudiciu moral suportate de solicitanți. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 mai 2018, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Stephen Phillips Branko Lubarda Președintele grefierului APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Loc de reședință Naționalitate Hotărârea finală internă a) data de livrare b) data de devenire a Premiilor Finale (în rubele ruse) Apel depus de autoritățile Extinderea termenului de recurs acordat: instanță, data și motivele de executare Quashing: instanță, data și motivele 28368/09 05/05/2009 Alkhuvat Magomedrasulovich SALAKHBEKOV 01/08/1964 Kizilyurt, Republic of Dagestan Russian Kizilyurt Town Court 07/02/2008 17/02/2008 RUB 5.497.395 (arrears)+ RUB 94.738 (plate lunare) 10/11/2008 Curtea Supremă a Republicii Dagestan 14/01/2009 Aplicarea necorespunzătoare a dreptului material, interesele financiare ale Federației Ruse au fost încălcate în parte a plăților lunare Curtea Supremă a Republicii Dagestan 14/01/2009 Evaluarea greșită a dovezii, lipsa documentelor justificative care confirmă drepturile reclamantului 28636/09 05/05/2009 Abuk Zaynalabidovich ABUKAYEV 04/04/1961 Leninaul, Republica Dagestanului Russian Kizilyurt Town Court 11/02/2008 21/02/2008 RUB 5.629.530,5 (arrears)+ RUB 95.642 (pagamente lunare) 10/11/2008 Curtea Supremă a Republicii Dagestan 24/12/2008 Aplicarea incorectă a legii materiale,
interesele financiare ale Federației Ruse au fost încălcate în parte a plăților lunare Curtea Supremă a Republicii Dagestan 21/01/2009 Același litigiu între aceleași părți a fost considerat de instanța de primă instanță în 2006
THIRD SECTION
CASE OF SALAKHBEKOV AND ABUKAYEV v. RUSSIA (Applications nos. 28368/09 and 28636/09) JUDGMENT STRASBOURG 29 May 2018 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Salakhbekov and Abukayev and v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having deliberated in private on 7 May 2018, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in two applications (nos. 28368/09 and 28636/09) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Russian nationals, whose personal details appear in the Appendix.
The applicant in application no. 28636/09 was represented by Mr Z.S. Salimov, a lawyer practising in Makhachkala. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr M. Galperin.
On 24 April 2017 the complaints concerning the extension of the time limits for lodging appeals and subsequent quashing of the final judgments in the applicants’ favour were communicated to the Government and the remainder of the application no. 28368/09 was declared inadmissible pursuant to Rule 54 § 3 of the Rules of Court.
The Government objected to the examination of the application by a Committee. After having considered the Government’s objection, the Court rejects it. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
5. In 2008 the applicants applied for recalculation of the social benefits they were entitled to as persons who took part in the clean-up operation at the Chernobyl nuclear disaster site. Their claims were granted by domestic courts.
Further developments in their cases are summarised in the Appendix. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
7. The relevant domestic law and practice governing the restoration of the time-limits for appeal is summed up in the Court’s judgment in the case of Magomedov and Others v. Russia (nos. 33636/09 and 9 others, §§ 35-43, 28 March 2017). THE LAW I.
JOINDER OF THE APPLICATIONS
8. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment (Rule 42 § 1 of the Rules of Court). II. ALLEGED VIOLATIONS OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
The applicants complained that the unlawful extension of the time ‑ limit for appeal granted by the domestic courts following the defendant authority’s request had resulted in the judgments in their favour being quashed, which consequently constituted a violation of their right to a court. They relied on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1 which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “1. In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.”
The Government contested their position.
The Court notes that the factual setting and the legal issues raised by the applicant are substantively similar to those previously examined in the case Magomedov and Others (cited above, in particular §§ 6-13).
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. ( Magomedov and Others , cited above, §§ 90-97).
These complaints are therefore admissible and disclose a violation of Article 6 § 1 of the Convention.
Having regard to the above conclusion, the Court considers that there is no need to consider either the admissibility or the merits of the complaint submitted by the applicants under Article 1 of Protocol No. 1 (see Magomedov and Others , cited above, § 103, with numerous further references). III.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Referring to the judgment delivered in the case Magomedov and Others (cited above, § 107) both parties considered that the finding of a violation would constitute sufficient just satisfaction.
The Court has no reasons to disagree with the parties and considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage which may have been suffered by the applicants. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the applications admissible; 3. Holds that there has been a violation of Article 6 of the Convention; 4. Holds that it is not necessary to consider separately the admissibility and the merits of the complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention; 5. Holds that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants. Done in English, and notified in writing on 29 May 2018, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stephen Phillips Branko Lubarda Registrar President APPENDIX No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Place of residence Nationality Final domestic judgment a) date of delivery b) date of becoming final Awards (in Russian roubles) Appeal lodged by the authorities Extension of the time-limit for appeal granted: court, date and grounds Enforcement Quashing: court, date and grounds 28368/09 05/05/2009 Alkhuvat Magomedrasulovich SALAKHBEKOV 01/08/1964 Kizilyurt, Republic of Dagestan Russian Kizilyurt Town Court 07/02/2008 17/02/2008 RUB 5,497,395 (arrears)+ RUB 94,738 (monthly payments) 10/11/2008 Supreme Court of the Republic of Dagestan 14/01/2009 Incorrect application of material law, financial interests of the Russian Federation were infringed Enforced in part of monthly payments Supreme Court of the Republic of Dagestan 14/01/2009 Wrong assessment of evidence, lack of supporting documents confirming the applicant’s rights 28636/09 05/05/2009 Abuk Zaynalabidovich ABUKAYEV 04/04/1961 Leninaul, Republic of Dagestan Russian Kizilyurt Town Court 11/02/2008 21/02/2008 RUB 5,629,530.5 (arrears)+ RUB 95,642 (monthly payments) 10/11/2008 Supreme Court of the Republic of Dagestan 24/12/2008 Incorrect application of material law, financial interests of the Russian Federation were infringed Enforced in part of monthly payments Supreme Court of the Republic of Dagestan 21/01/2009 The same dispute between the same parties was considered by the first instance court in 2006