Sekretarev și alții împotriva Rusiei

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SEKRETAREV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 9678/09 și 8 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasburg 7 februarie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sekretarev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), care stă în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte; Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, Deliberat în privat la 17 ianuarie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în nouă cereri împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu privire la diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”) care au fost reprezentate în fața Curții de către dl. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Guvernul s-a opus examinării cererilor de către un comitet. Având în vedere obiecția Guvernului, Curtea îl respinge. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în apendice. Reclamanții se plângeau de condițiile inadecvate ale detenției lor. Unii reclamanți au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA APLICĂRILOR În conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, Curtea decide să se alăture cererilor, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară.

II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 A CONVENȚIEI PE CONTA CONDIȚIILE DE DETENȚIE Reclamanții se plângeau că condițiile de detenție au fost încălcate în art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante.” Guvernul a susținut că nu s-a suprapopulat în respectivele instituții și că alte aspecte ale detenției au fost în conformitate cu legislația națională.

Curtea reiterează principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea Ananyev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și nr. 60800/08, §§ 139-165, 10 ianuarie 2012, și Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 96-141, 20 octombrie 2016). Aceasta reamintește că, în cazul în care spațiul personal disponibil unui deținut este mai puțin de 3 mp în cazare multiocupație, lipsa de spațiu personal este considerată atât de severă încât apare o presupunere puternică de încălcare a articolului 3. Sarcina dovezii este atunci asupra guvernului contestat care ar putea respinge această presupunere prin demonstrarea că există toate următoarele factori mitigatori: scurtă, ocazională și minoră durată de astfel de perioade; suficientă libertate de circulație în afara celulei și activitățile adecvate în afara celulelor; și reclamantul este limitat într-un loc de detenție adecvat și nu există alte aspecte agravante ale condițiilor de detenție (a se vedea Muršić , citat mai sus, §§ 136-37.

10. În principalul caz Butko v. Rusia (nr. 32036/10, 54-64, 12 noiembrie 2015), Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza detenției reclamantului în condițiile care erau relevante similare cu cele obținute în acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate de părți, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Guvernul nu a arătat că o lipsă acută de spațiu personal, dacă este doar în timpul nopții, a fost suficient de compensată de orice factor mitigator (în comparație cu Butko) Mai degrabă, în unele cazuri, condițiile de aglomerat au fost exacerbate din cauza lipsei de infrastructuri sanitare sau, în cazul dlui Romanenko, absența unei toalete care funcționează, care a fost înlocuită cu o găleată.

11. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea declară plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție admisibilă și constată încălcarea acestei dispoziții din cauza condițiilor inumane și degradante ale detenției reclamanților. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEI 12. Reclamanții dl Turlupkhanov, dl Chukhlantsev și dl Chuev s-au plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu dispuneau de un remediu intern eficient în ceea ce privește condițiile de detenție slabe. 13. Guvernul a susținut că reclamanții nu au încercat să epuizeze niciun remediu intern. 14. (citat mai sus, § 119), Curtea a constatat deja că sistemul juridic rus nu a furnizat un remediu eficace care ar putea fi utilizat pentru a preveni presupusa încălcare sau continuarea acesteia și a furnizat reclamanților o reparație adecvată și suficientă în legătură cu o plângere privind condițiile inadecvate de detenție.

Curtea a ajuns mai târziu la aceeași concluzie în o serie de cazuri (a se vedea, de exemplu, Butrin v. Rusia , nr. 16179/14 , §§ 43-45, 22 martie 2016). Guvernul nu a prezentat argumente sau dovezi care să permită Curtea să ajungă la o concluzie diferită în cazurile în cauză. Având în vedere încălcarea constatată în ceea ce privește plângerea reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție, confirmând astfel caracterul său „argumentabil”, Curtea concluzionează că plângerea în temeiul articolului 13 este admisibilă și constată, de asemenea, că reclamanții nu au avut niciun remediu intern eficace la dispoziție în ceea ce privește plângerea privind condițiile de detenție. 15. În consecință, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, luată coroborat cu art. 3. IV.

ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 ÎN CONTUL CU TRATEMENTUL MEDICAL DE ADEQUAT ÎN DETENȚIE 16. Reclamantul dl Romanenko, de asemenea, s-a plâns că nu a primit un tratament medical adecvat în detenție. 17. Guvernul a susținut că inspecțiile procurorului nu au dezvăluit nici o greșeală în serviciul medical. Guvernul a susținut, de asemenea, că problema reclamantului nu se referă la o problemă structurală, el a trebuit să epuizeze căile de recurs interne prin depunerea de plângeri la administrația coloniei, la biroul procurorului regional sau la instanțele interne. 18. Reclamantul a susținut că multe cereri de tratament dentist depuse de la 25 noiembrie 2010 au fost dezbrăcate de administrația coloniei.

19. Curtea reiterează că s-a constatat deja în mai multe ocazii că în sistemul juridic rus nu existau remedii eficace care să abordeze o situație de încălcare continuă, cum ar fi asistența medicală inadecvată (a se vedea, printre altele, Reshetnyak c. Rusia , nr. 56027/10, §§ 62-80, 8 ianuarie 2013). 20. În consecință, Curtea respinge obiecția Guvernului care nu epuizează căile de recurs interne și declară această plângere admisibilă. 21. Curtea constată că reclamantul a furnizat o descriere detaliată a cererilor sale de tratament dentist și a arătat că este dispus să acopere toate costurile relevante. Nu s-a refuzat faptul că durerea pe care a suferit-o a fost de o astfel de intensitate care a depășit pragul minim de severitate care este necesar pentru aplicarea articolului 3. Guvernul, din partea lor, nu a avansat o explicație cogentă pentru faptul că administrația închisorii nu a furnizat reclamantului servicii dentiste de mai mult de un an.

22. 3 din Convenție. ALTE VIOLAȚII ALLEGATE A CONVENȚIEI 23. În cele din urmă, reclamanții dl Sekretarev, dl Kasarakin, dl Mitrofanov, dl Chavelashvili, dl Turlupkhanov, dl Tsesar, dl Chukhlantsev și dl Chuev s-au plâns de alte încălcări ale Convenției. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că plângerile de mai sus nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că aceste plângeri sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. VI.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 25. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ananiev și altele , citat mai sus, §§ 169-174 și Butko , citat mai sus § 68 , Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 26. Curtea consideră oportun ca rata de dobânzi implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

să se alăture cererilor; declara plângerile privind condițiile de detenție, lipsa unor remedii eficiente în acest sens și inadecvarea asistenței medicale admisibile în cazul dlui Romanenko și restul inadmisibil; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, luată coroborat cu art. 3, în ceea ce privește reclamanții dl Turlupkhanov, dl Chukhlantsev și dl Chuev; deține că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza asistenței medicale inadecvate pentru reclamant dl Romanenko; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în apendice, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 februarie 2017, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Fatoș Aracı Branko Lubarda Președintele adjunct al Registrului APENDIX Numărul de cerere Lodged on Solicitant Data nașterii Loc de reședință Începe și încheiere Data de desfășurare Descrierea reclamantului a condițiilor de detenție Denumirea reclamantului Președintele Tribunalului 9678/09 26 decembrie 2008 Aleksandr Vladimirovich SEKRETAREV 28/03/1980 Tolikovo IK-9 Republica Chuvashiya 12 iulie 2008 până la 1 martie 2010 1,6-1,8 mp.

m. 6 chiuvete în loc de reglementarea 9 art. 37.000 42122/09 iunie 2009 David Napoleonovich CHAVELASHVILI 11/02/1965 Bataysk IK-15 Rostov Regiune 2 decembrie 2006-23 decembrie 2010 2.1 mp fără ventilație art. 3 15.000 13886/10 februarie 2010 Islam Lechayevich TURPULKHANOV 14/09/1980 Regiune Arkhangelsk regiune IK-22 Arkhangelsk regiune 6 martie 2006-29 ianuarie 2009 2,85 mp, starea slabă a instalațiilor sanitare Articole 3 și 13 10.750 19115/10 2 martie 2010 Aleksey Boriovich TSESAR 30/03/1971 Rybolovo IK-4 Tomsk regiune 26 ianuarie 2008 până la 3 martie 2010 1.9 m mp 6 toalete și 14 chiuvete pentru 124 deținuți art. 3 8.500 73499/10 28 mai 2010 Igor Aleksandrovich CHUKHLANTSEV 02/11/1976 Svetlograd IK-13 regiune Sverdlovskiy regiune 16 ianuarie 2009 până la 1 decembrie 2009 1.7-1.9 mp.

m Articolele 3 și 13 5.000 8797/11 13 ianuarie 2011 Igor Anatolyevich CHUYEV 01/10/1968 Regiunea Moscova IK-10 Tver 18 martie 2009 până la 15 ianuarie 2011 2.1-2.7 mp Articolele 3 și 13 7.500 34310/12 14 martie 2012 Yury Viktorovich ROMANENKO 07/02/1966 Tulun IK-56 Sverdlovskiy Regiunea 25 septembrie 2010 până la 8 august 2012 3,5 mp. o găleată în loc de un baiat pe care reclamantul a trebuit să-l efectueze și să-l golească într-o bucătărie în afara clădirii în timp ce purta cătușe art. 3 din cauza condițiilor de detenție și a îngrijirii dentare inadecvate 15,500 63933/12 24 septembrie 2008 Aleksandr Vasilievich KASARAKIN 17/05/1970 Ulan-Ude Prizon YuU-323/ST-2 Regiunea Lipetsk 20 august 2004 până la 31 august 2010 2.5 mp.

m art. 3 15.000 63951/12 5 martie 2010 Andrey Yevgenyevich MITROFANOV 25/02/1964 St Petersburg IK-9 Republica Karelia 27 iulie 2008 - 25 octombrie 2009 1,8 m mp 5 chiuvete și 5 toalete pentru 100 deținuți art. 3 5,750

THIRD SECTION

CASE OF SEKRETAREV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 9678/09 and 8 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 7 February 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Sekretarev and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Branko Lubarda, President, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 17 January 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6. In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the Court decides to join the applications, given their similar factual and legal background. II. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE CONDITIONS OF DETENTION

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

12. The applicants Mr Turlupkhanov, Mr Chukhlantsev and Mr Chuev also complained under Article 13 of the Convention that they did not have at their disposal an effective domestic remedy in respect of poor conditions of detention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

23. Lastly, the applicants Mr Sekretarev, Mr Kasarakin, Mr Mitrofanov, Mr Chavelashvili, Mr Turlupkhanov, Mr Tsesar, Mr Chukhlantsev, and Mr Chuev complained of other violations of the Convention. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the above complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that these complaints are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. VI.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

24. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”