CASE OF KURATOV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF KURATOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2019)

JUGAMENTUL Această versiune a fost rectificat la 1 iulie 2020 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții STRASBOURG 22 octombrie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kuratov și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 1 octombrie 2019, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în trei cereri (nus. 24377/15, 59025/16 și 61429/16) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți ruși. Detaliile acestora figurează în apendicele I de mai jos. Dl Sokolov (depunerea nr. 61429/16) a fost reprezentată de dna Biryukova, avocat practicant în Podolsk, regiunea Moscova. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Galperin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 8 Februarie 2018 notificarea plângerilor privind presupusa imparțialitate a tribunalului și a instanțelor care nu au examinat martorii a fost acordată guvernului și restul cererilor a fost declarată inadmisibilă în temeiul articolului 3 din Regulamentul Curții. Reclamanții au fost considerați responsabili pentru infracțiuni administrative. Instanțele au auzit chestiunea în absența unei părți judecătorești. Detaliile referitoare la fiecare cerere sunt rezumate în apendicele II de mai jos. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Pentru un rezumat al dispozițiilor și practicilor interne relevante, a se vedea cazul Karelin v. Russia (nr. 926/08, §§ 22-37, 20 septembrie 2016). DREPTUL AUTORIZAREA DECIZIEI Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că tribunalul care le-a examinat nu era imparțial. Dl Kuratov (denumit în continuare nr. 24377/15) a susținut, de asemenea, că nu a avut timp suficient pentru a pregăti apărarea. Dl Tyutya (depunerea nr. 59025/16) se plângea că același judecător a luat în considerare ambele cazuri împotriva lui. Dl Sokolov (depunerea nr. 59025/16). 61429/16) susținea că nu a putut să pună în îndoială polițiștii care au pregătit un caz administrativ împotriva lui. Reclamanții se bazează pe art. 6 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege. ... Fiecare acuzat de o infracțiune penală are următoarele drepturi minime: ... (b) să aibă timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale; (c) să se apere în persoană sau prin asistență juridică a alegerii sale sau, dacă nu are mijloace suficiente de a plăti asistența juridică, să fie acordată liberă atunci când interesele justiției o impună; (d) să examineze sau să fi examinat martorii împotriva lui și să obțină prezența și examinarea martorilor în numele său în aceleași condiții ca martorii împotriva lui[.]” Guvernul a susținut că argumentul faptelor plângute de către solicitanți nu a dezvăluit încălcările presupuse. În examinarea cazurilor administrative împotriva reclamanților, instanța națională a asigurat respectarea principiului imparțialității obiective. Faptul că acuzațiile au fost absente nu ar trebui interpretat în sensul că funcția urmăririi au fost preluate de instanțe. Justiția de pace responsabilă de fiecare caz a examinat dovezile colectate prin lege executarea, evaluarea admisibilității sale, veracității și relevanță, a fost obligat instanțelor să respecte presupunerea de nevinovăție și să interpreteze îndoielile în beneficiul inculpaților. Procedura a fost într-adevăr contradictorie și reclamanții au avut ocazia de a prezenta cauza lor instanței și de a contesta materialele administrative depuse de poliție. În ceea ce privește acuzațiile dlui Kuratov (depunerea nr. 24377/15), Guvernul a susținut că a fost deschis reclamantului să ceară judecătorului în vederea suspendării, dacă nu ar fi putut să își pregătească apărarea. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la dl Tyutya (depunerea nr. 59025/16) plângerea că acelasi judecător a examinat ambele cazuri împotriva lui. În cele din urmă, Guvernul a susținut că nu a fost necesar ca dl Sokolov (depunerea nr. 61429/16) să se confrunte cu ofițerii de poliție în instanță. Dovezile examinate de justiția de pace au fost suficiente pentru a verifica dacă reclamantul a fost vinovat sau nevinovat. Reclamanții își mențin plângerile. Admisibilitatea 10. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului (a) din Convenție. De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Merits Dacă cazul a fost considerat de către un tribunal imparțial Principii generale 11. Principiile generale privind imparțialitatea obiectivă sunt bine stabilite în jurisprudența Curții și au fost rezumate recent într-o serie de cazuri (de exemplu, Karelin c. Rusia , nr. 926/08 §§ 51-57, 20 septembrie 2016). Aplicarea principiilor generale Curtea a examinat deja într-o ocazie anterioară un caz care se referă la examinarea de către instanțele ruse a unei infracțiuni administrative. După evaluarea normelor naționale de procedură administrativă, a concluzionat că cerințele statutare care permit autorităților judiciare naționale să examineze un caz de infracțiune administrativă care intră în cadrul articolului 6 din Convenția, în absența unei autorități judiciare, a fost incompatibilă cu principiul imparțialității obiective prevăzut la art. 6 din Convenția (a se vedea, Karelin, citat mai sus, §§ 60-84). 13. După examinarea argumentelor părților și a documentelor prezentate în acest caz, Curtea nu consideră niciun motiv să rețină contrar. Consideră că, în examinarea cazurilor reclamantelor, instanța a suportat sarcina de a prezenta și de a sprijini acuzația împotriva acestora. Curtea nu poate concluziona că au existat suficiente garanții pentru a exclude îndoieli legitime în ceea ce privește efectul negativ al procedurii legale asupra imparțialității instanțelor. În cele din urmă, aceasta constată că procedura de recurs nu a remediat deficiența procesului. Având în vedere amploarea domeniului legal de reexaminare a recursului, absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii de recurs a fost o deficiență gravă (a se vedea, pentru același motiv, (a se vedea Yegorov și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 77208/16 și altele 4, § 14, 28 mai 2019). Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concludă că a existat o încălcare a articolului 1 din Convenție în ceea ce privește cerința obiectivă de imparțialitate. Resturile de plângeri 15. Având în vedere concluziile Curții din punctele 12-14 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze restul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 1 și al articolului 3 litera (b)-d) privind presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva acestuia. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Dl Kuratov (denumită în continuare nr. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe acest cont. Daunele dlui Tyutya (depunerea nr. 59025/16) au solicitat 20.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Dl Sokolov (depunerea nr. 61429/16) a solicitat 4000 EUR în temeiul acestui cap. 19. Guvernul a considerat că dl Tyutya (depunerea nr. 59025/16) susține excesiv și irezonabil, susținând, de asemenea, că nici o atribuire nu ar trebui acordată fiecărui reclamant. 20. Curtea atribuie fiecăruia dintre reclamanți, astfel cum se menționează la punctul 18 de mai sus, 1000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 21. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a le atribui sume pe acest cont. Curtea consideră că dobânzile implicite trebuie să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție; deține că nu este necesar să se examineze separat restul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 6 §§§ 1 și 3 literele (b) – (d) din Convenție; deține (a) statul pârât trebuie să plătească dlui Tyutya (depunerea nr. 59025/16) și dlui Sokolov (depunerea nr. 61429/16), în termen de trei luni 1000 EUR (o mie de euro) fiecare, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 22 octombrie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Alena Poláčková Președintele grefierului APENDIX I Detalii privind cererile nr. cerere nr. Data introducerii Detalii reclamanților (data nașterii, locul de reședință) 24377/15 05/05/2015 Valeriy Vasilyevich KURATOV 08/04/1967 Syktyvkar, Komi Republic 59025/16 26/09/2016 Vladimir Mikhaylovich TYUTYA [1] 01/02/1960 Volsk, Saratov Regiune 61429/16 29/09/2016 Mikhail Stanislavovich SOKOLOV 08/11/1988 Syktyvkar, Republica Komi APLICĂ II Fapte în ceea ce privește fiecare cerere Nr. cerere nr. Procedură administrativă Taxă administrativă Data infracțiunii administrative și pregătirea dosarului administrativ Primul nivel al jurisdicției Sentență Procedura de apel 24377/15 Disobedând o ordonanță legală a unui ofițer de poliție septembrie 2014 septembrie 2014, Siktyvkar Tribunalul Orașului 14 zile de detenție administrativă noiembrie 2014, Curtea Supremă a Republicii Komi 59025/16 Ieșind de locul unui accident de trafic rutier ianuarie 2016 martie 2016, justiție a pacificului circuitului judiciar nr. 3 din districtul Volsk din regiunea Saratov Susținerea unui permis de conducere pentru un an mai 2016, Curtea de District Volsk din regiunea Saratov Renunțare la un test de respirație ianuarie 2016 24 martie 2016, justiția de pace a circuitului judiciar nr. 3 din districtul Volsk din regiunea Saratov Fine în valoare de RUB 30.000 și suspendarea unui permis de conducere timp de un an și șase luni Iunie 2016, Curtea de District Volsk din regiunea Saratov 61429/16 Conducerea pe partea nepotrivă a drumului decembrie 2015 ianuarie 2016, justiția de pace a circuitului judiciar Zelenets din districtul Syktyvdinskiy din Republica Komi Amendă în valoare de RUB 5.0000 martie 2016, Curtea de District Syktyvdinskiy din Republica Komi [1] Rectificat la 1 iulie 2020: numele a fost schimbat de la Valeriy Vasilyevich TYUTYA la Vladimir Mikhaylovich TYUTYA

THIRD SECTION

CASE OF KURATOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 24377/15 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

This version was rectified on 1 July 2020

under Rule 81 of the Rules of Court

STRASBOURG

22 October 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kuratov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Gilberto Felici,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having deliberated in private on 1 October 2019,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in three applications (nos.

24377/15, 59025/16 and 61429/16) against the Russian Federation lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Russian nationals. Their details appear in Appendix I below.

2.

Mr Sokolov (application no.

61429/16) was represented by Ms

I.

Biryukova, a lawyer practising in Podolsk, Moscow Region. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

M.

Galperin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

3.

On 8

February 2018 notice of the complaints concerning alleged impartiality of the tribunal and courts’ failure to examine witnesses was given to the Government and the remainder of the applications was declared inadmissible pursuant to Rule

54

§

3 of the Rules of Court.

THE FACTS

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicants were found liable for administrative offences. The courts heard the matter in the absence of a prosecuting party. The details pertaining to each application are summed up in Appendix II below.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

5.

For a summary of the relevant domestic provisions and practice, see the case of

Karelin v. Russia

(no. 926/08, §§

22-37, 20 September 2016).

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

6.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION

7.

The applicants complained that the tribunal which had examined their cases had not been impartial. Mr Kuratov (application no.

24377/15) also alleged that he had not had sufficient time to prepare his defence. Mr Tyutya (application no.

59025/16) complained that the same judge had considered both cases against him. Mr Sokolov (application no.

61429/16) claimed that he had been unable to question the police officers who had prepared an administrative case against him. The applicants relied on Article 6 of the Convention, which, insofar as relevant, reads as follows:

“1.

In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by an independent and impartial tribunal established by law.

...

3.

Everyone charged with a criminal offence has the following minimum rights:

...

(b)

to have adequate time and facilities for the preparation of his defence;

(c)

to defend himself in person or through legal assistance of his own choosing or, if he has not sufficient means to pay for legal assistance, to be given it free when the interests of justice so require;

(d)

to examine or have examined witnesses against him and to obtain the attendance and examination of witnesses on his behalf under the same conditions as witnesses against him[.]”

8.

The Government submitted that argument the facts complained of by the applicants did not disclose the violations alleged. When examining the administrative cases against the applicants, the national courts had ensured the respect of the principle of objective impartiality. The fact that the prosecution had been absent should not be construed to the effect that the function of the prosecution had been taken over by the courts. The justice of the peace in charge of each case had examined the evidence gathered by law

‑

enforcement, assessed its admissibility, veracity and relevance. It had been incumbent on the courts to respect the presumption of innocence and to interpret the doubt to the benefit of the defendants. The proceedings had been truly adversarial and the applicants had had ample opportunity to present their case to the court and to challenge the administrative materials submitted by the police. As to Mr Kuratov’s (application no.

24377/15) allegations, the Government submitted that it had been open to the applicant to ask the judge for adjournment, had he been unable to prepare for his defence. The Government did not comment on Mr Tyutya’s (application no.

59025/16) complaint that the same judge had considered both cases against him. Lastly, the Government submitted that it had not been necessary for Mr Sokolov (application no.

61429/16) to confront the police officers in court. The evidence examined by the justice of the peace had been sufficient to verify whether the applicant had been guilty or innocent.

9.

The applicants maintained their complaints.

Admissibility

10.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

Merits

Whether the case was considered by an impartial tribunal

General principles

11.

The general principles concerning the objective impartiality are well established in the Court’s case-law and have been recently summarised in a number of cases (see, for example,

Karelin v. Russia

, no. 926/08, §§

51-57, 20 September 2016).

Application of the general principles

12

.

The Court has already examined on a previous occasion a case which concerned an examination by Russian courts of an administrative offence. Having assessed the national rules of administrative procedure, it concluded that the statutory requirements allowing for the national judicial authorities to consider an administrative offence case which falls within the ambit of Article

6 of the Convention under its criminal limb, in the absence of a prosecuting authority, was incompatible with the principle of objective impartiality set out in Article

6 of the Convention (see,

Karelin

, cited above, §§

60-84).

13.

Having examined the parties’ arguments and the materials submitted in the present case, the Court sees no reason to hold otherwise. It considers that, when examining the applicants’ cases, the courts carried the burden of presenting and supporting the accusation against them. Similarly to its findings in

Karelin

, the Court is unable to conclude that there were sufficient safeguards in place to exclude legitimate doubts as to the adverse effect the statutory procedure had on the courts’ impartiality. Lastly, it notes that the appeal proceedings have not remedied the deficiencies of the trial. Given the wide statutory scope of review on appeal, the absence of a prosecuting party in the appeal proceedings was a serious shortcoming (see, for the same reasoning, (see

Yegorov and Others v. Russia

[Committee], no.

77208/16 and 4 others, § 14, 28

may 2019).

14

.

The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that there has been a violation of Article

6

§

1 of the Convention in relation to the objective impartiality requirement.

The remaining complaints

15.

Regard being had to the Court’s findings in paragraphs 12-14 above, the Court considers it unnecessary to examine the remainder of the applicants’ grievances under Article

6

§§

1 and 3

(b)-(d) concerning alleged unfairness of the criminal proceedings against him.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

16.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

17.

Mr Kuratov (application no.

24377/15) did not submit a claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account.

Damage

18

.

Mr Tyutya (application no.

59025/16) claimed 20,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage. Mr Sokolov (application no.

61429/16) claimed EUR

4,000 under that head.

19.

The Government considered Mr Tyutya’s (application no.

59025/16) claims excessive and unreasonable. They further submitted that no award should be made to either applicant.

20.

The Court awards each of the applicants, as indicated in paragraph 18 above, EUR

1,000 in respect of non-pecuniary damage.

Costs and expenses

21.

The applicants did not submit a claim for costs and expenses. Accordingly, the Court considers that there is no call to award them any sum on that account.

Default interest

22.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6

§

1 of the Convention;

Holds

that it is not necessary to

examine

separately the remainder of the applicants’ grievances under Article 6 §§ 1 and 3 (b) – (d) of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay to Mr Tyutya (application no.

59025/16) and Mr Sokolov (application no.

61429/16), within three months EUR 1,000 (one thousand euros) each, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 October 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Stephen Phillips

Alena Poláčková

Registrar

President

APPENDIX I

Details of the applications

No.

Application

no.

Date of introduction

Applicants’ details

(date of birth, place of residence)

1.

24377/15

05/05/2015

Valeriy Vasilyevich KURATOV

08/04/1967

Syktyvkar, Komi Republic

2.

59025/16

26/09/2016

Vladimir Mikhaylovich TYUTYA

[1]

01/02/1960

Volsk, Saratov Region

3.

61429/16

29/09/2016

Mikhail Stanislavovich SOKOLOV

08/11/1988

Syktyvkar, Komi Republic

APPENDIX II

Facts in respect of each application

No.

Application no.

Administrative proceedings

Administrative charge

Date of the administrative offence and preparation of the administrative record

First level of jurisdiction

Sentence

Appeal proceedings

1.

24377/15

Disobeying a lawful order of a police officer

13

September 2014

14

September 2014, Syktyvkar Town Court

14 days’ administrative detention

5

November 2014, Supreme Court of the Komi Republic

2.

59025/16

Leaving the scene of a road traffic accident

16

January 2016

18

March 2016, justice of the peace of judicial circuit no.

3 of the Volsk District of the Saratov Region

Suspension of a driving licence for a year

12

May 2016, Volsk District Court of the Saratov Region

Refusal to undergo a breathalyser test

16

January 2016

24 March 2016, justice of the peace of judicial circuit no.

3 of the Volsk District of the Saratov Region

Fine in the amount of RUB

30,000 and suspension of a driving licence for a year and six months

7

June 2016, Volsk District Court of the Saratov Region

3.

61429/16

Driving on the wrong side of the road

2

December 2015

19

January 2016, justice of the peace of the Zelenets judicial circuit of the Syktyvdinskiy District of the Komi Republic

Fine in the amount of RUB

5,0000

29

March 2016, Syktyvdinskiy District Court of the Komi Republic

[1]

Rectified on 1 July 2020:

the name was changed from Valeriy Vasilyevich TYUTYA to Vladimir Mikhaylovich TYUTYA