S.S. și alții împotriva Rusiei

CAUZA DE S.S. ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nr. 2236/16 și altele) JUDGMENT STRASBOURG 25 iunie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul S.S. și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judecători, și Stephen Phillips, grefierul secțiunii, având deliberat în particular la 4 iunie 2019, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în patru cereri (n. 2236/16, 64042/17, 81344/17 și 4067/18) împotriva Federației Ruse depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi uzbeci și doi resortisanți tajiki („ reclamanții”) la diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Reclamanții au fost reprezentați de diferite avocați, astfel cum se indică în tabelul anexat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl M. Galperin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În diferite date, Curtea a acordat cererilor de măsuri intermediare care împiedică îndepărtarea acestora în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură. Cazurile reclamanților au fost acordate prioritate (art. 41) și confidențialitate (art. 33), iar reclamanții au fost acordate anonimitate (art. 4). Reclamanții au prezentat plângeri în temeiul articolelor 3, 5 și 13 din Convenție. În diferite date, plângerile au fost comunicate guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții sunt resortisanți ai Tadjikistanului și Uzbekistanului.

Inițialele lor, datele de naștere, datele la care au fost introduse cererile lor, numerele de cerere, precum și informațiile privind procedurile interne și alte informații relevante sunt prezentate în apendice. În diferite date au fost acuzate în țările lor de origine cu crime religioase și politice motivate, detenția lor preliminară a fost ordonată în absență , iar mandatele de căutare internaționale au fost emise de autoritățile. În consecință, autoritățile ruse au luat decizii finale de extradiție sau de expulzare a reclamanților, în pofida afirmațiilor lor consecvente că, în caz de returnare în țările lor de origine, ar avea un risc real de a fi supuse unui tratament în contradicție cu art. 3 din convenție.

II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Dreptul intern și internațional relevant este rezumat în hotărârile Curții privind deplasarea din Rusia în Tadjikistan și în Uzbekistan (a se vedea Savriddin Dzhurayev c. Rusia , nr. 71386/10 , §§ 70 101, CEDH 2013 (extracte) și Akram Karimov c. Rusia , nr. 62892/12 , §§ 69-105, 28 mai 2014). III. RAPPORTuri privind TAJIKISTAN ȘI UZBEKISTAN Referințele la rapoartele relevante ale agențiilor ONU și ONG-urilor internaționale cu privire la situația din Tadjikistan au fost citate în cazul K.I. c. Rusia (n. 58182/14, § 2-28, 7 noiembrie 2017) și asupra situației în Uzbekistan în cazul Kholmurodov c. Rusia (n. 58923/14, §§ 46-50, 1 martie 2016), și T.M.

și alții c. Rusia (n. 31189/15, § 28, 7 noiembrie 2017) 10. În ceea ce privește Uzbekistanul 2019 Raportul Mondial al Human Rights Watch a indicat că există anumite etape promițătoare în vederea reformării dosarului drepturilor omului din țara; totuși, nu sunt încă puse în aplicare multe reforme. De asemenea, a declarat că un număr limitat de persoane încarcerate pentru acuzații politice a fost lansat în 2016-2018. În plus, au fost citate incidente izolate de ofițeri de agenții de securitate condamnați pentru tortură și moarte în custodie. Amnesty International Report 2017/2018 a reflectat tendințe similare, inclusiv independența judiciară și eficacitatea ca prioritățile stabilite de autoritățile pentru reforma sistemică.

În același timp, raportul a subliniat faptul că autoritățile au continuat să asigure returnări forzabile, inclusiv prin proceduri de extrădare, a resortisanților uzbekistani identificați ca amenințări la „ordreul constituțional” sau la securitatea națională. 11. În ceea ce privește Raportul Mondial al Tadjikistanului, Human Rights Watch a indicat că autoritățile au continuat să exercite presiuni asupra disensiunii politice și religioase. Cu toate acestea, a remarcat că un anumit număr de persoane extraditate din Rusia au fost iertate după retragerea lor de la mișcări religioase. Amnesty International Report 2017/2018 a declarat că restricțiile sunt încă folosite pentru a tăcea voci critice și a citat un caz de avocat al drepturilor omului presupus torturat în detenție.

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea decide, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, să le examineze în comun. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 13. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că autoritățile naționale nu și-au luat în considerare afirmațiile că ar avea un risc real de a fi supus unor maltraturi în cazul extradiției/expulzării lor în țările lor de origine respective. „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unor tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” 14. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitatea 15. Curtea remarcă că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. (a) din Convenție.

Principiile generale 16. Principiile generale relevante privind aplicarea articolului 3 au fost rezumate recent de Curte în hotărârea din cauza F.G. c. Suedia ([GC], nr. 43611/11, §§ 111-27, CEDH 2016) și în contextul deplasărilor din Rusia către statele din Asia Centrală din Mamazhonov c. Rusia (n. 17239/13, §§ 127-35, 23 octombrie 2014). Aplicarea acestor principii în cazul în cauză (a) Existența unor motive substanțiale de a crede că reclamantul se confruntă cu un risc real de netratament 17. Curtea a stabilit anterior că persoanele ale căror extradiție a fost solicitată fie de autoritățile tajike, fie de către autoritățile uzbeke, pentru acuzații de infracțiuni cu motivații religioase sau politice, constituie grupuri vulnerabile care se confruntă cu un risc real de tratament contrar articolului 3 din Convenție în cazul în care acestea au fost înlăturate în țările lor de origine respective (a se vedea Mamazhonov, § 141, citat mai sus, și K.I.

Rusia, nr. 58182/14, § 36, 7 noiembrie 2017). 18. În ceea ce privește cazurile prezente, este evident că, în cursul procedurii de extradiție și expulzare, reclamanții au susținut în mod consecvent și specific că au fost urmăriți pentru extremism religios și au confruntat cu un risc de tratament bolnav. Curtea observă în continuare că documentele din partea autorităților tadjice și uzbeci, și anume. cererile de extrădare, actele de inculpare și ordinele de detenție au fost clare în ceea ce privește baza lor - reclamanții au fost acuzați de crime religioase și politice. Autoritățile tajike și uzbeke le-au identificat direct cu grupuri ale căror membri au fost considerați anterior un risc real de a fi supuși la tratament proscris.

19. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că autoritățile ruse au dispus de plângeri suficient de justificate care indică un risc real de maltratare. 20. Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamanții au prezentat autoritățile ruse cu motive substanțiale de a crede că se confruntă cu un risc real de maltratare în țările lor de origine. (b) Obligația de a evalua cererile de risc real de maltratare prin utilizarea materialului relevant suficient 21. Având în vedere concluzia că reclamanții au avansat la nivel național cereri valabile bazate pe motive substanțiale de a crede că se confruntă cu un risc real de tratament contrar articolului 3 din Convenție, Curtea trebuie să examineze dacă autoritățile și-au îndeplinit obligația de a evalua aceste cereri în mod corespunzător prin bazarea suficientă pe materiale relevante.

22. În ceea ce privește cazurile prezente, Curtea consideră că în procedura de extrădare și expulzare, autoritățile interne nu au efectuat un control riguros al afirmațiilor reclamanților că au avut un risc de tratament nepotrivit în țările lor de origine. Curtea ajung la această concluzie, având în vedere respingerea simplistică a cererilor reclamanților. În plus, în anumite cazuri, instanța internă se bazează pe asigurarea autorităților tajike și uzbeke, în ciuda formularii lor în termeni standard, având în vedere că garanțiile similare au fost considerate în mod constant nesatisfăcătorii de către Curte în trecut (a se vedea, de exemplu, Abdulkhakov c. Rusia , nr. 14743/11 , §§ 149-50, 2 octombrie 2012, și Tadzhibayev c. Rusia . 23. Prin urmare, Curtea concluzionează că autoritățile ruse nu au evaluat în mod corespunzător cererile reclamanților prin bazarea suficientă a materialelor relevante.

Acest eșec a eliberat calea pentru îndepărtarea reclamanților. (c) Existența unui risc real de netratament sau pericol pentru viață în țările lor de origine 24. Având în vedere faptul că autoritățile interne nu pot evalua în mod corespunzător cererile, Curtea se consideră obligată să examineze independent dacă reclamanții ar fi expus sau nu la un astfel de risc în cazul în care au fost înlăturate în țările lor de origine. 25. Curtea reiterează că anterior s-a concluzionat în mod consecvent că îndepărtarea unei reclamante acuzate de crime religioase și politice în Uzbekistan și în Tadjikistan expune acel reclamant la un risc real de maltratare în țara de origine (a se vedea, de exemplu, Mamazhonov , citat mai sus; Kholmurodov , citat mai sus; K.I.

c. Rusia , citat mai sus; T.M. și alții c. Rusia , citat mai sus; și B.U. și alții c. Rusia , nr. 59609/17 , 74677/17, 76379/17 , 22 ianuarie 2019 . În timp ce Curtea observă cu atenție indicațiile precaute de îmbunătățire incluse în rapoartele independente (a se vedea punctele 10 și 11, de mai sus), nimic din observațiile părților în cazul în cauză sau din materialul relevant din surse internaționale independente oferă în acest moment o bază suficientă pentru a concluziona că persoanele urmărite pentru crimele motivate religioase și politice nu mai prezintă un astfel de risc. (d) Concluzie 26. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție dacă reclamanții ar trebui să fie returnate în țările lor de origine respective.

III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 AL CONVENȚIEI 27. Reclamanții în cazurile Z.K. c. Rusia , nr. 62042/17 și S.S. Rusia , nr. 4067/18 s-a plâns în conformitate cu art. 5 alineatul (1) litera (f) din Convenție că detenția lor în așteptarea procedurii de înlăturare a fost ilegală în sensul, având în vedere durata pe care a devenit arbitrară, și în conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Convenție, că nu au avut nici o procedură care să permită revizuirea validității deținutului lor continuu. Partele relevante ale articolului 5 din Convenție se citește după cum urmează: „1. Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei. Nimeni nu va fi privat de libertate în afară de următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege...

(f) arestarea legală sau detenția unei persoane ... împotriva cărora se ia măsuri în vederea deportarii sau extradiției... Orice persoană care este privată de libertate prin arestarea sau detenția are dreptul să ia o procedură prin care legalitatea detenției sale este hotărâtă rapid de către o instanță și de eliberare a sa ordonată dacă detenția nu este legală...” 28. Guvernul a contestat acest argument și au afirmat că detenția reclamanților a fost legală și că nu este necesară nici o procedură specială de revizuire a validității continuă a detenției, atâta timp cât autoritățile de bună credință să ia măsuri în vederea îndepărtării unei persoane. (a) din Convenție, subliniază, de asemenea, că acestea nu sunt inadmisibile din alte motive, prin urmare, trebuie să fie declarate admisibile.

Chahal v. Regatul Unit , 15 noiembrie 1996, § 112, Raportul Hotărârilor și Deciziilor 1996 și alții v. Regatul Unit [GC], nr. 3455/05, § 164, CEDH 2009). 31. În hotărârile din cazul Azimov v. Rusia (n. 67474/11, 18 aprilie 2013) și Kim v. Rusia (n. 44260/13, 17 iulie 2014), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele în cauză. 32. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la fondul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazurile Z.K. c. Rusia , nr. 62042/17 și S.S. Rusia În consecință, s-a încălcat art. 5 § 1 și 4 din Convenție.

IV. ALTE VIOLAȚIE ALLEGATE A CONVENȚIEI 34. Reclamantul în cazul S.S. v. Rusia , nr. 2236/16 s-a mai plâns în continuare în temeiul articolului 13 pentru o presupusă lipsă de remedii eficace în ceea ce privește plângerea articolului 3. 35. Cu toate acestea, având în vedere faptele prezentului caz, observațiile părților și concluziile sale de mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea consideră că a examinat principalele întrebări juridice prezentate în prezenta cerințele și că nu este necesar să se pronunțe separate cu privire la încălcarea plângerii (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEHR 2014, cu alte trimiteri.

APLICARE A MĂSURILOR INTERIME ÎN RUPLUL 39 A REGULUI CURTULUI 36. În diferite date, Curtea a indicat guvernului contestat, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că reclamanții nu ar trebui eliminați din Rusia în țările lor de origine respective pentru durata procedurii dinaintea Curții. 37. În acest sens, Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 28 § 2 din Convenție, prezenta hotărâre este finală. 38. Prin urmare, Curtea consideră că măsurile indicate guvernului în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură se încheie. VI.

APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 39. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 40. Reclamanții au solicitat între 5.000 și 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. Reclamantul în cazul M.A. c. Rusia , nr. 81344/17 a solicitat, de asemenea 6.000 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale care presupune pierderea câștigurilor. 41. Guvernul, în anumite cazuri, a afirmat că constatarea unei încălcări ar constitui, în sine, o satisfacție suficientă și, în alte cazuri, că atribuirea ar trebui acordată în conformitate cu jurisprudența prevăzută la art. 41 din Convenția.

42. 3 din Convenție și faptele specifice ale prezentului caz, Curtea consideră că constatarea că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție în cazul în care reclamanții să fie returnați în țările lor de origine respective constituie o satisfacție suficientă în ceea ce privește orice prejudicii morale suferite (a se vedea, în mod similar, J.K. și alții c. Suedia [GC], nr. 59166/12, § 127, CEDO 2016). 43. În același timp, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție în cazurile Z.K. c. Rusia , nr. 62042/17 și S.S. Rusia , nr. 4067/18 și acționând pe o bază echitabilă, Curtea aprobă fiecare solicitant 5.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 44. În ceea ce privește cererea de prejudicii pecuniare în cazul M.A.

c. Rusia , nr. 81344/18, Curtea nu descoperă nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse și, prin urmare, respinge această cerere. Costuri și cheltuieli 45. Reclamanții au solicitat, de asemenea, între 3.780 EUR și 5.640 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții, cu excepția cazului M.A. c. Rusia , nr. 81344/17 în cazul în care nu a fost depusă o astfel de cerere. 46. Guvernul a declarat că nu sunt furnizate documente justificative pentru sumele solicitate pentru costurile și cheltuielile și a sugerat reducerea sumelor solicitate. 47. Legea, Curtea consideră că este rezonabil ca sumele indicate în tabelul adăugat să fie acordate și că aceste sume ar trebui să fie plătite direct reprezentanților reclamanților.

48. Având în vedere faptul că nu au fost prezentate cereri de costuri și cheltuieli în cazul M.A. c. Rusia , nr. 81344/17 , Curtea nu este chemată să facă nicio atribuire în acest sens. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la îndepărtarea reclamanților în țările lor de origine respective, precum și reclamațiile în temeiul articolului 5 §§ 1 litera (f) și al articolului 4 din Convenție în cazurile Z.K. c. Rusia , nr. 62042/17 și S.S. c. Rusia , nr. 4067/18 admisibile; că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție dacă reclamanții ar fi restituit în țările lor de origine respective; deține că a existat o încălcare a articolului 5 din Convenție în cazurile Z.K.

c. Rusia , nr. 62042/17 și S.S. c. Rusia , nr. 4067/18; deține că nu este necesar să examineze plângerea în temeiul articolului 13 din Convenția în acest caz S.S.

c. Rusia , nr. 2236/16; susține că concluzia că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție în cazul în care reclamanții se întorc în țările lor de origine respective constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suportate de reclamanții în acest sens; faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) faptul că sumele acordate în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea instanțelor interne și a Curții trebuie să fie plătite direct reprezentanților reclamanților; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 iunie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Alena Poláčková Președintele grefierului nr. Titlul cererii, data nașterii, naționalitatea, cererea nr., depusă pe, reprezentată de Datele de detenție și eliberarea procedurii de înlăturare (tip, progresul, rezultatul) Procedura de refugiat și/sau procedura temporară de azil Alte informații relevante Doar premiul de satisfacție S.S. c. Rusia 14/08/1982 Uzbekistan App.

nr. 2236/16 12/01/2016 Daria Trenina Eleonora Davidyan Detenție în așteptarea expulzării 15 ianuarie 2015 - detenție în așteptare de deportare ordonată de Curtea de District Levoberezhniy din Lipetsk, de atunci prelungită la fiecare trei luni 19 noiembrie 2018 - Curtea de district Levoberezhniy din Lipetsk a refuzat să prelungească detenția și a ordonat eliberarea 20 noiembrie 2018 - reclamantul a eliberat 26 noiembrie 2018 - reclamantul presupus prins de ofițerii FSB din Lipetsk 26 noiembrie 2018 - reclamantul a arestat oficial în Belgorod 27 noiembrie 2018 - detenția reclamantului în așteptarea îndepărtării ordonate de Curtea de District Belgorodskiy 24 decembrie 2018 – reclamantul lansat de Curtea de District Belgorodskiy procedura de extradiție ianuarie 2013 – ordin de de detenție în absență și mandat de căutare internațional eliberat de procedurile Uzbek Expulsion 2 octombrie 2015 – șederea reclamantului în Rusia declarată nedorit de Ministerul Justiției 12 ianuarie 2016 – deportare ordonată de autoritățile de migrație din regiunea Lipetsk 9 martie 2016 – hotărârea de nedoribilitate și ordinul de deportare susținut de Curtea de district Zamoskvoretskiy din Moscova 22 august 2016 – hotărârea instanței inferioare susținută de Curtea de Oraș din Moscova 27 noiembrie 2018 - înlăturarea administrativă a reclamantului ordonată de Curtea de District Belgorodskiy 10 decembrie

2018 - Curtea regională Belgorod a anulat ordonanța de expulzare și a ordonat reconsiderarea 24 decembrie 2018 - proceduri privind înlăturarea administrativă încheiată de Curtea de District Belgorodskiy Procedură temporară de azil 5 septembrie 2016 - refuzat de decizia administrativă finală a autorităților migratorii 4 octombrie 2017 - susținut de hotărârea finală a Tribunalului Orașului din Moscova 12 septembrie 2013 - condamnare în Rusia de tranzacționare în bani falsifici, condamnată la 3 ani de închisoare 13 ianuarie 2016 - măsuri intermediare care împiedică îndepărtarea reclamantului în Uzbekistan 2,500 EUR către dna Trenina și dna. Davidyan în comun, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și în fața Curții Z.K.

c. Rusia 12/11/1995 Uzbekistan App.

nr. 64042/17 31/08/2017 Daria Trenina Eleonora Davidyan Kirill Zharinov Detenție în așteptarea extradiției 12 august 2016 – arestat și ulterior reținut 11 august 2017 – eliberare din cauza expirării perioadei maxime de detenție legală Detenție în așteptarea expulzării 11 august 2017 – arestat și ulterior reținut Reclamantul este în prezent în detenție procedura de extradiție 9 martie 2016 – mandat de căutare internațională și ordine de detenție în absenție eliberată de autoritățile uzbeke 8 septembrie 2016 – cerere de extrădare pentru acuzații de extremism 26 iunie 2017 – cerere de extrădare acordată de Procuratura Generală Rusă 10 octombrie 2017 – Hotărârea de extrădare confirmată de hotărârea finală a Curții Supreme a Federației Ruse de Expulsiune 14 august 2017 – expulzarea reclamantului ordonată de Curtea de District Lyublinskiy din Moscova 31 august 2017 – expulzarea reclamantului susținută de hotărârea finală a Curții de Oraș din Moscova 8 august 2018 - Curtea de District Lyublinskiy din Moscova pe propunerea sa a suspendat executarea ordinului de expulzare în așteptarea procedurii în fața acestei instanțe de statut de refugiat 26 aprilie 2017 – refuzul de a acorda statutul de refugiat de către autoritățile de migrație 14 februarie 2018 – refuz susținut de hotărârea finală a procedurii de azil temporare a Curții de Oraș din Moscova 26 aprilie 2017 – refuzul de acordare

azil temporar de către autoritățile de migrație 14 februarie 2018 – refuz susținut de hotărârea finală a Tribunalului Orașului din Moscova 31 august 2017 – măsuri intermediare care împiedică îndepărtarea reclamantului 5.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale suportate în legătură cu o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 5 §§ 1 și 4 din convenție 2 500 EUR pentru dna Trenina, dna Davidyan și dl Zharinov în comun, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și în fața Curții M.A.

c. Rusia 10/12/1988 Tadjikistan Apel nr. 81344/17 27/11/2017 Timofey Shirokov Detenție în așteptarea extradiției 15 aprilie 2016 – arestat și ulterior reținut 12 octombrie 2017 – a eliberat procedura de extradiție 10 noiembrie 2015 – mandat de percheziție internațional eliberat de autoritățile tadjice 12 noiembrie 2015 – ordine de detenție în absenție de către autoritățile tadjice 4 mai și 3 octombrie 2016 – cereri de extrădare pentru acuzații de extremism 13 decembrie 2016 – cerere de extrădare acordată de Procuratura Generală Rusă 25 mai 2017 – extrădare susținută de Curtea Supremă a Federației Ruse Procedura de expulsie 4 iulie 2018 - expulzie ordonată de Curtea de Oraș Istrinskiy din regiunea Moscova 10 iulie 2018 - anulată și reconsiderare ordonată de Curtea Regională de Moscova Număr Nici unul S.S.

c. Rusia 12/06/1981 Moscova Tajikistan App. nr. 4067/18 05/02/2018 Daria Trenina Eleonora Davidyan Kirill Zharinov Detenție în așteptarea extradiției 29 ianuarie 2017 – arestat și ulterior reținut 26 ianuarie 2018 – eliberat de un procuror de detenție în așteptarea expulzării 26 ianuarie 2018 – arestarea și detenția ulterioară Reclamantul este încă în detenție Procedură de extradiție 8 iulie 2016 – mandat de căutare internațională eliberat de autoritățile tadjice 12 iulie 2016 – ordine de detenție în absenție emise de autoritățile tadjice 4 martie 2017 - cerere de extrădare de către autoritățile tadjice Procedură de expulsie 26 ianuarie 2018 – expulzie ordonată de Curtea de district Meshchanskiy din Moscova 8 februarie 2018 – expulzie confirmată de hotărârea finală a Curții de Oraș din Moscova,

aplicarea a rămas în așteptarea procedurii în fața Curții de procedură de statut de refugiat 5 iunie 2017 – a solicitat statutul de refugiat 27 octombrie 2017 - plângere privind nerespectarea unei cereri de statut de refugiat respinsă de autoritățile migratorii (se presupune că cererea a fost retrasă) 19 februarie 2018 - plângere împotriva nerespectării cererii respinse de Curtea Zamoskvoretskiy din Moscova 6 septembrie 2018 - recurs respins de procedură de azil temporar Tribunalul din Moscova 1 august 2017 - refuzul autorităților migratorii să-i acorde azil temporar (în timp ce el a solicitat statutul de refugiat) 17 octombrie 2017 - recurs împotriva refuzului de acordare azil temporar refuzat de către autoritățile migratorii 5 februarie 2018 – măsuri intermediare care împiedică îndepărtarea reclamantului 5.000 EUR către solicitant în ceea ce privește nepozit prejudicii materiale suportate în legătură cu o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 5 § § 1 și 4 din Convenție 2 500 EUR către dna Trenina, dna Davidyan și dl Zharinov în comun, în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și în fața Curții

THIRD SECTION

CASE OF S.S. AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 2236/16 and 3 others) JUDGMENT STRASBOURG 25 June 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of S.S. and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Gilberto Felici, judges, and Stephen Phillips, Section Registrar, Having deliberated in private on 4 June 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicants are nationals of Tajikistan and Uzbekistan. Their initials, dates of birth, the dates on which their applications were introduced, application numbers, as well as the particulars of the domestic proceedings and other relevant information are set out in the Appendix.

RELEVANT DOMESTIC LAW

8. The relevant domestic and international law is summarised in the Court’s judgments on removals from Russia to Tajikistan and Uzbekistan (see Savriddin Dzhurayev v. Russia , no. 71386/10, §§ 70 ‑ 101, ECHR 2013 (extracts), and Akram Karimov v. Russia , no. 62892/12, §§ 69-105, 28 May 2014). III.

REPORTS ON TAJIKISTAN AND UZBEKISTAN

9 . The references to the relevant reports by the UN agencies and international NGOs on the situation in Tajikistan were cited in the case of K.I. v. Russia (no. 58182/14, §§ 2-28, 7 November 2017) and on the situation in Uzbekistan in the cases of Kholmurodov v. Russia (no. 58923/14, §§ 46-50, 1 March 2016), and T.M. and Others v. Russia ([Committee], no. 31189/15, § 28, 7 November 2017) .

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court decides in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court to examine them jointly. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

13. The applicants complained under Article 3 of the Convention that the national authorities had failed to consider their claims that they would face a real risk of being subjected to ill-treatment in the event of their extradition/expulsion to their respective countries of origin. Article 3 of the Convention reads: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 OF THE CONVENTION

27. The applicants in the cases Z.K. v. Russia , no. 62042/17 and S.S. v. Russia , no. 4067/18 complained under Article 5 § 1 (f) of the Convention that their detention pending removal proceedings had been unlawful within the meaning of, since given the length it had become arbitrary, and under Article 5 § 4 of the Convention that they had no procedure allowing for review of validity of their continued detention. The relevant parts of Article 5 of the Convention read as follows: “1. Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law... (f) the lawful arrest or detention of a person ... against whom action is being taken with a view to deportation or extradition...

4. Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful...”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

34. The applicant in the case S.S. v. Russia , no. 2236/16 further complained under Article 13 about an alleged lack of effective remedies in respect of his Article 3 complaint.

APPLICATION OF THE INTERIM MEASURES UNDER RULE 39 OF THE RULES OF COURT

36. On various dates the Court indicated to the respondent Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicants should not be removed from Russia to their respective countries of origin for the duration of the proceedings before the Court.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

39. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage