CASE OF B.U. AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF B.U. AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2019)

În cazul B.U. și alții împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Certa a Treia), întrunind ca Comitet compus din: Alena Poláčková, președintele, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători, și Stephen Phillips, grefierul secției, după deliberarea în privat la 18 decembrie 2018, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCURE 1.Cazul a avut naștere în trei cereri (notele 59609/17, 74677/17 și 7637/197) împotriva Federației Ruse, cu date anuale anuntate de Guvernul Rusiei, în conformitate cu art. 34 din Convenția privind protecția drepturilor omului și cu date anuntate de Curtea Națională a Rusiei. (Regulele nr. 47 și nr. 39 din anexa 4) 2.Cererile de retragere au fost depuse de diferite părți ale Rusiei, iar diferitele cereri au fost acordate de către Guvernul Rusiei, în conformitate cu art. 4 din Convenția privind protecția drepturilor omului și cu date anuntate de Guvernul Rusiei. (Regulele nr. 47 și nr. 39 din anexa I. 2) 2.Cererile de retragere au fost depuse de către diferite părți ale Rusiei, precum și de către Guvernul Republicii Uzbekistan, precum și de către Guvernul Republiile Republicii Uzbekistan, precum și de către Guvernul Rusie.

Pe 16 iulie 2018, reprezentantul reclamantului în cazul I.N. împotriva Rusiei, nr. 76379/17 a informat Curtea că reclamantul nu dorește să își mențină plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție, menținând în același timp plângerea în temeiul articolului 5 din Convenție. El a solicitat, de asemenea, ca măsura provizorie indicată anterior să fie întreruptă. Pe 29 octombrie 2018 Curtea a decis să înceteze indicarea măsurii provizorii în cazul reclamantului. FACTUL I. CIRCUZUL CURSULUI CASEI 7.

Legea internă relevantă și dreptul internațional relevant sunt rezumate în hotărârile Curții privind expulzarea din Rusia în Tadjikistan și Uzbekistan (a se vedea Savriddin Dzhurayev împotriva Rusiei, nr. 71386/10, §§ 70-101, CEDO 2013 (extracte), și Akram Karimov împotriva Rusiei, nr. 62892/12, §§ 69-105, 28 mai 2014). III. RAPORTE CONTRUTA TAJISTAN AIKONONISTAN VIENEN BEKAN 11 . RAPORTurile relevante ale ONG-urilor ONU și ale agențiilor internaționale privind situația din Rusia au fost luate în conformitate cu RULEA CURTULUI în cazul Rusia împotriva Tadjikistanului, nr. 7/15, T.I.V.R.V.R.V.R.V.R.V.R.R.V.R.R.V.R.R.V.R.R.V.R.R.R.V.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R.R

În conformitate cu art. 3 din Convenție, autoritățile naționale nu au luat în considerare afirmațiile acestora potrivit căreia ar putea fi expuse riscului de tratament rău în cazul în care sunt trimise în țările lor de origine și că în cazul în care acest lucru ar avea loc, îndepărtarea lor le-ar expune la acest risc. art. 3 din Convenție prevede: "Nimeni nu va fi supus torturii sau unor tratamente sau pedepse inumane sau degradante". 14.

În ceea ce privește cauzele prezente, este evident că, în cursul procedurilor de extrădare și expulzare, reclamanții au susținut în mod consecvent și specific că erau urmăriți pentru extremism religios și că se confruntau cu un risc real de tratament rău. Materialele referitoare la acuzațiile formulate de autoritățile tadjike și uzbece erau clare în ceea ce privește temeiul lor, și anume că reclamanții erau acuzați de infracțiuni cu motivații religioase și politice. Autoritățile tadjike și uzbece i-au identificat astfel direct pe reclamanți cu grupuri ale căror membri au fost găsiți anterior în pericol real de a fi supuși tratamentului interzis de Convenție.

În ceea ce privește cauzele prezente, Curtea consideră că în procedurile de extrădare și expulzare autoritățile interne nu au efectuat o examinare riguroasă a afirmațiilor reclamantelor că au fost supuși unui risc de tratament rău în țara lor de origine. Curtea ajunge la această concluzie după ce a luat în considerare refuzurile simpliste ale instanțelor naționale ale cererilor reclamantelor . Mai mult, instanțele naționale se bazează pe asigurările autorităților tadjike și uzbece, în ciuda formularii lor în termeni standard, pare să fie slabă, având în vedere că asigurări similare au fost considerate în mod constant nesatisfăcătoare de Curtea în trecut (a se vedea, de exemplu, Abdulkhakov împotriva Rusiei , no. 14743/11, §§ 149-50, 2 octombrie 2012 și Txayev împotriva Rusiei , no. 17724/14, § 46, 24.1 decembrie 2015). Curtea a mai constatat că cererile reclamantelor din mai multe țări de origine, în ciuda faptului că au fost considerate în mod adecvat, nu au fost considerate adecvată (a se vedea anexa), Curtea a concluzionat că cererile reclamantelor din Rusia, în ciuda faptului că au fost ridicate, nu au fost evaluate în mod adecvat (a se bazează pe principiul că nu există suficiente date relevante pentru a susținerea că acestea, de fapt, nu au fost ridicate în mod adecvat, în cazul în care cererile lor de expulzare, în cauză, în cazul în care autoritățile rusă nu au avut acces la aceste cereri).

Având în vedere că autoritățile naționale nu au evaluat în mod adecvat presupusul risc real de rău tratament prin bazarea pe suficiente materiale relevante, Curtea se află nevoită să examineze în mod independent dacă reclamanții ar fi sau nu expuși unui astfel de risc în cazul expulzării lor în țările lor de origine.26 Curtea observă că nimic din declarațiile părților, nici din niciun material relevant examinat anterior din surse internaționale independente (a se vedea punctul 11 de mai sus) nu oferă o bază pentru a concluziona că sistemul de justiție penală din Tadjikistan sau Uzbekistan sau tratamentul specific al celor urmăriti pentru infracțiuni cu motivații religioase și politice, s-a îmbunătățit.27 După examinarea corespunzătoare a materialelor disponibile, Curtea concluzionează că autorizarea expulzării respectivelor țări de origine a reclamantelor nu ar crea un risc real de tratament neadecvat pentru acestea, în cazul în care nu ar exista nicio încălcare a articolului 3 din Convenție (Convenția nr. 597/179 din Rusia v. Rusia) și a celor de la Conventia nr. 599/17 din Rusia v. Rusia (Convenția nr. 599/179 din Rusia v. Rusia v. Rusia, Conventia nr. 597/179 din Rusia v. Rusia, Conventia nr. 2860 din 29), și concluzia că nu ar exista niciun caz real de expulzare a reclamantelor, Curtea ar putea să considere că nu există o încălcarelare a cazului în care să fie expulzată.

Reclamantul din cauza A.S. împotriva Rusiei (nr. 74677/17) s-a plâns că a fost ținut în detenție între ora 12:00 pe 29 august 2017 și ora 9:00 pe 30 august 2017 fără a fi întocmit dosarul de arestare relevant. Ei s-au bazat pe art. 5 § 1 din Convenție, părțile relevante ale cărui text este următorul: 1.Toată lumea are dreptul la libertate și securitate personală. Nimeni nu va fi privat de libertate în următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: ... (f) situațiile legale sau de detenție ... nu se ia nicio măsură împotriva unei persoane cu o cerere de extrădare ... Nu se face nicio observație generală sau în privința unor cazuri de arestare relevante, precum și în cazul în care nu se face nicio cerere de extrădare în general sau în privința unor observații privind cazurile de arestare în mod direct sau în privința unor cerințe generale sau în privința unor cerințe de trimitere în mod direct în Rusia (nr. 31 iunie 2018). (No.

Curtea reamintește că aceste plângeri nu sunt manifest nefondate în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. Ea remarcă, de asemenea, că acestea nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv. Ele trebuie, prin urmare, declarate admise. În ceea ce privește plângerile reclamantelor în cauzele B.U. împotriva Rusiei, (numărul 59609/17) și I.N. împotriva Rusiei (numărul 76379/17), Curtea reiterează că excepția din subparagraful (f) din art. 5 § 1 din Convenție necesită ca această acțiune să fie luată numai în vederea unei extrădări sau unei deportații fără a fi realizată o deportație (a se vedea Decizia AGC 33 v. Regatul Unit, Cf. nr. 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 164, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, 165, etc.) și alte, cerând ca această acțiune să fie considerată ca fiind justificată ca deportație sau deportație.

O perioadă de detenție supusă revizuirii la intervale regulate, atâta timp cât expulzarea rămâne o posibilitate realistă, ar putea fi rezonabilă, având în vedere deciziile autorităților de a menține această detenție în așteptarea rezultatului hotărârii Curții (a se vedea Ahmed împotriva Regatului Unit, nr. 59727/13, §§ 45-59, 2 martie 2017). 34.Curtea observă că, înainte de detenția lor în așteptarea expulzării, reclamanții au fost reținuți în așteptarea extrădării timp de aproximativ un an.În ziua eliberării lor din detenția de extrădare, ei au fost reținuți imediat pentru încălcarea regulilor de extrădare.Au fost găsiți vinovați (a se vedea anexa 35), fără a fi necesar niciun timp de detenție administrativă, după ce au fost reținuți în așteptarea expulzării.Aceste măsuri de detenție au fost menținute în continuare de Curtea de la Moscova, după ce au fost reținuți în așteptarea expulzării.

În absența examinării de către instanțele naționale a acestor elemente decisive, Curtea trebuie să concluzioneze că nu s-a demonstrat că durata detenției a fost în conformitate cu ceea ce era necesar în mod rezonabil pentru scopul urmărit.36 În consecință, nu a existat o încălcare a articolului 5 § 1 (f) din Convenție în cauzele B.U. împotriva Rusiei ( no. 59609/17) și I.N. împotriva Rusiei ( no. 7637/179/AGUST 37).În absența examinării de către instanțele naționale a acestor elemente decisive, Curtea trebuie să concluzioneze că nu s-a demonstrat că durata detenției a fost în conformitate cu ceea ce era necesar în mod rezonabil pentru scopul urmărit.36 În consecință, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 (f) din Convenție în cauzele B.U. împotriva Rusiei ( no. 59609/17) și I.N. împotriva Rusiei ( no. 76377/AGUST 37).În absența unor înregistrări relevante ale autorităților din cauza A.S. în ceea ce privește detenția, Curtea a constatat că nu există nicio observație relevantă în ceea ce privește arestarea sau arestarea lor, cu condiția ca, în lipsa unor observații relevante din partea procurorului sau a autorității, în ceea ce privește arestarea lor, să fie înregistrate în scrisoare sau în cazul de pe data de 12 august 2017 ( no. 747/AGUST 30).3877, în absența unor observații relevante în ceea ce privește arestarea sau arestarea lor, Curtea a constatat că nu există nicio altă observație relevantă în ceea ce privește arestarea sau arestarea lor în ceea ce privește arestarea lor, în cazul respectivă, în cazul respectiv, în cazul în care nu a fost încheiată între 29 iunie și data de 12 august 2017 și data de 30 august 2017 și data de 30 august 2017 ( 12 septembrie 2017), Curtea a constatat că nu a constatat că nu există nicio dovadă că nu există o dovadă că o dovadă a unei dovezi în care să ateste căutări relevante privind arestare a existența sau că o dovadă că

39 . prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție în cazul A.S. împotriva Rusiei . III. VALUARĂ Alegată a articolului 5 § 4 din Convenție 40. reclamanții din cauzele B.U. împotriva Rusiei (nr. 59609/17) și I.N. împotriva Rusiei (nr. 76379/17) s-au plâns în continuare că durata procedurilor de apel în cauzele lor împotriva ordinelor de detenție din 12 ianuarie 2017 în fața Tribunalului Nagatinskiy din Moscova și din 1 iunie 2017 în fața Tribunalului Chertanovskiy din Moscova, respectiv, nu a respectat cerința de promptitudine a articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea observă că în cazul B.U. împotriva Rusiei ordinul de detenție din 12 ianuarie 2017 emis de Curtea Nagatinskiy a Moscovei a fost confirmat în apel de către Curtea Municipală din Moscova la 14 iunie 2017, adică cinci luni mai târziu. Observă, de asemenea, că în cazul I.N. împotriva Rusiei ordinul de detenție din 1 iunie 2017 emis de Curtea Chertanovskiy a Moscovei a fost confirmat în apel de Curtea Municipală din Moscova la 27 iunie 2017, adică douăzeci și șase de zile mai târziu. 44. În lipsa oricăror argumente de la momentul examinării cererilor de libertate de exprimare și în absența oricăror observații specifice care să justifice că reclamanții au continuat să facă apel la aceste cereri, pe 14 iunie 2017, adică cinci luni mai târziu.

În consecință, având în vedere hotărârea din cauza Azimov împotriva Rusiei (nr. 67474/11, §§ 150-55 și §§ 160-74, 18 aprilie 2013), Curtea constată că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în această privință. IV. APLICARE A MASURELOR INTERIMARE SUB RULEA 39 A REGULERILOR CURTULUI 48. La diferite date, Curtea a indicat Guvernului pârât, în temeiul Regulii 39 a Regulamentului Curții, că reclamanții nu ar trebui să fie expulzați din Rusia în țările lor de origine pentru durata procedurilor din fața Curții. 49. În acest sens, Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 28 § 2 din Convenție, prezenta hotărâre este definitivă. 50. În consecință, Curtea consideră că măsurile indicate Guvernului reclamantului în temeiul Regulii 39 din Regulamentul B.U.R.U. în cauzele A.V.L.A.V.L.A.V.L.A.V.L.A.V.L.A.V.A.L.V.A.V.L.A.V.A.L.A.V.V.A.L.A.V.L.A.V.A.L.A.V.L.A.V.L.A.V.L.A.V.A.L.V.A.L.A.V.L.A.V.L.A.V.L.L.A.V.L.A.V.L.V.L.A.V.L.V.L.A.L.V.A.L.V.L.V.L.L.A.V.L.V.L.V.L.A.L.V.L.V.L.L.V.L.V.L.L.V.L.V.L.L.V.L.L.V.L.L.V.L.L.V.L.L.L.V.L.L.V.L.L.L.V.L.L.L.V.L.

Având în vedere natura încălcărilor constatate ale articolului 3 din Convenție în cauzele B.U. împotriva Rusiei , nr. 59609/17 și A.S. împotriva Rusiei , nr. 74677/17 și faptele specifice din prezenta cauză, Curtea consideră că constatarea sa că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție dacă reclamanții ar fi returnați în țările lor de origine reprezintă o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu nefinanciar suferit (a se vedea, în mod similar, J.K. și alții împotriva Suediei [GC], nr. 59166/12, § 127, CEDO 2016). 55.În același timp, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 5 din Convenție (a se vedea punctele 36, 39, 45 și 47 de mai sus) și acționând pe o marjă echitabilă, Curtea a indicat că ar exista o încălcare a articolului 3 din Convenție dacă reclamanții ar fi returnați în țările lor de origine respective, constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu nefinanciar suferit (a se vedea, în mod similar, J.K. și alții împotriva Suediei [GC], nr. 59166/12, § 127, CEDO 2016).

(b) că sumele decise în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurilor în fața instanțelor interne și a Curții vor fi plătite direct reclamantelor reprezentanților; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate anterior până la decontarea dobânzii simple vor fi plătite pe sumele menționate anterior la o rată egală cu rata dobânzii marginale a Băncii Centrale Europene în perioada de nerambursare, plus trei puncte procentuale; 8. respinge restul reclamantelor cereri de satisfacție echitabilă. în limba engleză, și notificată în scris la 22 ianuarie 2019, în conformitate cu Regula 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stephen Phillips Alena Poláčková Registrar Președinte APPENDIX No. Numele, data nașterii, cetățenia; No. de decret de decontare; cererea prezentată la 14 iunie 2017; cererea prezentată de DENINO D Reprezentantul D Rezolvarea și eliberarea procedurii de arestare (tip, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie, ianuarie,

Iulie 2017 aprilie 2017 solicitant eliberat din cauza anularii ordinului de extrădare de către Curtea Municipală din Moscova Detenție în așteptarea expulzării 11 iulie 2017 arestare și detenție ulterioară Reclamantul este încă în detenție Procedura de extrădare 1 martie 2016 mandat de percheziție internațional emis de autoritățile tadjike 2 martie 2016 ordin de detenție emis în absență de autoritățile tadjike 27 iulie 2016 cerere de extrădare pe baza acuzațiilor de extremism 5 iunie 2017 cerere de extrădare acordată de Parchetul General rus 11 iulie 2017 ordin de extrădare anulat de Curtea Municipală din Moscova 14 septembrie 2017 hotărârea Curții Supreme a Federației Ruse Procedura de expulzare 13 iulie 2017 expulzare ordonată de Curtea Nagatinskiy din Moscova 22 august 2017 ordin de expulzare ordonat de Curtea Municipală din Moscova 20 august 2017 cererea de extrădare în absență de autoritățile tadjike 27 iulie 2018 cererea de extrădare în legătură cu acuzațiile de extremism 5 iunie 2017 cererea de extrădare acordată de Parchetul General al Rusiei 11 iulie 2017 ordin de extrădare anulat de Curtea Municipală din Moscova 14 iulie 2017 hotărârea confirmată de Curtea Supremă a Federației Ruse Procedura de expulzare 13 iulie 2017 expulzare ordonată de Curtea Națională Nagatinskiy din Moscova 22 august 2017 cererea de expulzare a instanței municipale din Moscova 20 august 2017 cererea de expulzare a Curții municipale din Moscova 20 august 2017 cererea de executarea decizia de executorii de executorii de statului DAV DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN DAVIN D

ZHARILINOV Reținere în așteptarea extrădării 27 august 2017 arestat la 29 august 2017 eliberat din cauza neîndeplinirii de către autoritățile tajice a unui ordin de detenție în a depune un ordin de detenție În așteptarea expulzării la prânz la ora 12 pe 29 august 2017 solicitant arestat presupus în absența oricăror înregistrări relevante 9 pm pe 30 august 2017 solicitant eliberat după audierea instanței Procedura de extrădare 4 mai 2017 mandat de căutare internațională emis de autoritățile tajice Procedura de expulzare 30 august 2017 expulzare ordonată de Tribunalul din Zamoskvoretskiy District din Moscova 26 octombrie 2017 ordin de expulzare confirmat prin hotărârea definitivă a Curții Municipale din Moscova Procedura de refugiați 21 august 2017 reclamantul ar fi încercat să depună o cerere de azil, dar a fost amenințat cu o măsură de către ofițerii de migrație și de 28 aprilie 2018 reclamantul a lăsat în dosar înregistrări de la Tribunalul de judecată Procedura de extrăreț 4 mai 2017 mandat de căutare internațional emis de autoritățile tajice Procedura de expulzare 30 august 2017 expulzare ordonată de Tribunalul Zamoskvoretskiy districtului din Moscova 26 octombrie 2017 ordin de expulzare confirmat prin hotărârea definitivă a Curții municipale din Moscova 21 august 2017 reclamantul ar fi încercat să depună o cerere de azil, dar a fost amenințat cu o măsură de azilă de azil de la ofițerii de migrație și de la 28 aprilie 2018 cererea de la ofițerii de la autoritățile de migrație cererea de informații din Rusia cererea de judecată în legătură cu cererea de urmăritor în cazul în care a fost interzisă în legătură cu o infracțiune de detenție în legătură cu dreptul de detenție între ofițerilor de la DAVINVIL și DAVINIA în cazul lui DAVINIA în

Reținere în așteptarea extrădării 8 decembrie 2016 arestat și ulterior reținut 1 iunie 2017 prelungirea reținerii ordonată de Curtea Chertanovskiy din Moscova 27 iunie 2017 ordonanța confirmată de Curtea Municipală din Moscova 1 noiembrie 2017 solicitant eliberat din cauza refuzului cererii de extrădare Reținere în așteptarea expulzării 1 noiembrie 2017 arestare și reținere ulterioară Reclamantul este încă în detenție Procedura de extrădare 30 august 2016 mandat de căutare internațională emis de autoritățile uzbești 1 septembrie 2016 mandat de detenție in absentia emis de autoritățile uzbești 30 decembrie 2016 extrădare pentru acuzații de extremism 26 octombrie 2017 cererea de extrădare refuzată de Parchetul general al Rusiei din cauza acțiunilor reclamantului nu a fost recunoscută drept o măsură de recunoaștere a faptelor în conformitate cu legea rusă Extranșare 2 noiembrie 2017 reclamantul a fost expulzat în cadrul procedurii de interdicție 2 noiembrie 2017 reclamantul a fost expulzat de ofițerii Chertanovskiy din Curtea Municipală Chertanovskiy din Moscova 30 noiembrie 2017 cererea de azil a fost retrasă în vederea instanței de judecată a instanței de extrasă a reclamantului de azil instanța de judecată a judecată a judecătorului judecătorii a respinsă a respins decizia instanței de expulzare a reclamantului instanța de judecată a respinsăruit decizia instanței de executorii de la Curtea municipiului Chertan Chertan Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheran Cheranovsky din Moscova 10 noiembrie 2017 reclamantul de azil a fost retrasnit în judecată instanța judecată instanța judecătorii de judecată a judecată a judecătoriei de judecată a judecată a judecătorului judecătoriei din Mos

Procedura de azil temporar 7 iunie 2017 refuzul de azil temporar de către autoritățile de migrație 2 noiembrie 2017 măsura provizorie de împiedicare a expulzării reclamantului 16 iulie 2018 reclamantul a decis să își retragă plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție 29 octombrie 2018 măsura provizorie de împiedicare a expulzării reclamantului a încetat executarea cu 5.000 de euro pentru solicitant în ceea ce privește prejudiciul moral suferit în legătură cu o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 5 din Convenție 2.520 de euro pentru doamna Trenina, doamna Davidyan și domnul Zharinov în comun, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii în fața Curții

THIRD SECTION

CASE OF

B.U. AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 59609/17 and 2 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

22 January 2019

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of B.U. and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Alena Poláčková,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having deliberated in private on 18 December 2018,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in three applications (nos.

59609/17, 74677/17 and 76379/17) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Tajik nationals and one Uzbek national (“the applicants”) on various dates, as indicated in the appendix.

2.

The applicants were represented by various lawyers, as also indicated in the appendix. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr M. Galperin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights.

3.

On various dates requests lodged by the applicants for interim measures preventing their removal to their respective countries of origin were granted by the Court under Rule 39 of the Rules of Court. The applications were also granted priority (Rule 41) and confidentiality (Rule

33) and the applicants were granted anonymity (Rule

47

§

4).

4.

The applicants submitted complaints under Articles 3 and 5 of the Convention in connection with the pending removal to their countries of origin.

5.

On 12 January 2018 notice of the above complaints was given to the Government and the remainder of the applications was declared inadmissible.

6.

On 16 July 2018 the applicant’s representative in the case

I.N

v.

Russia

, no. 76379/17 informed the Court that the applicant did not wish to maintain his complaint under Article 3 of the Convention, while maintaining his complaint under Article 5 of the Convention. He further requested that the previously indicated interim measure be discontinued. On 29 October 2018 the Court decided to discontinue the indication of the interim measure in the applicant’s case.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

7.

The applicants are nationals of Tajikistan and Uzbekistan. Their initials, dates of birth, the dates on which their applications were lodged, the application numbers, as well as the particulars of the domestic proceedings and other relevant information are set out in the appendix.

8.

On various dates the applicants were charged in their countries of origin with religious and politically motivated crimes, their pre-trial detention was ordered

in absentia

, and international search warrants were issued by the authorities.

9.

Subsequently, the Russian authorities took final decisions to remove (that is to say extradite or expel) the applicants, despite consistent claims that in the event of removal the applicants would face a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

10.

The relevant domestic and international law is summarised in the Court’s judgments on removal from Russia to Tajikistan and Uzbekistan (see

Savriddin Dzhurayev v. Russia

, no.

71386/10, §§ 70

‑

101, ECHR 2013 (extracts), and

Akram Karimov

v. Russia

, no.

62892/12, §§ 69-105, 28 May 2014).

III.

REPORTS ON TAJIKISTAN AND UZBEKISTAN

11

.

The relevant reports by UN agencies and international NGOs on the situation in Tajikistan were cited in the case of

K.I. v. Russia

(no. 58182/14, §§

2-28, 7 November 2017) and on the situation in Uzbekistan in the cases of

Kholmurodov v. Russia

(no.

58923/14, §§ 46-50, 1 March 2016), and

T.M. and Others v. Russia

([Committee], no.

31189/15, § 28, 7 November 2017)

.

THE LAW

12.

In accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the Court decides to join the applications, given that they concern similar facts and raise identical legal issues under the Convention.

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

13.

The applicants in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S.

v.

Russia

, no. 74677/17 complained under Article 3 of the Convention that the national authorities had failed to consider their claims that they could be at risk of ill-treatment in the event of their removal to their respective countries of origin and that their removal would expose them to that risk if it were to take place. Article

3 of the Convention reads:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

14.

The Government contested the applicants’ claims.

A.

Admissibility

15.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

1.

General principles

16.

The relevant general principles concerning the application of Article

3 have been summarised by the Court in the judgment in the case of

F.G.

v. Sweden

([GC], no. 43611/11, §§ 111-27, ECHR 2016).

2.

Application of those principles to the present case

(a)

Existence of substantial grounds for believing that the applicant faces a real risk of ill-treatment

17.

The Court has previously established that individuals whose extradition was sought by either Uzbek or Tajik authorities on charges of religiously or politically motivated crimes constituted a vulnerable group facing a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention in the event of their removal to their respective countries of origin (see

Mamazhonov v. Russia,

no. 17239/13, § 141, 23 October 2014, and

K.I.

v.

Russia

, cited above, § 36).

18.

Turning to the present cases, it is apparent that in the course of the extradition and expulsion proceedings the applicants consistently and specifically argued that they were being prosecuted for religious extremism and faced a risk of ill

‑

treatment. The material relating to the charges made by the Tajik and Uzbek authorities was clear as to its basis, namely that the applicants were accused of religiously and politically motivated crimes. The Tajik and Uzbek authorities thus directly identified the applicants with groups whose members have previously been found to be at real risk of being subjected to treatment proscribed by the Convention.

19.

In such circumstances, the Court considers that the Russian authorities had at their disposal sufficiently substantiated complaints pointing to a real risk of ill-treatment.

(b)

Duty to assess claims of a real risk of ill-treatment through reliance on sufficient relevant material

21.

Having concluded that the applicants had advanced at national level valid claims based on substantial grounds for believing that they faced a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention, the Court must examine whether the authorities discharged their obligation to assess those claims adequately through reliance on sufficient relevant material.

22.

Turning to the present cases, the Court considers that in the extradition and expulsion proceedings the domestic authorities did not carry out a rigorous scrutiny of the applicants’ claims that they faced a risk of ill

‑

treatment in their home country. The Court reaches this conclusion having considered the national courts’ simplistic rejections of the applicants’ claims. Moreover, the domestic courts’ reliance on the assurances of the Tajik and Uzbek authorities, despite their formulation in standard terms, appears tenuous, given that similar assurances have consistently been considered unsatisfactory by the Court in the past (see, for example,

Abdulkhakov v.

Russia

, no. 14743/11, §§ 149-50, 2 October 2012, and

Tadzhibayev v.

Russia

, no. 17724/14, § 46, 1 December 2015).

23.

The Court also notes that the Russian legal system, in principle, offers several avenues whereby the removal of applicants to their countries of origin could be prevented, given the risk of ill-treatment they face there. However, the facts of the present cases demonstrate that the applicants’ claims were not adequately considered in any relevant proceedings, despite being consistently raised (see appendix for details of the proceedings).

24.

The Court concludes that, although the applicants had sufficiently substantiated their claims that they would risk ill-treatment in their countries of origin, the Russian authorities failed to assess their claims adequately through reliance on sufficient relevant material. This failure opened the way for the applicants’ removal.

(c)

Existence of a real risk of ill-treatment or danger to life

25.

Given the failure of the domestic authorities to adequately assess the alleged real risk of ill-treatment through reliance on sufficient relevant material, the Court finds itself compelled to examine independently whether or not the applicants would be exposed to such a risk in the event of their removal to their countries of origin.

26.

The Court notes that nothing in the parties’ submissions, nor any previously examined relevant material from independent international sources (see paragraph 11 above) provides a basis for concluding that the criminal justice system of Tajikistan or Uzbekistan, or the specific treatment of those prosecuted for religiously and politically motivated crimes, has improved.

27.

Having given due consideration to the available material, the Court concludes that authorising the applicants’ removal to their countries of origin would expose them to a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention.

(d)

Conclusion

28.

The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that there would be a violation of Article 3 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 if the applicants were to be removed to their respective countries of origin.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 OF THE CONVENTION

29.

The applicants in the cases

B.U. v. Russia

(no. 59609/17) and

I.N.

v.

Russia

no. 76379/17) complained that their detention pending administrative expulsion had been unreasonably long and had been ordered without any indication of time-limits or prospects of release. The applicant in the case

A.S. v. Russia

(no. 74677/17) complained that he had been kept in detention between 12 noon on 29 August 2017 and 9 a.m. on 30 August 2017 without the relevant arrest records being drawn up. They relied on Article 5 § 1 of the Convention, the relevant parts of which read as follows:

“1.

Everyone has the right to liberty and security of person. No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law:

...

(f)

the lawful arrest or detention ... of a person against whom action is being taken with a view to deportation or extradition ...”

30.

In their observations of 11 June 2018 in the cases

B.U. v. Russia

(no.

59609/17) and

I.N. v. Russia

(no. 76379/17), the Government limited their submissions to general claims about the interrelation of Article 5 §§

1

(f) and 4 standards, as well as the general principles pertaining to detentions pending removal. They presented no arguments focusing directly on the applicants’ situations or the particularities of the relevant facts or proceedings.

31.

In their observations of 11 June 2018 in the case

A.S. v. Russia

(no.

74677/17) the Government reserved their right to delay the submission of their position and documents until “the further stages of the proceedings”, but finally never submitted any subsequent observations on the applicant’s complaint under Article 5 of the Convention.

32.

The Court notes that these complaint are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

33.

As regards the applicants’ complaints in the cases

B.U. v. Russia

, (no. 59609/17) and

I.N. v. Russia

(no. 76379/17), the Court reiterates that the exception in sub-paragraph (f) of Article

5 § 1 of the Convention requires only that “action is being taken with a view to deportation or extradition” without any further justification (see, among others,

Chahal v.

the United Kingdom

, 15 November 1996, §

112,

Reports of Judgments and Decisions

1996

‑

V) and that deprivation of liberty will be justified as long as deportation or extradition proceedings are in progress (see

A. and Others v.

the United Kingdom

[GC], no.

3455/05, §

164, ECHR 2009). In asking whether “action is being taken with a view to deportation”, this Court has found that removal must be a realistic prospect (see

A. and Others

, cited above, § 167, and

Amie and Others v. Bulgaria

, no.

58149/08, § 144, 12

February 2013). While an interim measure indicated under Rule 39 of the Rules of Court might at times be the only actual barrier to an applicant’s expulsion, its indication does not necessarily create a presumption that the expulsion is not possible or that the subsequent detention is arbitrary. A detention period subject to review at regular intervals, as long as expulsion remains a realistic possibility, might be reasonable given the authorities’ decisions to maintain that detention awaiting the outcome of this Court’s judgment (see

Ahmed v.

the United Kingdom

, no. 59727/13, §§ 45-59, 2

March 2017).

34.

The Court observes that prior to their detention pending expulsion the applicants had been detained pending extradition for approximately one year. On the day of their release from detention pending extradition they were immediately re-arrested for violation of migration rules. They were found guilty by the district courts (see the appendix), which ordered their administrative removal and placed them in detention pending expulsion without indicating any time-limits. Those judgments were subsequently upheld in full by the Moscow City Court after the Court had indicated the interim measures.

35.

The domestic judicial decisions ordering the applicants’ detention pending expulsion contained no analysis of the particularities of the cases as regards the need for detention, and no estimation of how realistic the applicants’ removal was in the light of the Rule 39 measure. Nor did those decisions set any time-limits for review of the continued validity of the applicants’ detention. In the absence of scrutiny by the domestic courts of those decisive elements, the Court must conclude that it has not been demonstrated that the length of the applicants’ detention pending expulsion was compliant with what was reasonably required for the purpose pursued.

36

.

Accordingly, there has been a violation of Article 5 § 1 (f) of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

(no. 59609/17) and

I.N. v.

Russia

(no.

76379/17).

37.

As regards the complaint in the case

A.S. v. Russia

(no. 74677/17) about the absence of the relevant arrest records for the detention between 12

noon on 29 August 2017 and 9 a.m. on 30 August 2017, the Court notes that the Government in their observations provided no arguments or documents relevant to the issue, nor advanced an inadmissibility plea. It must be further observed that according to the prosecutor’s letter of 1 June 2018, the applicant was indeed arrested and detained without the police drawing up the relevant arrest records.

38.

In the absence of any arguments or material capable of dispelling the applicant’s allegations and having regard to its case-law on the matter, the Court finds that the applicant’s detention between 12

noon on 29 August 2017 and 9 a.m. on 30 August 2017 without the relevant arrest records was incompatible with Article 5 of the Convention.

39

.

Accordingly, there has been a violation of Article 5 § 1 of the Convention in the case

A.S. v. Russia

.

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 4 OF THE CONVENTION

40.

The applicants in the cases

B.U. v. Russia

(no. 59609/17) and

I.N.

v.

Russia

(no.

76379/17) further complained that the length of the appeal proceedings in their cases against the detention orders of 12 January 2017 before the Nagatinskiy District Court of Moscow and of 1 June 2017 before the Chertanovskiy District Court of Moscow, respectively, had not complied with the “speediness” requirement of Article 5 § 4 of the Convention. They also complained that they had not had at their disposal an effective procedure by which they could have challenged their continued detention. The relevant provisions of the Convention read as follows:

“Everyone who is deprived of his liberty by arrest or detention shall be entitled to take proceedings by which the lawfulness of his detention shall be decided speedily by a court and his release ordered if the detention is not lawful.”

41.

The Government stated that those matters were the subject of the well-established case-law of the Court and that the documents submitted by the applicants were sufficient for a decision on the matter. They did not provide any further comments.

42.

The Court notes that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

43.

The Court observes that in the case

B.U. v. Russia

the detention order of 12 January 2017 issued by the Nagatinskiy District Court of Moscow was upheld on appeal by the Moscow City Court on 14 June 2017, that is five months later. It further observes that in the case

I.N. v. Russia

the detention order of 1 June 2017 issued by the Chertanovskiy District Court of Moscow was upheld on appeal by the Moscow City Court on 27 June 2017, that is twenty-six days later.

44.

In the absence of any arguments capable of justifying the time taken to review the appeals and given that the applicants’ liberty was at stake in the above-mentioned proceedings, the Court finds that the time taken to review the applicants’ appeals against the detention orders was unreasonable in the light of the “speediness” requirement under the Convention.

45

.

Accordingly, there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention in this regard.

46.

As regards the complaints concerning the absence of an effective procedure by which the applicants could have challenged their continued detention, the Court notes that these complaints were couched in general and abstract terms. At the same time, the Government in their observations did not provide any specific comments on the matter and considered it to be the subject of the Court’s well-established case-law.

47

.

Accordingly, having regard to the judgment in the case

Azimov v.

Russia

(no. 67474/11, §§ 150-55 and §§ 160-74, 18

April 2013), the Court finds that there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention in this regard.

IV.

APPLICATION OF THE INTERIM MEASURES UNDER RULE 39 OF THE RULES OF COURT

48.

On various dates the Court indicated to the respondent Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicants should not be removed from Russia to their respective countries of origin for the duration of the proceedings before the Court.

49.

In this connection, the Court reiterates that, in accordance with Article

28 § 2 of the Convention, the present judgment is final.

50.

Accordingly, the Court considers that the measures indicated to the Government under Rule

39 of the Rules of Court in the cases

B.U. v.

Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 come to an end.

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

51.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

52.

The applicants claimed 10,000 euros (EUR) each in respect of non

‑

pecuniary damage.

53.

The Government stated that in the event of the Court finding a violation, any just satisfaction awarded to the applicants should be in compliance with the Court’s well-established case-law.

54.

In the light of the nature of the established violations of Article

3 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 and the specific facts of the present case, the Court considers that its finding that there would be a violation of Article 3 of the Convention if the applicants were to be removed to their respective countries of origin constitutes sufficient just satisfaction in respect of any non-pecuniary damage suffered (see, to similar effect,

J.K. and Others v.

Sweden

[GC], no.

59166/12, §

127, ECHR 2016).

55.

At the same time, having regard to its conclusions under Article 5 of the Convention (see paragraphs 36, 39, 45 and 47 above) and acting on an equitable basis, the Court awards each applicant EUR 5,000 in respect of non-pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

56.

The applicants also claimed between EUR 2,520 and 2,880 for the costs and expenses incurred before the Court.

57.

The Government did not provide specific comments in this regard.

58.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable that the sums indicated in the appended table be awarded and that these sums should be payable directly to the applicants’ representatives.

C.

Default interest

59.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the complaints under Articles 3 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 and under Article 5 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17,

A.S. v. Russia

, no. 74677/17, and

I.N. v. Russia

, no. 76379/17 admissible;

3.

Holds

that there would be a violation of Article 3 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 if the applicants were to be removed to their respective countries of origin;

4.

Holds

that there has been a violation of Article 5 § 1 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17,

A.S. v. Russia

, no. 74677/17, and

I.N. v. Russia

, no. 76379/17;

5.

Holds

that there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

I.N. v. Russia

, no.

76379/17;

6.

Holds

that the finding that there would be a violation of Article 3 of the Convention in the cases

B.U. v. Russia

, no. 59609/17 and

A.S. v. Russia

, no. 74677/17 in the event of the applicants’ removal to their respective countries of origin constitutes in itself sufficient just satisfaction for the non-pecuniary damage sustained by the applicants in this regard;

7.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b) that the sums awarded in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the domestic courts and this Court are to be payable directly to the applicants’ representatives;

(c)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period, plus three percentage points;

8.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 22 January 2019, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Stephen Phillips

Alena Poláčková

Registrar

President

APPENDIX

No.

Name,

date of birth,

nationality;

application no.,

lodged on;

represented by

Dates of detention and release

Removal proceedings (type, progress, outcome)

Refugee and/or temporary asylum proceedings

Other relevant information

Just satisfaction award

1.

B.U. v. Russia

6 June 1986

Tajikistan

App. no. 59609/17

17 August 2017

Daria TRENINA

Eleonora DAVIDYAN

Kirill ZHARINOV

Detention pending extradition

12 July 2016 – arrested and subsequently detained

12 January 2017 – prolongation of detention by the Nagatinskiy District Court of Moscow

14 January 2017 – the applicant appealed

17 January 2017 – appeal received by the Nagatinskiy District Court of Moscow

2 June 2017 – appeal resubmitted due to absence of a decision on the previous one

14 June 2017 – order upheld by the Moscow City Court

11 July April 2017 – applicant released due to quashing of the extradition order by the Moscow City Court

Detention pending expulsion

11 July 2017 – arrest and subsequent detention

The applicant is still in detention

Extradition proceedings

1 March 2016 – international search warrant issued by Tajik authorities

2 March 2016 – detention order issued

in absentia

by Tajik authorities

27 July 2016 – extradition request on charges of extremism

5 June 2017 – extradition request granted by the Russian Prosecutor General’s Office

11 July 2017 – extradition order quashed by the Moscow City Court

14 September 2017 – judgment upheld by the Supreme Court of the Russian Federation

Expulsion proceedings

13 July 2017 – expulsion ordered by the Nagatinskiy District Court of Moscow

22 August 2017 – expulsion order upheld by final judgment of the Moscow City Court

20 March 2018 – enforcement of the expulsion order suspended by the Nagatinskiy District Court of Moscow in view of the interim measure indicated by the Court

Refugee status proceedings

11 May 2017 – final refusal to grant refugee status by the migration authorities

21 August 2017 – interim measure preventing the applicant’s removal

EUR 5,000 to the applicant in respect of the non-pecuniary damaged incurred in connection with a violation of his rights under Article 5 of the Convention

EUR 2,880 to Ms

Trenina, Ms

Davidyan and Mr

Zharinov jointly, in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court

2.

A.S. v. Russia

3 March 1992

Tajikistan

App. no. 74677/17

23 October 2017

Daria TRENINA

Eleonora DAVIDYAN

Kirill ZHARINOV

Detention pending extradition

27 August 2017 – arrested

29 August 2017 – released due to failure of Tajik authorities to submit a detention order

Detention pending expulsion

12 noon on 29 August 2017 – applicant arrested allegedly in absence of any relevant records

9 p.m. on 30 August 2017 – applicant released after court hearing

Extradition proceedings

4 May 2017 – international search warrant issued by Tajik authorities

Expulsion proceedings

30 August 2017 – expulsion ordered by the Zamoskvoretskiy District Court of Moscow

26 October 2017 – expulsion order upheld by final judgment of the Moscow City Court

Refugee status proceedings

21 August 2017 – the applicant allegedly attempted to lodge an asylum application, but was threatened with arrest by migration authority officers and left

28 April 2018 – complaint to the prosecutor’s office about the applicant’s undocumented detention between 29 and 30 August 2018

1 June 2018 – a prosecutor, having examined the case file, acknowledged that no relevant arrest records had been drawn up by the arresting police officers

23 October 2017 – interim measure preventing the applicant’s removal

EUR 5,000 to the applicant in respect of the non-pecuniary damaged incurred in connection with a violation of his rights under Article 5 of the Convention

EUR 2,520 to Ms

Trenina, Ms

Davidyan and Mr

Zharinov jointly, in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court

3.

I.N. v. Russia

25 June 1994

Uzbekistan

App. no. 76379/17

2 November 2017

Daria TRENINA

Eleonora DAVIDYAN

Kirill ZHARINOV

Detention pending extradition

8 December 2016 – arrested and subsequently detained

1 June 2017 – prolongation of detention ordered by the Chertanovskiy District Court of Moscow

27 June 2017 – order upheld by the Moscow City Court

1 November 2017– applicant released due to refusal of extradition request

Detention pending expulsion

1 November 2017 – arrest and subsequent detention

The applicant is still in detention

Extradition proceedings

30 August 2016 – international search warrant issued by Uzbek authorities

1 September 2016 – detention order

in absentia

issued by Uzbek authorities

30 December 2016 – extradition request on charges of extremism

26 October 2017– extradition request refused by the Russian Prosecutor General’s Office on account of applicant’s actions not being recognised as a crime under Russian law

Expulsion proceedings

2 November 2017 – expulsion ordered by the Chertanovskiy District Court of Moscow

30 November 2017 – expulsion order upheld by final judgment of the Moscow City Court

10 November 2017 – enforcement of the expulsion order suspended by the Chertanovskiy District Court of Moscow in view of the interim measure indicated by the Court

Refugee status proceedings

19 April 2017 – applicant applied for asylum

12 May 2017 – interview with migration authority officers, who allegedly misled the applicant into withdrawing his asylum application and applying for temporary asylum; the applicant’s representative was absent

9 June 2017 – consideration of the asylum application terminated by the migration authorities due to withdrawal of the request

Temporary asylum proceedings

7 June 2017 – refusal of temporary asylum by the migration authorities

2 November 2017 – interim measure preventing the applicant’s removal

16 July 2018 – the applicant decided to withdraw his complaint under Article 3 of the Convention

29 October 2018 – interim measure preventing the applicant’s removal discontinued

EUR 5,000 to the applicant in respect of the non-pecuniary damaged incurred in connection with a violation of his rights under Article 5 of the Convention

EUR 2,520 to Ms

Trenina, Ms

Davidyan and Mr

Zharinov jointly, in respect of costs and expenses incurred in the proceedings before the Court