- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 septembrie 2016
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 6, Articolul 41
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Karelin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1970 și trăiește în Naberezhnyye Chelny. La 4 martie 2012, reclamantul a fost arestat de către un ofițer de poliție, Z., și acuzat de comportament dezordonat într-un loc public, o infracțiune în temeiul articolului 20.1 din Codul Federal al Infracțiunilor Administrative („CAO”), pedepsită cu o amendă sau până la 15 zile de detenție. Se pare că reclamantul a fost apoi dus la secția de poliție și a rămas acolo pentru un timp. În secția de poliție, Z. a elaborat un dosar al infracțiunii administrative, instituind astfel procedurile administrative împotriva reclamantului.
Înregistrarea se citește după cum urmează: „4 martie 2012 am făcut următoarele concluzii în temeiul articolului 28.3 din Codul de infracțiuni administrative: [Reclamantul] a fost beat și a folosit limbaj necorespunzător împotriva pasătorilor-de, zburând armele în aer; el a încercat să înceapă o luptă și nu a corectat comportamentul său în ciuda remarcilor de la pasatorii-de-apoi. Astfel, el a ofensat în mod grav ordinul public și a comis o infracțiune administrativă în temeiul articolului 20.1 din CAO.
Faptul infracțiunii a fost confirmat de: martorul K. [Reclamantul] a fost informat cu privire la drepturile și obligațiile sale în temeiul articolelor 48 și 51 din Constituție, precum și la articolele 1.5, 24.2 și 25.1 din CAO: că persoana care este urmărită pentru o infracțiune administrativă are dreptul, printre altele, să aibă acces la toate materialele din dosar, să depună mărturie, să aducă dovezi, să depună cereri interlocutive și provocări și să aibă asistență juridică… Hotărârea: de a prezenta unei instanțe Semnătură: adjunct șef-ofițer, 5 martie 2012” 8. Ofițer Z. De asemenea, a emis un raport scris în care se precizează că reclamantul a folosit o limbă necorespunzătoare împotriva persoanelor care treceau.
Se pare că unul dintre pasagerii, N., a acceptat o cerere de a face o declarație scrisă care atestă faptul că reclamantul a fost beat și a folosit limbaj necorespunzător. 10. La 5 martie 2012, ofițerul de poliție a depus dosarul superiorului său, care a hotărât că cazul ar trebui transferat la o instanță de examinare. 11. La o dată neespecificată, dosarul de infracțiune administrativă a fost depus unei justiții de pace pentru judecată. Se pare că dosarul conține înregistrarea infracțiunii, raportul Z. și declarația N.. Nu este clar dacă a existat vreo declarație scrisă de la K. În acel moment. 12. La 29 martie 2012, justiția păcii a avut loc o ședință. Nu este clar dacă a fost public. 13. Reclamantul a formulat o declarație scrisă de faptul că a fost înțeles cu privire la drepturile sale procedurale.
14. După cum se poate vedea din hotărârea din acest caz (a se vedea mai jos), reclamantul a fost acuzat în procesul de utilizare a limbii necorespunzătoare în prezența altor persoane, în timp ce este beat, încălcând astfel ordinea publică. 15. Reclamantul, care este însuși un avocat, nu a desemnat un reprezentant juridic. A implorat să nu fie vinovat și a făcut declarații orale cu privire la acuzația împotriva lui. 16. După o cerere, ofițer Z. a fost prezent la audiere și a făcut o declarație orală. Curtea a auzit, de asemenea, N. și K.. Se pare că justiția păcii l-a întrebat pe Z. și N. câteva întrebări. 17. Prin hotărârea din 29 martie 2012, justiția păcii l-a considerat vinovat pe reclamant și i-a impus o amendă de 500 de ruble ruse (echivalentul de 13 euro la momentul respectiv).
Hotărârea se citește după cum urmează: „Curtea susține că, în timp ce beat, acuzatul a folosit limbaj necorespunzător în prezența altor oameni și, prin urmare, a încălcat ordinea publică ... Vina inculpatului este confirmată de raportul lui Z. și mărturia lui N… Utilizarea limbii false într-un loc public este inacceptabilă și dezvăluie o formă de comportament dezordonat ... În opinia instanței, utilizarea limbii aberante într-un loc public în prezența cel puțin a unei persoane constituie o infracțiune în temeiul articolului 20.1 din CAO. În plus, acuzatul a continuat să folosească limbaj fals în timpul arestării sale și în timp ce a fost dus la secția de poliție ...” 18. Reclamantul a apelat la Tribunalul Orașului Naberezhniye Chelny.
El a susținut, printre altele, că deși înregistrarea infracțiunii se referă la folosirea limbii sale false „contre pasatorii”, justiția păcii a exprimat acuzația ca folosirea limbii false “în prezența altor oameni”; judecătorul nu a păstrat expresia din înregistrarea infracțiunii, ceea ce a declarat că reclamantul „nu și-a rectificat comportamentul în ciuda remarcărilor de la passanti”. 19. La 16 aprilie 2012, Curtea de Oraș a desfășurat o ședință. Nu este clar dacă a fost o audiere publică. Curtea de recurs a examinat reclamantul și a susținut hotărârea din 29 martie 2012. În această dată, hotărârea privind recursul și hotărârea privind procesul au devenit definitive. Curtea de apel s-a hotărât după cum urmează: „Judecația păcii a condamnat [reclamantul] că a folosit limbaj necorespunzător în prezența altora, încălcând astfel ordinea publică...
Curtea de recurs respinge argumentul conform căruia simpla utilizare a limbii aberante în ceea ce privește o persoană nu dezvăluie o infracțiune. Delictul de conduită dezordonată este constituit prin acțiuni care încălcă ordinea publică și pacea. Astfel de acțiuni includ utilizarea limbajului fals într-un loc public, insultarea oamenilor, distrugerea sau deteriorarea proprietății altora ... Fiecare dintre aceste acțiuni poate constitui un comportament dezordonat dacă încalcă ordinea publică și dezvăluie o manifestă ignoranță față de societate...
Anumite contradicții factuale între informațiile din raportul infracțiunii administrative, raportul lui Z. și mărturia lui N. (în ceea ce privește utilizarea limbii necorespunzătoare din cauza culturii scăzute mai degrabă decât în ceea ce privește pasagerii) au fost dispășite în timpul procesului după interviul martorilor ...” 20. Reclamantul a solicitat președintelui adjunct al Curții Supreme a Republicii Tatarstană revizuirea judiciară în temeiul articolului 30.12 din CAO. După examinarea dosarului, prin decizia din 15 iunie 2012, vicepreședintele a susținut hotărârile judecătorești din 29 martie și 16 aprilie 2012. 21. Reclamantul nu a solicitat o revizuire suplimentară în fața Curții Supreme a Rusiei.
5. The applicant was born in 1970 and lives in Naberezhnyye Chelny. 6. On 4 March 2012 the applicant was arrested by a police officer, Z., and accused of disorderly behaviour in a public place, an offence under Article 20.1 of the Federal Code of Administrative Offences (“the CAO”), punishable by a fine or up to fifteen days’ detention. It appears that the applicant was then taken to the police station and remained there for some time. 7. In the police station, Z. compiled an administrative offence record, thereby instituting administrative offence proceedings against the applicant. The record read as follows: “4 March 2012 I have made the following findings under Article 28.3 of the Code of Administrative Offences: [The applicant] was drunk and used foul language against passers-by, waving his arms in the air; he was trying to start a fight, and did not rectify his behaviour despite remarks from passers-by.
Thus, he gravely offended public order and committed an administrative offence under Article 20.1 of the CAO. The fact of the offence has been confirmed by: witness K. [The applicant] has been informed of his rights and obligations under Articles 48 and 51 of the Constitution, and Articles 1.5, 24.2 and 25.1 of the CAO: that the person who is being prosecuted for an administrative offence has the right, inter alia, to have access to all the material in the file, to testify, to adduce evidence, to lodge interlocutory applications and challenges, and to have legal assistance… Decision: to submit to a court Signature: deputy chief officer, 5 March 2012” 8. Officer Z. also issued a written report stating that the applicant had used foul language against passers-by.
9. It appears that one of the passers-by, N., accepted a request to make a written statement attesting to the fact that the applicant had been drunk and had used foul language. 10. On 5 March 2012 the police officer submitted the record to his superior, who decided that the case should be transferred to a court for examination. 11. On an unspecified date, the administrative offence file was submitted to a justice of the peace for adjudication. It appears that the file contained the offence record, Z.’s report and N.’s statement. It is unclear whether there was any written statement from K. at that time. 12. On 29 March 2012 the justice of the peace held a hearing. It is unclear whether it was a public one.
13. The applicant made a written statement that he had been apprised of his procedural rights. 14. As can be seen from the judgment in this case (see below), the applicant was accused at the trial of using foul language in the presence of other people, while being drunk, thus breaching public order. 15. The applicant, who is himself a lawyer, did not appoint a legal representative. He pleaded not guilty and made oral submissions on the charge against him. 16. After a request, Officer Z. was present at the hearing and made an oral statement. The court also heard N. and K.. It appears that the justice of the peace asked Z. and N. a couple of questions. 17. By judgment of 29 March 2012 the justice of the peace found the applicant guilty and imposed a fine of 500 Russian roubles (the equivalent of 13 euros at the time) on him.
The judgment read as follows: “The court holds that, while drunk, the defendant used foul language in the presence of other people and thus breached public order ... The defendant’s guilt is confirmed by Z.’s report and N.’s testimony ... The use of foul language in a public place is unacceptable and discloses a form of disorderly behaviour ... In the court’s view, the use of aberrant language in a public place in the presence of at least one person constitutes an offence under Article 20.1 of the CAO. Moreover, the defendant continued to use foul language during his arrest and while being taken to the police station ...” 18. The applicant appealed to the Naberezhniye Chelny Town Court.
He argued, inter alia, that although the offence record referred to his using foul language “against passers-by”, the justice of the peace had phrased the charge as using foul language “in the presence of other people”; the judge had not retained the phrase from the offence record, which stated that the applicant “[had not rectified] his behaviour despite remarks from passersby”. 19. On 16 April 2012 the Town Court held a hearing. It is unclear whether it was a public hearing. The appeal court examined the applicant and upheld the judgment of 29 March 2012. On that date, the appeal decision and the trial judgment became final. The appeal court held as follows: “The justice of the peace convicted [the applicant] of using foul language in the presence of others, thus breaching public order ... The appeal court dismisses the argument that the mere use of aberrant language in respect of one person does not disclose an offence.
The offence of disorderly conduct is constituted by actions breaching public order and peace. Such actions include using foul language in a public place, insulting people, destruction of or damage to others’ property ... Each of these actions may amount to disorderly behaviour if it breaches public order and discloses a manifest disregard to society ... Certain factual contradictions between the information in the administrative offence record, Z.’s report and N.’s testimony (as regards use of foul language on account of low culture rather than in respect of passers-by) were dispelled during the trial following the interview of the witnesses ...” 20. The applicant applied to the Deputy President of the Supreme Court of the Tatarstan Republic for judicial review under Article 30.12 of the CAO.
Having examined the file, by decision of 15 June 2012 the Deputy President upheld the court decisions of 29 March and 16 April 2012. 21. The applicant did not seek further review before the Supreme Court of Russia.