CASE OF KARELSKIY AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF KARELSKIY AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2020)

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE KARELSKIY ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 66856/14 și 33606/15) HOTĂRÂREA Strasburg 6 octombrie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Karelskiy și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, María Elósegui, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile (numele 66856/14 și 33606/15) împotriva Federației Ruse depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de zece resortisanți ruși („reclamanții”), la datele indicate în apendice; hotărârea de a anunța cererile guvernului rus („Guvernul”); observațiile părților; după deliberarea în particular la 15 septembrie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: INTRODUCȚIE La 21 Februarie 2014 Reclamanții au participat la o reuniune spontană în fața Curții de district Zamoskvoretskiy din Moscova, unde au venit să participe la o audiere publică cu activiști care au fost judecați în legătură cu tulburările de masă la Plața Bolotnaya din Moscova, la 6 mai 2012. Detaliile reclamanților sunt prezentate în tabelul anexat. Cele nouă solicitanți în cererea nr. 66856/14 au fost reprezentați în fața Curții de avocați ai Centrului pentru Drepturile Omului Comemorativ, a Fundației Publice de Verdict și a Centrului European de Promovare a Drepturilor Omului (EHRAC). Reclamantul în cererea nr. 33606/15 a fost reprezentat de avocați ai Centrului pentru Drepturile Omului Comemorativ și EHRAC. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl Matyushkin, reprezentant al Federației ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl Galperin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Dimineața din 21 februarie 2014 reclamanții, printre câteva sute de persoane, au venit la Curtea Zamoskvoretskiy de district din Moscova pentru a participa la difuzarea publică a hotărârii în cazul penal privind tulburarea de masă la Plața Bolotnaya din Moscova la 6 mai 2012. Cu toate acestea, tribunalul a fost îndreptat de poliție și reclamanții nu au putut intra. Ofițerii de poliție nu au explicat motivele pentru care publicul nu a intrat în clădire. Reclamanții au rămas în afara celorlalți membri ai publicului care aspirau să asista la audiere. Adunarea a durat câteva ore și a fost pașnică. De când în când poliția a arestat unele dintre participanți, și de fiecare dată cei prezenti la site au răspuns prin strigând "Shame on the polition". Ocazional cineva a strigat sloganuri cum ar fi „Libertarea pentru prizonierii din 6 mai”, „Libertarea pentru prizonieri politici” și „Russia fără Putin”. S-au prezentat câteva bannere cu mesaje scrise manual în sprijinul activiștilor în proces. În diferite momente reclamanții au fost arestați și transferați într-o secție de poliție. Detalii privind procedurile administrative împotriva fiecărui solicitant sunt prezentate în apendice. art. 20.2 § 5 din Codul de Infracții Administrative (CAO) prevede că încălcarea unui participant într-un eveniment public al procedurii stabilite pentru efectuarea unui eveniment public este pedepsită cu o amendă de 10.000 până la 20.000 roubles (RUB) sau până la patruzeci de ore de muncă comunitară. Pentru un rezumat al altor dispoziții interne relevante a se vedea Navalnyy c. Rusia [GC] (n. 29580/12 și altele 4, §§ 46-47, 15 noiembrie 2018), și Lashmankin și alții c. Rusia (n. 57818/09 și alții 14 §§ 223 și 226, 7 februarie 2017). 10. Dispozițiile juridice interne care reglementează transferul administrativ (escortare) și deținerea sunt, de asemenea, stabilite în cazul Butkevich c. Rusia (a se vedea nr. 5865/07, §§ 33-36, 13 februarie 2018). 11. În conformitate cu art. 31.9 din Codul de infracțiuni administrative, în cazul în care o decizie de impunere a unei pedeapse administrative nu este pusă în aplicare în doi ani de la intrarea în vigoare, aceasta nu mai poate fi executată. Momentul în care aplicarea unei astfel de decizii este suspendată sau rămasă este exclusă din perioada menționată. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de măsurile disproporționate luate împotriva acestora ca participanți la o adunare publică pașnică, și anume arestarea lor, urmată de transferul lor la secția de poliție și condamnarea pentru o infracțiune administrativă, care se bazează pe articolele 10 și 11 din Convenție. Cu toate acestea, acest lucru trebuie examinat în conformitate cu art. 11, care se menționează după cum urmează: „1. Fiecare are dreptul la libertatea de reuniune pașnică și la libertatea de asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale. Nu se impune nicio restricție în exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu împiedică impunerea unor restricții legale privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, al poliției sau al administrației statului.” 14. Curtea constată că reuniunea în cauză a fost similară cu cea examinată în Navalnyy c. Rusia [GC] (nr. 29580/12 și altele 4, §§§ 110 12, 15 Noiembrie 2018) și consideră că aceasta intră în domeniul de aplicare al articolului 11 din Convenție. De asemenea, constată că arestările reclamanților, transferul la secția de poliție și sancțiunile care au urmat au constituit o ingerință în dreptul la libertatea de reuniune pașnică în temeiul articolului 11 § 2. 15. Guvernul s-a bazat pe dispozițiile Legii privind evenimentele publice (secțiunea 8) care interzicea reuniunile publice în vecinătatea clădirilor de judecată. Cu toate acestea, Curtea a constatat anterior că dispozițiile în cauză nu îndeplineau cerința de „calitate a dreptului”. Având în vedere natura absolută a interdicției, însoțită de discreția largă a autorităților executive locale în ceea ce privește determinarea ceea ce se consideră „în vecinătatea imediată” a clădirilor judiciare, aceasta a considerat că interdicția generală privind organizarea evenimentelor publice în vecinătatea clădirilor judiciare a fost atât de largă, încât nu a putut fi acceptată ca compatibilă cu art. 11 § 2 (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 440 41, 7 februarie 2017). 16. În plus, reclamanții în acest caz au fost condamnați în temeiul articolelor 19.3 § 1 (defectul de a respecta o ordine legală a unui funcționar în legătură cu exercitarea sarcinilor sale) și 20.2 § 5 (violație de către un participant a procedurii pentru un eveniment public) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”) cu privire la neavizul de a notifica autorităților ale adunării publice în conformitate cu procedura prevăzută de articolele 5 și 7 din Legea privind evenimentele publice. Proximitatea cu tribunalul și interdicția aferentă prevăzută în secțiunea 8 nu au fost citate în deciziile interne relevante, în urma că reclamanții au fost arestați, transferați la secția de poliție și acuzați de infracțiuni administrative pentru singurul motiv pentru care strângerea lor ca atare nu a fost autorizată. 17. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind libertatea de asamblare (a se vedea Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], nr. 37553/05, CEDH 2015, cu alte referințe) și proporționalitatea interferenței cu aceasta (a se vedea Oya Ataman c. Turcia , nr. 74552/01, CEDH 2006 XIV, și Hyde Park și alții c. Moldova , nr. 33482/06, 31 martie 2009). 18. În cazurile principale (a se vedea, de exemplu, Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12 , 5 ianuarie 2016 , Navalnyy și Yashin Rusia , nr. 76204/11 , 4 decembrie 2014 și Kasparov și alții c. Rusia , nr. 21613/07 , 3 octombrie 2013), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 19. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, măsurile aplicate reclamanților ca participanți pașnici la adunarea publică nu corespund unei nevoi sociale presante și, prin urmare, nu erau necesare într-o societate democratică. 20. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 11 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE în temeiul Legii privind cauzele bine eșantionate 21. Reclamanții au prezentat alte plângeri care au suscitat, de asemenea, probleme în temeiul articolelor 5 și/sau 6 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții. Aceste plângeri nu sunt nici vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate în art. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. 22. După examinarea tuturor materialelor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că, de asemenea, aceste plângeri rămase dezvăluie încălcări ale articolelor 5 și 6 din Convenție, după cum se indică în tabelul adăugat, în lumina constatărilor sale din Vyerentsov c. Ucraina (nr. 20372/11, §§ 81-83, 11 aprilie 2013); Karelin c. Rusia (n. 926/08, §§ 60-84, 20 septembrie 2016) și Lashmankin și alții (citate mai sus, § 486 92). 23. În ceea ce privește art. 5 § 1, constatarea unei încălcări se referă la caracterul arbitrar al arestărilor reclamanților la 21 Februarie 2014. Având încheiat această concluzie, în circumstanțele prezentei cauze, Curtea consideră că nu este necesar să examineze unele dintre afirmațiile reclamanților că detenția lor în acea zi a depășit limita legală de trei ore (a se vedea tabelul adăugat). 24. În ceea ce privește art. 6 § 1, plângerile care se bazează pe această dispoziție dezvăluie o încălcare a cerinței imparțiale din cauza absenței unei părți judecătorești (a se vedea tabelul anexat). Curtea constată că, de asemenea, mulți dintre reclamanți se plâng în temeiul articolului 6 § 1 de faptul că condamnările lor sunt bazate exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și/sau în temeiul articolului 6 § 3 (d) din Convenție cu privire la presupusul lor incapacitate de a-i examina pe ofițerii de poliție pe a căror declarații scrise se bazează pe condamnarea lor. Curtea consideră că, întrucât a concluzionat deja că procedurile administrative, luate în ansamblu, au fost efectuate în încălcarea dreptului la o audiere echitabilă, nu este necesar să se adreseze restul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție (a se vedea Frumkin , citat mai sus § 168). 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Prejudicii materiale sunt determinate de Curte. 27. În ceea ce privește prejudiciile materiale, unele dintre reclamanții au solicitat sumele amenzilor administrative plătite de acestea (a se vedea tabelul apendice); altele solicitanți nu au prezentat nici o creanță de prejudicii materiale deoarece nu au plătit amenzile și au solicitat Curții să constate că orice încercare de a impune hotărârile interne care le ordonă să plătească amenzile ar încălca art. 11 din convenție. 28. Guvernul a susținut că în cazul în care Curții constată o încălcare a Convenției trebuie să fie în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții. 29. În ceea ce privește documentele în posesia sa, absența obiecțiilor guvernului față de aceste afirmații și cazul său Legea privind încălcarea articolului 11 din cauza arestărilor arbitrare în cadrul adunărilor pașnice, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților 5.000 euro (EUR) fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, precum și sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudicii materiale, precum și orice impozit care poate fi taxabil. 30. În ceea ce privește reclamanții care au susținut că nu au plătit amenzile, Curtea observă că o decizie de ordonare a unei pedepsele administrative este executabilă în doi ani de la momentul în care decizia a devenit finală (a se vedea mai sus). Această perioadă ar fi expirat în mod normal în 2016-2017 în ceea ce privește reclamanții în cauză. În lipsa oricărei informații privind executarea deciziilor interne relevante și, în special, șederea sau suspendarea executării acestora, Curtea presupune că deciziile nu vor fi aplicate. Costuri și cheltuieli 31. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește costurile și cheltuielile, inclusiv taxele juridice suportate de reclamanții în cadrul procedurii interne și în fața Curții, cheltuielile administrative și costurile de traducere, prezentate în documentele pe care le-au prezentat: 6,540 EUR achitabile Fundației pentru Verdict public din cauza lucrărilor efectuate de aceasta; 15.969 EUR și 3.055 sterline (GBP, aproximativ 3.400 EUR) plătite EHRAC din cauza lucrărilor efectuate de EHRAC și de Centrul Memorial pentru Drepturile Omului. 32. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la aceste afirmații. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Având în vedere documentele în posesia sa, numărul de solicitanți reprezentați, jurisprudența sa și caracterul repetitiv al chestiunilor juridice examinate în acest caz, Curtea consacră în comun reclamanților EUR 9,350 în ceea ce privește costurile și cheltuielile (reprezentantul atribuirii comune de 8,500 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate de zece solicitanți în cadrul procedurii interne plus 850 EUR în ceea ce privește reprezentarea comună în fața Curții), plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitanți. Această atribuire va fi plătită în conturile bancare ale reprezentanților, dacă este necesar, împărțită după cum indică reclamanții. 34. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. aderarea cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții; declară că a existat o încălcare a articolelor 5 și 6 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); că nu este necesar să se examineze plângerile în temeiul articolului 1 din Convenție privind privarea libertății peste trei ore și plângerile în temeiul articolului 6 § § § § și al articolului 3 litera (d) din Convenție privind evaluarea probelor și examinarea încrucișată a anumitor martori (a se vedea tabelul anexat); că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, cu excepția părții costurilor și cheltuielilor plătite EHRAC, care trebuie plătite în euro: (i) sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro) fiecăruia dintre solicitanți, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) EUR 9.350 (nouă mii trei sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătite în conturile bancare ale reprezentanților, după cum a indicat reclamanții; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 octombrie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Olga Chernishov Helen Keller Președintele adjunct al grefierului APENS Nr. de cerere și data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Acuzarea și penalitatea Rubles ruse Detalii finale decizia internă Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite (i) admisibil și divulgarea unei încălcări (ii) nu este necesară pentru examinarea Sumei atribuite pentru prejudicii materiale pentru solicitant 66856/14* 02/10/2014 Aleksey Albertovich KARELSKIY 1969 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 02/04/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 1 – instanțele și-au bazat concluziile exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 literele (d) – instanțele au refuzat să cheme martori de urmărire penală, și anume ofițerii de poliție care au depus mărturie că au văzut reclamantul în rândul manifestanților și ofițerilor de poliție care l-au arestat. Nu a declarat Dmirtiy Albertovich KARELSKIY 1967 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Orașul 18/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de mai mult de patru ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițeri de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 (d) – instanța de primă instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. Nu a declarat Arseniy Vladimirovich MIKAELYAN 1971 Bolshiye Vyazemy Rusia art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 18/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unui partid judecător în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de mai mult de patru ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat constatarea lor exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au refuzat să numească un martor de apărare; Art. 6 § 3 litera (d) – instanța de primă instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. Nu a declarat Vasiliy Yuryevich ZHARKOY 1989 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel Moscova Orașul Tribunalului de Moscova 02/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 În septembrie 2016. (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de cinci ore. Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale. Art. 6 § 3 (d) – instanțele au refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. Nu a declarat Levon Tigranovich AMATUNI 1990 Rusă Moscova art. 20.2 § 5 din amenzile administrative RUB 5.000 Hotărârea privind apelul din Moscova 12/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 1 – tribunalele au bazat constatațiile lor exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 literele (d) – instanța de primă instanție a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. EUR 101 (1 sută și 1 euro) Pavel Garrievich BARDIN 1975 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de recurs Curtea Orașului de Moscova 28/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de trei ore și jumătate în timp ce este escortat la secția de poliție; Art. 6 § 3 (d) – instanța de apel a refuzat să cheme ofițerii de poliție care a arestat reclamantul. EUR 202 (due sute și două euro) Aleksey Valerievich MAKSIMOV 1976 Domodedovo Rusă art. 20.2 § 5 din amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 14/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). Serghei Borisovich PARKHOMENKO 1964 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 art. 19.3 § 1 din CAO Amendă administrativă RUB 500 Apel Curtea de Moscova Oraș 12/05/2014 Apel Curtea de Moscova 12/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 3 (d) – Curtea de Primă Instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul și care au elaborat rapoartele administrative (proceduri privind acuzațiile în temeiul art. 19.3 din CAO). 215 EUR (doi sute și cincizeci de euro) Yevgeniy Aleksandrovich PETRENKO 1959 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amenda administrativă RUB 10.000 Hotărârea privind apelul din Moscova Curtea Orașului 28/04/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 3 (d) – Curtea de apel a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. 33606/15 19/06/2015 Maksim Vladimirovich ZAMARAYEV 1974 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel 28/01/2015 Tribunalul Orașului Moscova (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia) , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – arestarea și detenția ilegale timp de cinci ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins dovada reclamantului; art. 6 § 3 literele (d) – instanțele au refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. EUR 202 (2 sute și doi euro)

THIRD SECTION

CASE OF KARELSKIY AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 66856/14 and 33606/15)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 October 2020

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Karelskiy and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

María Elósegui,

Ana Maria Guerra Martins,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications (nos.

66856/14 and 33606/15) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by ten Russian nationals (“the applicants”), on the dates indicated in the Appendix;

the decision to give notice of the applications to the Russian Government (“the Government”);

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 15 September 2020,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

INTRODUCTION

1.

On 21

February 2014 the applicants participated in a spontaneous gathering in front of the Zamoskvoretskiy District Court of Moscow where they came to attend a public hearing involving activists who were on trial in relation to mass disorders at Bolotnaya Square in Moscow on 6

May 2012. They were arrested during the gathering and convicted of administrative offences.

THE FACTS

2.

The applicants’ details are set out in the appended table. The nine applicants in application no. 66856/14 were represented before the Court by the lawyers of the Memorial Human Rights Centre, the Public Verdict Foundation and the European Human Rights Advocacy Centre (EHRAC). The applicant in application no.

33606/15 was represented by the lawyers of the Memorial Human Rights Centre and EHRAC.

3.

The Russian Government (“the Government”) were represented initially by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and then by his successor in that office, Mr

M.

Galperin.

4.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

5.

On the morning of 21 February 2014 the applicants, among several hundred people, came to the Zamoskvoretskiy District Court of Moscow to attend the public delivery of the judgment in the criminal case concerning mass disorder at Bolotnaya Square in Moscow on 6 May 2012. However, the court-house was cordoned off by the police and the applicants could not enter. The police officers did not explain the reasons for not allowing the public into the building.

6.

The applicants remained outside among other members of the public aspiring to attend the hearing. The gathering lasted for several hours and was peaceful. From time to time the police arrested some of the participants, and every time those present at the site responded by shouting “Shame on the police”. Occasionally someone would shout slogans such as “Freedom for the 6 May prisoners”, “Freedom for political prisoners” and “Russia without Putin”.

A handful of banners with handwritten messages in support of the activists on trial were displayed. At different times the applicants were arrested and transferred to a police station.

7.

Details as regards the administrative proceedings against each applicant are outlined in the Appendix.

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK

8.

Article 20.2 § 5 of the Code of Administrative Offences (CAO) provides that violation by a participant in a public event of the established procedure for conducting a public event is punishable with a fine of 10,000 to 20,000 roubles (RUB) or up to forty hours of community work.

9.

For a summary of other relevant domestic provisions see

Navalnyy v.

Russia

[GC] (nos. 29580/12 and 4 others, §§ 46-47, 15

November 2018), and

Lashmankin and Others v. Russia

(nos. 57818/09 and 14 others, §§

223 and 226, 7

February 2017).

10.

The domestic legal provisions governing administrative transfer (escorting) and detention are also set out in the case of

Butkevich v.

Russia

(see no.

5865/07, §§

33-36, 13

February 2018).

11.

According to Article 31.9 of the Code of Administrative Offences, if a decision imposing an administrative punishment is not enforced during the two years from its entry into force, it can no longer be executed. The time when the enforcement of such a decision is suspended or stayed is excluded from the aforementioned period.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 11 OF THE CONVENTION

13.

The applicants complained of disproportionate measures taken against them as participants of a peaceful public assembly, namely their arrest followed by their transfer to the police station and conviction for an administrative offence. They relied on Articles 10 and 11 of the Convention. However, this falls to be examined under Article 11, which reads as follows:

“1.

Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and to freedom of association with others, including the right to form and to join trade unions for the protection of his interests.

2.

No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others. This Article shall not prevent the imposition of lawful restrictions on the exercise of these rights by members of the armed forces, of the police or of the administration of the State.”

14.

The Court notes that the gathering in question was similar to the one examined in

Navalnyy v.

Russia

[GC] (nos. 29580/12 and 4 others, §§

110

‑

12, 15

November 2018) and considers that it fell within the scope of Article 11 of the Convention. It also finds that the applicants’ arrests, transfer to the police station and the ensuing sanctions constituted an interference with the right to freedom of peaceful assembly under Article

11 § 2.

15.

The Government relied on the provisions of the Public Events Act (section 8) prohibiting public gatherings in the vicinity of court buildings. However, the Court has previously found that the provisions in question did not meet the “quality of law” requirement. Taking into account the absolute nature of the ban, coupled with the local executive authorities’ wide discretion in determining what is considered to be “in the immediate vicinity” of court buildings, it considered that the general ban on holding public events in the vicinity of court buildings was so broadly drawn that it could not be accepted as compatible with Article 11 §

2 (see

Lashmankin and Others v. Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

440

‑

41, 7

February 2017).

16.

Furthermore, the applicants in the present case were convicted under Articles 19.3 § 1 (failure to comply with a lawful order of an official in connection with the exercise of his duties) and 20.2 §

5 (violation by a participant of the procedure for a public event) of the Code of Administrative Offences (“the CAO”) with reference to the failure to notify the authorities of the public gathering in accordance with the procedure prescribed by sections 5 and 7 of the Public Events Act. The proximity to the courthouse and the related ban set out in section 8 were not cited in the relevant domestic decisions. It follows that the applicants were arrested, transferred to the police station and charged with administrative offences for the sole reason that their gathering as such had not been authorised.

17.

The Court refers to the principles established in its case-law regarding freedom of assembly (see

Kudrevičius

and Others v.

Lithuania

[GC], no.

37553/05, ECHR 2015, with further references) and the proportionality of interference with it (see

Oya Ataman v.

Turkey

, no.

74552/01, ECHR 2006

‑

XIV, and

Hyde Park and Others v.

Moldova

, no.

33482/06, 31 March 2009).

18.

In the leading cases (see, for example,

Frumkin v.

Russia

, no.

74568/12, 5

January 2016;

Navalnyy and Yashin

v.

Russia

, no.

76204/11, 4

December 2014; and

Kasparov and Others v.

Russia

, no.

21613/07, 3

October 2013), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

19.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the measures applied to the applicants as peaceful participants in the public assembly did not correspond to a pressing social need and were thus not necessary in a democratic society.

20.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 11 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE LAW

21.

The applicants submitted other complaints which also raised issues under Articles 5 and/or 6 of the Convention, given the relevant well

‑

established case-law of the Court. These complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article

35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.

22.

Having examined all the material before it, the Court concludes that these remaining complaints also disclose violations of Articles 5 and 6 of the Convention, as indicated in the appended table, in the light of its findings in

Vyerentsov v. Ukraine

(no.

20372/11, §§ 81-83, 11

April 2013);

Karelin v.

Russia

(no. 926/08, §§ 60-84, 20 September 2016); and

Lashmankin and Others

(cited above, §§

486

‑

92).

23.

As regards Article 5 § 1, the finding of a violation relates to the arbitrary character of the applicants’ arrests on 21

February 2014. Having reached this conclusion, in the circumstances of this case the Court does not consider it necessary to examine some of the applicants’ allegations that their detention on that day exceeded the statutory limit of three hours (see the appended table).

24.

As regards Article 6 § 1, the complaints relying on this provision disclose a violation of the impartiality requirement on account of the absence of a prosecuting party (see the appended table). The Court notes that many of the applicants also complained under Article 6 §

1 about their convictions being based exclusively on the evidence submitted by the police officers and/or under Article 6 § 3

(d) of the Convention about their alleged inability to cross-examine the police officers on whose written statements their conviction was based. The Court considers that as it has already concluded that the administrative proceedings, taken as a whole, were conducted in violation of the right to a fair hearing, it is not necessary to address the remainder of the applicants’ complaints under Article 6 §§

1 and 3

(d) of the Convention (see

Frumkin

, cited above, §

168).

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

25.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

Damage

26.

The applicants requested that the amount of non

‑

pecuniary damages be determined by the Court.

27.

As regards pecuniary damage, some of the applicants claimed the amounts of the administrative fines paid by them (see the appended table). Other applicants did not submit any pecuniary damage claims because they did not pay the fines. They requested the Court to find that any attempt to enforce the domestic decisions ordering them to pay the fines would violate Article 11 of the Convention.

28.

The Government submitted that the award of just satisfaction, if the Court finds a violation of the Convention, must be in accordance with the Court’s well-established case-law.

29.

Regard being had to the documents in its possession, the absence of the Government’s objections to these claims and to its case

‑

law concerning violations of Article 11 on account of arbitrary arrests at peaceful assemblies, the Court considers it reasonable to award the applicants 5,000

euros (EUR) each in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, and the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.

30.

As regards the applicants who submitted that they had not paid the fines the Court notes that a decision ordering an administrative punishment is enforceable during two years from the time when the decision became final (see above). This period would normally have expired in 2016-2017 in respect of the applicants concerned. In the absence of any information as to enforcement of the relevant domestic decisions and, in particular, stay or suspension of their enforcement, the Court assumes that the decisions will not be enforced.

Costs and expenses

31.

The applicants claimed the following amounts in respect of costs and expenses, including legal fees incurred by the applicants in the domestic proceedings and before the Court, the administrative expenses and the translation costs, itemised in the documents they have submitted:

-

EUR 6,540 payable to the Public Verdict Foundation on account of the work performed by it;

-

EUR 15,969 and 3,055 pounds sterling (GBP, approximately EUR

3,400) payable to EHRAC on account of the work performed by EHRAC and the Memorial Human Rights Centre.

32.

The Government did not comment on these claims.

33.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. Regard being had to the documents in its possession, the number of represented applicants, to its case-law and the repetitive nature of the legal issues examined in this case, the Court awards the applicants jointly EUR

9,350 in respect of costs and expenses (representing the joint award of EUR 8,500 in respect costs and expenses incurred by ten applicants in the domestic proceedings plus EUR 850 for their joint representation before the Court), plus any tax that may be chargeable on the applicants. This award is to be paid into the representatives’ bank accounts, if necessary divided as indicated by the applicants.

Default interest

34.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 11 of the Convention in respect of all applicants;

Holds

that there has been a violation of Articles 5 and 6 of the Convention as regards the other complaints raised under the well

‑

established case-law of the Court (see the appended table);

Holds

that there is no need to examine the complaints under Article

5

§

1 of the Convention concerning deprivation of liberty in excess of three hours and the complaints under Article 6 §§ 1 and 3

(d) of the Convention concerning the assessment of evidence and cross-examination of certain witnesses (see the appended table);

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, except in relation to the part of costs and expenses payable to EHRAC, which is to be paid in euros:

(i)

the amounts indicated in the appended table, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage;

(ii)

EUR 5,000 (five thousand euros) to each of the applicants, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR

9,350 (nine thousand three hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses jointly, to be paid into the representatives’ bank accounts, as indicated by the applicants;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 6 October 2020, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Helen Keller

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application

no. and date of introduction

Applicant name

Date of birth

Place of residence

Nationality

Charge and penalty

Russian roubles

Final domestic decision details

Other complaints under well-established case-law

(i)

admissible and disclosing a violation

(ii) not necessary to examine

Amount awarded for pecuniary damage per applicant

66856/14*

02/10/2014

Aleksey Albertovich KARELSKIY

1969

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 02/04/2014

(i) Art. 6 § 1 –

lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii)

Art. 6 § 1

– the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and dismissed the applicant’s statements and his evidence;

Art. 6 § 3 (d)

– the courts refused to call prosecution witnesses, namely the police officers who testified that they had seen the applicant among the protesters and the police officers who had arrested him.

Not claimed

Dmirtiy Albertovich KARELSKIY

1967

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 18/04/2014

(i) Art. 5 § 1

– unlawful deprivation of liberty: arrest and transfer to the police station for the purpose of drawing up a record of the administrative offence (see

Lashmankin and Others v.

Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

486

‑

92, 7

February 2017);

Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii)

Art. 5 § 1

– unlawful detention for more than four hours;

Art. 6 § 1

– the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and dismissed the applicant’s statements and his evidence;

Art. 6 § 3 (d)

– the first-instance court refused to call the police officers who had arrested the applicant.

Not claimed

Arseniy Vladimirovich MIKAELYAN

1971

Bolshiye Vyazemy

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 18/04/2014

(i) Art. 5 § 1

– unlawful deprivation of liberty: arrest and transfer to the police station for the purpose of drawing up a record of the administrative offence (see

Lashmankin and Others v.

Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

486

‑

92, 7

February 2017);

Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 5 § 1

– unlawful detention for more than four hours;

Art. 6 § 1

–the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and refused to call a defence witness;

Art. 6 § 3 (d)

– the first-instance court refused to call the police officers who had arrested the applicant.

Not claimed

Vasiliy Yuryevich ZHARKOY

1989

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 02/04/2014

(i) Art. 5 § 1

– unlawful deprivation of liberty: arrest and transfer to the police station for the purpose of drawing up a record of the administrative offence (see

Lashmankin and Others v.

Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

486

‑

92, 7

February 2017);

Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 5 § 1

– unlawful detention for five hours.

Art. 6 § 1

–the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and dismissed the applicant’s statements and his evidence.

Art. 6 § 3 (d)

– the courts refused to call the police officers who had arrested the applicant.

Not claimed

Levon Tigranovich AMATUNI

1990

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 5,000

Appeal decision Moscow City Court 12/05/2014

(i) Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 6 § 1

– the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and dismissed the applicant’s statements and his evidence;

Art. 6 § 3 (d)

– the first-instance court refused to call the police officers who had arrested the applicant.

EUR

101

(one hundred and one euros)

Pavel Garriyevich BARDIN

1975

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 28/04/2014

(i) Art. 5 § 1

– unlawful deprivation of liberty: arrest and transfer to the police station for the purpose of drawing up a record of the administrative offence (see

Lashmankin and Others v.

Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

486

‑

92, 7

February 2017);

Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 5 § 1

– unlawful detention for three and a half hours while being escorted to the police station;

Art. 6 § 3 (d)

– the appellate court refused to call the police officers who had arrested the applicant.

EUR

202

(two hundred and two euros)

Aleksey Valeryevich MAKSIMOV

1976

Domodedovo

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 14/05/2014

(i) Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

EUR

202

(two hundred and two euros)

Sergey Borisovich PARKHOMENKO

1964

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Article 19.3 § 1 of the CAO

Administrative fine RUB 500

Appeal decision Moscow City Court 12/05/2014

Appeal decision Moscow City Court 12/05/2014

(i) Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 6 § 3 (d)

– the first-instance court refused to call the police officers who had arrested the applicant and who had drawn up the administrative reports (proceedings concerning charges under Art. 19.3 of the CAO).

EUR

215

(two hundred and fifteen euros)

Yevgeniy Aleksandrovich PETRENKO

1959

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision Moscow City Court 28/04/2014

(i) Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii) Art. 6 § 3 (d)

– the appellate court refused to call the police officers who had arrested the applicant.

EUR

202

(two hundred and two euros)

33606/15

19/06/2015

Maksim Vladimirovich ZAMARAYEV

1974

Moscow

Russian

Article 20.2 § 5 of the CAO

Administrative fine RUB 10,000

Appeal decision 28/01/2015 Moscow City Court

(i) Art. 5 § 1

– unlawful deprivation of liberty: arrest and transfer to the police station for the purpose of drawing up a record of administrative offence (see

Lashmankin and Others v.

Russia

, nos. 57818/09 and 14 others, §§

486

‑

92, 7

February 2017);

Art. 6 § 1

– lack of impartiality of tribunal: absence of a prosecuting party in the administrative proceedings (see

Karelin v.

Russia

, no. 926/08, 20

September 2016).

(ii)

Art. 5 § 1

– unlawful arrest and detention for five hours;

Art. 6 § 1

– the courts based their findings exclusively on the evidence submitted by the police officers and dismissed the applicant’s evidence;

Art. 6 § 3 (d)

– the courts refused to call the police officers who had arrested the applicant.

EUR

202

(two hundred and two euros)