Karelskiy și alții împotriva Rusiei

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE KARELSKIY ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 66856/14 și 33606/15) HOTĂRÂREA Strasburg 6 octombrie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Karelskiy și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, María Elósegui, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile (numele 66856/14 și 33606/15) împotriva Federației Ruse depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de zece resortisanți ruși („reclamanții”), la datele indicate în apendice; hotărârea de a anunța cererile guvernului rus („Guvernul”); observațiile părților; după deliberarea în particular la 15 septembrie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: INTRODUCȚIE La 21 Februarie 2014 Reclamanții au participat la o reuniune spontană în fața Curții de district Zamoskvoretskiy din Moscova, unde au venit să participe la o audiere publică cu activiști care au fost judecați în legătură cu tulburările de masă la Plața Bolotnaya din Moscova, la 6 mai 2012. Detaliile reclamanților sunt prezentate în tabelul anexat.

Cele nouă solicitanți în cererea nr. 66856/14 au fost reprezentați în fața Curții de avocați ai Centrului pentru Drepturile Omului Comemorativ, a Fundației Publice de Verdict și a Centrului European de Promovare a Drepturilor Omului (EHRAC). Reclamantul în cererea nr. 33606/15 a fost reprezentat de avocați ai Centrului pentru Drepturile Omului Comemorativ și EHRAC. Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl Matyushkin, reprezentant al Federației ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl Galperin. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Dimineața din 21 februarie 2014 reclamanții, printre câteva sute de persoane, au venit la Curtea Zamoskvoretskiy de district din Moscova pentru a participa la difuzarea publică a hotărârii în cazul penal privind tulburarea de masă la Plața Bolotnaya din Moscova la 6 mai 2012. Cu toate acestea, tribunalul a fost îndreptat de poliție și reclamanții nu au putut intra. Ofițerii de poliție nu au explicat motivele pentru care publicul nu a intrat în clădire. Reclamanții au rămas în afara celorlalți membri ai publicului care aspirau să asista la audiere. Adunarea a durat câteva ore și a fost pașnică. De când în când poliția a arestat unele dintre participanți, și de fiecare dată cei prezenti la site au răspuns prin strigând "Shame on the polition". Ocazional cineva a strigat sloganuri cum ar fi „Libertarea pentru prizonierii din 6 mai”, „Libertarea pentru prizonieri politici” și „Russia fără Putin”.

S-au prezentat câteva bannere cu mesaje scrise manual în sprijinul activiștilor în proces. În diferite momente reclamanții au fost arestați și transferați într-o secție de poliție. Detalii privind procedurile administrative împotriva fiecărui solicitant sunt prezentate în apendice. art. 20.2 § 5 din Codul de Infracții Administrative (CAO) prevede că încălcarea unui participant într-un eveniment public al procedurii stabilite pentru efectuarea unui eveniment public este pedepsită cu o amendă de 10.000 până la 20.000 roubles (RUB) sau până la patruzeci de ore de muncă comunitară.

Pentru un rezumat al altor dispoziții interne relevante a se vedea Navalnyy c. Rusia [GC] (n. 29580/12 și altele 4, §§ 46-47, 15 noiembrie 2018), și Lashmankin și alții c. Rusia (n. 57818/09 și alții 14 §§ 223 și 226, 7 februarie 2017). 10. Dispozițiile juridice interne care reglementează transferul administrativ (escortare) și deținerea sunt, de asemenea, stabilite în cazul Butkevich c. Rusia (a se vedea nr. 5865/07, §§ 33-36, 13 februarie 2018). 11. În conformitate cu art. 31.9 din Codul de infracțiuni administrative, în cazul în care o decizie de impunere a unei pedeapse administrative nu este pusă în aplicare în doi ani de la intrarea în vigoare, aceasta nu mai poate fi executată. Momentul în care aplicarea unei astfel de decizii este suspendată sau rămasă este exclusă din perioada menționată.

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de măsurile disproporționate luate împotriva acestora ca participanți la o adunare publică pașnică, și anume arestarea lor, urmată de transferul lor la secția de poliție și condamnarea pentru o infracțiune administrativă, care se bazează pe articolele 10 și 11 din Convenție. Cu toate acestea, acest lucru trebuie examinat în conformitate cu art. 11, care se menționează după cum urmează: „1. Fiecare are dreptul la libertatea de reuniune pașnică și la libertatea de asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale.

Nu se impune nicio restricție în exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu împiedică impunerea unor restricții legale privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, al poliției sau al administrației statului.” 14. Curtea constată că reuniunea în cauză a fost similară cu cea examinată în Navalnyy c. Rusia [GC] (nr. 29580/12 și altele 4, §§§ 110 12, 15 Noiembrie 2018) și consideră că aceasta intră în domeniul de aplicare al articolului 11 din Convenție.

De asemenea, constată că arestările reclamanților, transferul la secția de poliție și sancțiunile care au urmat au constituit o ingerință în dreptul la libertatea de reuniune pașnică în temeiul articolului 11 § 2. 15. Guvernul s-a bazat pe dispozițiile Legii privind evenimentele publice (secțiunea 8) care interzicea reuniunile publice în vecinătatea clădirilor de judecată. Cu toate acestea, Curtea a constatat anterior că dispozițiile în cauză nu îndeplineau cerința de „calitate a dreptului”.

Având în vedere natura absolută a interdicției, însoțită de discreția largă a autorităților executive locale în ceea ce privește determinarea ceea ce se consideră „în vecinătatea imediată” a clădirilor judiciare, aceasta a considerat că interdicția generală privind organizarea evenimentelor publice în vecinătatea clădirilor judiciare a fost atât de largă, încât nu a putut fi acceptată ca compatibilă cu art. 11 § 2 (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 440 41, 7 februarie 2017). 16. În plus, reclamanții în acest caz au fost condamnați în temeiul articolelor 19.3 § 1 (defectul de a respecta o ordine legală a unui funcționar în legătură cu exercitarea sarcinilor sale) și 20.2 § 5 (violație de către un participant a procedurii pentru un eveniment public) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”) cu privire la neavizul de a notifica autorităților ale adunării publice în conformitate cu procedura prevăzută de articolele 5 și 7 din Legea privind evenimentele publice.

Proximitatea cu tribunalul și interdicția aferentă prevăzută în secțiunea 8 nu au fost citate în deciziile interne relevante, în urma că reclamanții au fost arestați, transferați la secția de poliție și acuzați de infracțiuni administrative pentru singurul motiv pentru care strângerea lor ca atare nu a fost autorizată.

17. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind libertatea de asamblare (a se vedea Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], nr. 37553/05, CEDH 2015, cu alte referințe) și proporționalitatea interferenței cu aceasta (a se vedea Oya Ataman c. Turcia , nr. 74552/01, CEDH 2006 XIV, și Hyde Park și alții c. Moldova , nr. 33482/06, 31 martie 2009). 18. În cazurile principale (a se vedea, de exemplu, Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12 , 5 ianuarie 2016 , Navalnyy și Yashin Rusia , nr. 76204/11 , 4 decembrie 2014 și Kasparov și alții c. Rusia , nr. 21613/07 , 3 octombrie 2013), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. 19. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, măsurile aplicate reclamanților ca participanți pașnici la adunarea publică nu corespund unei nevoi sociale presante și, prin urmare, nu erau necesare într-o societate democratică. 20. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 11 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE în temeiul Legii privind cauzele bine eșantionate 21. Reclamanții au prezentat alte plângeri care au suscitat, de asemenea, probleme în temeiul articolelor 5 și/sau 6 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții. Aceste plângeri nu sunt nici vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate în art. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

22. După examinarea tuturor materialelor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că, de asemenea, aceste plângeri rămase dezvăluie încălcări ale articolelor 5 și 6 din Convenție, după cum se indică în tabelul adăugat, în lumina constatărilor sale din Vyerentsov c. Ucraina (nr. 20372/11, §§ 81-83, 11 aprilie 2013); Karelin c. Rusia (n. 926/08, §§ 60-84, 20 septembrie 2016) și Lashmankin și alții (citate mai sus, § 486 92). 23. În ceea ce privește art. 5 § 1, constatarea unei încălcări se referă la caracterul arbitrar al arestărilor reclamanților la 21 Februarie 2014. Având încheiat această concluzie, în circumstanțele prezentei cauze, Curtea consideră că nu este necesar să examineze unele dintre afirmațiile reclamanților că detenția lor în acea zi a depășit limita legală de trei ore (a se vedea tabelul adăugat).

24. În ceea ce privește art. 6 § 1, plângerile care se bazează pe această dispoziție dezvăluie o încălcare a cerinței imparțiale din cauza absenței unei părți judecătorești (a se vedea tabelul anexat). Curtea constată că, de asemenea, mulți dintre reclamanți se plâng în temeiul articolului 6 § 1 de faptul că condamnările lor sunt bazate exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și/sau în temeiul articolului 6 § 3 (d) din Convenție cu privire la presupusul lor incapacitate de a-i examina pe ofițerii de poliție pe a căror declarații scrise se bazează pe condamnarea lor.

Curtea consideră că, întrucât a concluzionat deja că procedurile administrative, luate în ansamblu, au fost efectuate în încălcarea dreptului la o audiere echitabilă, nu este necesar să se adreseze restul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție (a se vedea Frumkin , citat mai sus § 168). 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părți Contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 26. Prejudicii materiale sunt determinate de Curte.

27. În ceea ce privește prejudiciile materiale, unele dintre reclamanții au solicitat sumele amenzilor administrative plătite de acestea (a se vedea tabelul apendice); altele solicitanți nu au prezentat nici o creanță de prejudicii materiale deoarece nu au plătit amenzile și au solicitat Curții să constate că orice încercare de a impune hotărârile interne care le ordonă să plătească amenzile ar încălca art. 11 din convenție. 28. Guvernul a susținut că în cazul în care Curții constată o încălcare a Convenției trebuie să fie în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții.

29. În ceea ce privește documentele în posesia sa, absența obiecțiilor guvernului față de aceste afirmații și cazul său Legea privind încălcarea articolului 11 din cauza arestărilor arbitrare în cadrul adunărilor pașnice, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților 5.000 euro (EUR) fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, precum și sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudicii materiale, precum și orice impozit care poate fi taxabil. 30. În ceea ce privește reclamanții care au susținut că nu au plătit amenzile, Curtea observă că o decizie de ordonare a unei pedepsele administrative este executabilă în doi ani de la momentul în care decizia a devenit finală (a se vedea mai sus).

Această perioadă ar fi expirat în mod normal în 2016-2017 în ceea ce privește reclamanții în cauză. În lipsa oricărei informații privind executarea deciziilor interne relevante și, în special, șederea sau suspendarea executării acestora, Curtea presupune că deciziile nu vor fi aplicate. Costuri și cheltuieli 31. Reclamanții au solicitat următoarele sume în ceea ce privește costurile și cheltuielile, inclusiv taxele juridice suportate de reclamanții în cadrul procedurii interne și în fața Curții, cheltuielile administrative și costurile de traducere, prezentate în documentele pe care le-au prezentat: 6,540 EUR achitabile Fundației pentru Verdict public din cauza lucrărilor efectuate de aceasta; 15.969 EUR și 3.055 sterline (GBP, aproximativ 3.400 EUR) plătite EHRAC din cauza lucrărilor efectuate de EHRAC și de Centrul Memorial pentru Drepturile Omului.

32. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la aceste afirmații. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Având în vedere documentele în posesia sa, numărul de solicitanți reprezentați, jurisprudența sa și caracterul repetitiv al chestiunilor juridice examinate în acest caz, Curtea consacră în comun reclamanților EUR 9,350 în ceea ce privește costurile și cheltuielile (reprezentantul atribuirii comune de 8,500 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate de zece solicitanți în cadrul procedurii interne plus 850 EUR în ceea ce privește reprezentarea comună în fața Curții), plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitanți.

Această atribuire va fi plătită în conturile bancare ale reprezentanților, dacă este necesar, împărțită după cum indică reclamanții. 34. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

aderarea cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții; declară că a existat o încălcare a articolelor 5 și 6 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); că nu este necesar să se examineze plângerile în temeiul articolului 1 din Convenție privind privarea libertății peste trei ore și plângerile în temeiul articolului 6 § § § § și al articolului 3 litera (d) din Convenție privind evaluarea probelor și examinarea încrucișată a anumitor martori (a se vedea tabelul anexat); că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, cu excepția părții costurilor și cheltuielilor plătite EHRAC, care trebuie plătite în euro: (i) sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudicii materiale; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro) fiecăruia dintre solicitanți, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) EUR 9.350 (nouă mii trei sute cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile,

care urmează să fie plătite în conturile bancare ale reprezentanților, după cum a indicat reclamanții; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 octombrie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată.

Olga Chernishov Helen Keller Președintele adjunct al grefierului APENS Nr. de cerere și data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate Acuzarea și penalitatea Rubles ruse Detalii finale decizia internă Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite (i) admisibil și divulgarea unei încălcări (ii) nu este necesară pentru examinarea Sumei atribuite pentru prejudicii materiale pentru solicitant 66856/14* 02/10/2014 Aleksey Albertovich KARELSKIY 1969 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 02/04/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 1 – instanțele și-au bazat concluziile exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 literele (d) – instanțele au refuzat să cheme martori de urmărire penală, și anume ofițerii de poliție care au depus mărturie că au văzut reclamantul în rândul manifestanților și ofițerilor de poliție care l-au arestat.

Nu a declarat Dmirtiy Albertovich KARELSKIY 1967 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Orașul 18/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de mai mult de patru ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițeri de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 (d) – instanța de primă instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul.

Nu a declarat Arseniy Vladimirovich MIKAELYAN 1971 Bolshiye Vyazemy Rusia art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 18/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unui partid judecător în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de mai mult de patru ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat constatarea lor exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au refuzat să numească un martor de apărare; Art. 6 § 3 litera (d) – instanța de primă instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul.

Nu a declarat Vasiliy Yuryevich ZHARKOY 1989 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel Moscova Orașul Tribunalului de Moscova 02/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 În septembrie 2016. (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de cinci ore. Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale.

Art. 6 § 3 (d) – instanțele au refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul. Nu a declarat Levon Tigranovich AMATUNI 1990 Rusă Moscova art. 20.2 § 5 din amenzile administrative RUB 5.000 Hotărârea privind apelul din Moscova 12/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 1 – tribunalele au bazat constatațiile lor exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins declarațiile reclamantului și dovezile sale; Art. 6 § 3 literele (d) – instanța de primă instanție a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul.

EUR 101 (1 sută și 1 euro) Pavel Garrievich BARDIN 1975 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de recurs Curtea Orașului de Moscova 28/04/2014 (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nr. 57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – detenție ilegală timp de trei ore și jumătate în timp ce este escortat la secția de poliție; Art. 6 § 3 (d) – instanța de apel a refuzat să cheme ofițerii de poliție care a arestat reclamantul.

EUR 202 (due sute și două euro) Aleksey Valerievich MAKSIMOV 1976 Domodedovo Rusă art. 20.2 § 5 din amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel din Moscova Tribunalul Orașului 14/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). Serghei Borisovich PARKHOMENKO 1964 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amendă administrativă RUB 10.000 art. 19.3 § 1 din CAO Amendă administrativă RUB 500 Apel Curtea de Moscova Oraș 12/05/2014 Apel Curtea de Moscova 12/05/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 3 (d) – Curtea de Primă Instanță a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul și care au elaborat rapoartele administrative (proceduri privind acuzațiile în temeiul art. 19.3 din CAO).

215 EUR (doi sute și cincizeci de euro) Yevgeniy Aleksandrovich PETRENKO 1959 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din CAO Amenda administrativă RUB 10.000 Hotărârea privind apelul din Moscova Curtea Orașului 28/04/2014 (i) Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 6 § 3 (d) – Curtea de apel a refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul.

33606/15 19/06/2015 Maksim Vladimirovich ZAMARAYEV 1974 Moscova Rusă art. 20.2 § 5 din amendă administrativă RUB 10.000 Hotărârea de apel 28/01/2015 Tribunalul Orașului Moscova (i) Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și transferul la secția de poliție în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia) , nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). (ii) Art. 5 § 1 – arestarea și detenția ilegale timp de cinci ore; Art. 6 § 1 – instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițerii de poliție și au respins dovada reclamantului; art. 6 § 3 literele (d) – instanțele au refuzat să cheme ofițerii de poliție care au arestat reclamantul.

EUR 202 (2 sute și doi euro)

THIRD SECTION

CASE OF KARELSKIY AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 66856/14 and 33606/15) JUDGMENT STRASBOURG 6 October 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Karelskiy and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helen Keller, President, María Elósegui, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications (nos.

66856/14 and 33606/15) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by ten Russian nationals (“the applicants”), on the dates indicated in the Appendix; the decision to give notice of the applications to the Russian Government (“the Government”); the parties’ observations; Having deliberated in private on 15 September 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: INTRODUCTION

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK

8. Article 20.2 § 5 of the Code of Administrative Offences (CAO) provides that violation by a participant in a public event of the established procedure for conducting a public event is punishable with a fine of 10,000 to 20,000 roubles (RUB) or up to forty hours of community work.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 11 OF THE CONVENTION

13. The applicants complained of disproportionate measures taken against them as participants of a peaceful public assembly, namely their arrest followed by their transfer to the police station and conviction for an administrative offence. They relied on Articles 10 and 11 of the Convention. However, this falls to be examined under Article 11, which reads as follows: “1. Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and to freedom of association with others, including the right to form and to join trade unions for the protection of his interests. 2. No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others.

This Article shall not prevent the imposition of lawful restrictions on the exercise of these rights by members of the armed forces, of the police or of the administration of the State.”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE LAW

21. The applicants submitted other complaints which also raised issues under Articles 5 and/or 6 of the Convention, given the relevant well ‑ established case-law of the Court. These complaints are neither manifestly ill-founded nor inadmissible on any other grounds listed in Article 35 of the Convention. They must therefore be declared admissible.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

25. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” Damage