Mayzuls și alții împotriva Rusiei

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE MAYZULS ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 74602/14 și altele 3 - a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 20 octombrie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Mayzuls și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Helen Keller, Președinte, María Elósegui, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cele patru cereri (înscrise în tabelul apendice) împotriva Federației Ruse depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de douăsprezece resortisanți ruși („reclamanții”), la diferitele date indicate în apendice; Decizia de a notifica guvernului rus („Guvernul”) plângerile în temeiul articolelor 5, 6 și 11 din convenție și de a declara inadmisibilă restul cererilor; observațiile părților; după deliberarea în particular la 29 septembrie 2020, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: INTRODUCȚIE După audiere finală în cazul penal cu privire la tulburarea de masă din Piața Bolotnaya, unele reuniuni publice au avut loc la Moscova și San Petersburg în sprijinul persoanelor condamnate în acest caz penal.

Reclamanții au participat la astfel de reuniuni. Prin urmare, au fost prinși și condamnați pentru infracțiuni administrative. Detaliile reclamanților sunt prezentate în tabelul apendice. Guvernul a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de dl A. Fedorov, șeful Biroului Reprezentantului Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de dl M. Galperin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 februarie 2014, audierea finală a cazului penal privind tulburarea de masă din Piața Bolotnaya, la Moscova, la 6 mai 2012, la Curtea Zamoskvoretskiy din Moscova.

Șapte participanți la aceste evenimente au fost condamnați la închisoare cu termeni de doi ani și jumătate și patru ani. Aceste proceduri penale au fost considerate de mulți ca fiind conduse de motive politice. În seara din 24 februarie 2014 s-au desfășurat reuniuni publice în sprijinul activiștilor condamnați la Tverskaya Street din Moscova și la Malaya Sadovaya Street din St Petersburg. Întâlnirile au fost publicate pe mass-media socială. Autoritățile nu au fost notificate de reuniuni. Reclamanții au participat la aceste întâlniri publice. Nu există informații despre faptul că întâlnirile s-au transformat violente. Se rezultă din materialul disponibil pe care manifestanții le-au strigat sloganuri politice, în timp ce poliția le-a avertizat prin megafoane că reuniunile nu au fost autorizate și le-a instruit să disperdă.

Reclamanții au fost prinși și transferați la diferite secții de poliție. La datele prevăzute în tabelul anexat, reclamanții au fost condamnați în temeiul articolului 20.2 § 5 din Codul Infracțiunilor Administrative pentru încălcarea procedurii de organizare sau de desfășurare a reuniunilor publice. Ele au fost condamnate la amenzi care variază între 10.000 de ruble ruse (RUB) și RUB 20.000 (a se vedea tabelul anexat). Reclamantul în cererea nr. 3093/15 a fost condamnat în temeiul art. 19.3 § 1 din CAO pentru refuzul de a asculta o ordine legală a unui ofițer de poliție și a fost ordonat să plătească RUB 1000. Instanțele interne se bazează pe dosarul administrativ, rapoartele și explicațiile ofițerilor de poliție.

În special, instanța a considerat ilegal că reclamantul în cerere nr. 3093/15 a strigat sloganuri și a refuzat să înceteze să participe la o adunare publică în ceea ce privește care nu au fost prezentate notificări anterioare autorităților. RELEVANT GRABORUL JURIDIC Pentru un rezumat al legislației interne relevante a se vedea Navalnyy c. Rusia [GC] (n. 29580/12 și altele 4, §§ 46-47, 15 noiembrie 2018). 10. Dispozițiile juridice interne care reglementează transferul administrativ (escortarea) și detenția sunt, de asemenea, stabilite în cazul Butkevich c. Rusia (a se vedea nr. 5865/07, §§ 33-36, 13 februarie 2018). În conformitate cu art. 31.9 din Codul de infracțiuni administrative, în cazul în care o decizie care impune o pedeapsă administrativă nu este pusă în aplicare în doi ani de la intrarea în vigoare, aceasta nu mai poate fi executată.

Momentul în care aplicarea unei astfel de decizii este suspendată sau rămasă este exclusă din perioada menționată anterior. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Maslov s-a plâns de măsurile disproporționate luate împotriva lor ca participanți la o adunare publică pașnică, adică arestarea lor, urmată de condamnarea lor pentru o infracțiune administrativă. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, art. 11 din Convenție. Unii solicitanți au invocat, de asemenea, art. 10 din Convenție, însă, acest lucru trebuie examinat în conformitate cu art. 11 din Convenție, care se citește după cum urmează: „1. Oricine are dreptul la libertatea de adunare pașnică și la libertatea de asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale.

Nu se impune nicio restricție în exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu împiedică impunerea unor restricții legale privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, al poliției sau al administrației statului.” 14. Curtea se referă la concluzia că colectarea în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 11 din Convenție (a se vedea Navalnyy c. Rusia [GC], nos.

29580/12 și altele, §§ 110-12, 15 noiembrie 2018). Acesta consideră că, în acest caz, intențiile și comportamentul reclamanților au fost, de asemenea, acoperite de noțiunea de adunare pașnică, chiar dacă scopul inițial al participanților a fost de a participa la o ședință în instanță și de a nu organiza o adunare. Acesta constată că arestările reclamanților, transferul la secția de poliție și sancțiunile care au urmat au constituit o ingerință în dreptul la libertatea de reuniune pașnică în temeiul articolului § 2. 15. Guvernul a susținut că reuniunea în acest caz nu a fost spontană, deoarece data audierii publice a fost stabilită în avans și mulți activiști și-au exprimat în mod public intenția de a participa la aceasta.

Acestea au subliniat faptul că reclamanții în cazul în cauză au fost condamnați în temeiul articolului 19.3 § 1 (incapacitatea de a respecta un ordin legal al unui funcționar în legătură cu exercitarea sarcinilor sale) și 20.2 § 5 (violație de către un participant a procedurii pentru un eveniment public) din Codul de infracțiuni administrative („CaO”) cu referire la neavizul de a notifica autorităților ale adunării publice în conformitate cu procedura prevăzută de articolele 5 și 7 din Legea privind evenimentele publice. 16. Din argumentele părților se deduce că reclamanții au fost arestați, transferați la secția de poliție și acuzați de infracțiuni administrative pentru singurul motiv pentru care colectarea lor ca atare nu a fost autorizată.

17. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind dreptul la libertatea de adunare pașnică (a se vedea Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], nr. 37553/05, CEHR 2015, cu alte referințe) și proporționalitatea interferenței cu aceasta (a se vedea Oya Ataman c. Turcia , nr. 74552/01 , CEHR 2006 XIV , și Hyde Park și alții c. Moldova , nr. 33482/06 , 31 martie 2009 ). 18. În principalele cazuri (a se vedea, de exemplu, Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12 , 5 ianuarie 2016; Navalnyy și Yashin Rusia , nr. 76204/11, 4 decembrie 2014; și Kasparov și alții v. Rusia , nr. 21613/07, 3 octombrie 2013), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz.

În plus, în cazul Navalnyy (citat mai sus, §§ 113 și 138 53), Curtea a constatat, printre altele , o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește adunarea publică spontană în seara 24 februarie 2014 la strada Tverskaya, Moscova. 19. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, măsurile aplicate în privința celor nouă reclamante ca participanți pașnici la adunarea publică nu corespund unei nevoi sociale presante și, prin urmare, nu au fost necesare într-o societate democratică.

20. 11 din Convenția privind toate reclamanții, cu excepția dlui Shchurov, dlui Skorokhod și dlui Maslov. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE în temeiul Legii privind cazurile bine eliberate 21. Unii reclamanți au prezentat și alte plângeri care au susținut probleme în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții. Guvernul a susținut că reclamanții nu au reușit să se ascundă de căile de recurs interne efective în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 5 din Convenție că ar fi fost ilegală, în special că reclamanții ar fi putut utiliza procedurile în temeiul capitolului 25 din Codul de Procedură Civilă și al articolului 1070 din Codul Civil.

În absența oricăror exemple de jurisprudență interne furnizate de Guvern care demonstrează eficacitatea acestor remedii și observând concluziile sale anterioare în cazuri similare (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia , nr. 54381/08 și altele 5 §§ 95-101, 10 aprilie 2018), Curtea respinge obiecția guvernului ca fiind nefondată. 23. Curtea constată că plângerile enumerate în apendice nu sunt, vădit nefondate, nici inadmisibile din alte motive enumerate la art. 35 din Convenție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

După examinarea tuturor informațiilor de față, Curtea concluzionează că aceste plângeri rămase dezvăluie, de asemenea, încălcările articolelor 5 și 6 din Convenție, astfel cum se indică în tabelul adăugat, având în vedere concluziile sale în Navalnyy și Yashin (citate mai sus, §§ 82-85), Karelin v. Rusia (nr. 926/08, 20 septembrie 2016), Lashmankin și alții v. Rusia (nr. 57818/09 și 14 altele, §§ 486-92, 7 februarie 2017), și, mutatis mutandis, Navalnyy (citată mai sus, § 71-72). 25. În ceea ce privește art. 5 § 1, constatarea unei încălcări se referă la caracterul arbitrar al arestărilor reclamanților la 24 Februarie 2014. Având încheiat această concluzie, în circumstanțele prezentei cauze, Curtea consideră că nu este necesar să examineze unele dintre afirmațiile reclamanților că detenția lor în acea zi a depășit limita legală de trei ore.

26. În ceea ce privește art. 6 § 1, toate cererile, cu excepția cererii nr. 3093/15 (Dl. Mzhavanadze), dezvăluie încălcarea cerinței de imparțialitate din cauza absenței unei părți judecătorești (a se vedea tabelul anexat). Curtea constată că toate reclamanții în cauză se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 6 §§ 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție, cu privire la presupusa lor incapacitate de a încrucișa ofițerii de poliție pe a căror declarații scrise se bazează condamnarea lor.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, deoarece a concluzionat deja că procedurile administrative, luate în ansamblu, au fost desfășurate în încălcarea dreptului la o audiere echitabilă, nu este necesar să se adreseze restul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 6 § § § 1 și 3 litera (d) din Convenție (a se vedea Frumkin , citat mai sus § 168). 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 28. Reclamanții au solicitat compensații pentru prejudicii morale, care au lăsat în considerare valoarea atribuțiilor la discreția Curții.

Reclamanții au solicitat, de asemenea, prejudicii materiale pentru suma amenzilor pe care le-au plătit. Dl Skorokhod a susținut că nu poate plăti amendă. 29. Guvernul a contestat cererile pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cererile pentru prejudicii materiale, ei au susținut că amenzile au fost impuse legal reclamanților pentru infracțiuni administrative. 30. Curtea consideră că există o legătură directă de cauzalitate între încălcarea articolului 11 din Convenție și amenzile impuse (a se vedea, pentru raționament similar, Lashmankin și alții În ceea ce privește documentele deținute în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat în ceea ce privește prejudiciile materiale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, pentru cele nouă reclamante, pentru care Curtea a constatat o încălcare a articolului 11 din Convenție.

31. În ceea ce privește dl Shchurov, dl Skorokhod și dl. Maslov Curtea a constatat încălcări ale articolelor 5 și 6 din Convenție. Curtea nu descoperă o legătură de cauzalitate dintre aceste încălcări și prejudicii materiale pretinsă. Prin urmare, a respins afirmația dlui Shchurov, dlui Skorokhod și dlui Maslov, sub acest cap. 32. Regard, având în vedere documentele în posesie și în cazul său Legea privind încălcarea articolului 11 din Convenție din cauza arestărilor arbitrare la adunări pașnice, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților 5.000 euro (EUR) fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, precum și sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudicii materiale, precum și orice impozit care poate fi imputabil.

Costurile și cheltuielile 33. Reclamanții în cererile nr. 74602/14, 3093/15 și 10147/15 au solicitat în comun 8,587,23 EUR și 637,46 sterline (aproximativ 739) în cadrul cheltuielilor și cheltuielilor suportate în cadrul procedurii interne și în cadrul procedurii dinaintea Curții. Acestea au prezentat facturi detaliate care indică taxele avocaților și traducătorului, precum și cheltuielile administrative. Facturile indică ratele orare ale avocaților și timpul facturat pentru pregătirea diferitelor documente procedurale în acest caz. Reclamantul în cererea nr. 10028/15 nu a solicitat costuri și cheltuieli. 34. Guvernul a contestat cererile ca fiind nefondate. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.

Având în vedere documentele în posesia sa, numărul de solicitanți reprezentați și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil acordarea integrală a cererii și acordarea de 9.326 EUR în comun reclamanților în cererile nos. 74602/14, 3093/15, 10147/15. Această atribuire trebuie plătită în contul bancar al reprezentanților, astfel cum solicită reclamanții. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerile în temeiul articolelor 5 și 6 din convenție, astfel cum se prevede în tabelul anexat, precum și plângerile în temeiul articolului 11 din Convenție ale tuturor reclamanților, cu excepția dlui Shchurov, dlui Skorokhod și dlui Maslov (depunerea nr. 74602/14), admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții, cu excepția dlui Shchurov, dlui Skorokhod și dlui Skorokhod; Maslov (depunerea nr. 74602/14); susține că a existat o încălcare a articolelor 5 și 6 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); susține că nu este necesar să se examineze plângerile în temeiul articolului 1 din Convenție privind privarea libertății peste trei ore în ceea ce privește dl Mayzuls, dl. Babitskiy, dl Nikolskiy, dl Novoselov, dl Khukhorev, dl Yakshin, dl Maslov (depunerea nr. 74602/14) și plângerile prevăzute la art. 6 §§ 1 și 3 lit. (d) din Convenție privind examinarea încrucișată a anumitor martori (depunerea nr. 74602/14 și 10028/15); deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil,

în ceea ce privește prejudicii materiale; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro) pentru fiecare dintre solicitanți, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) EUR 9.326 (nouă mii trei sute și douăzeci și șase euro) în comun reclamanților în cererile nr. 74602/14, 3093/15, 10147/15, plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătit în contul bancar al reprezentantului, după cum indică reclamanții; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 20 octombrie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Olga Chernishova Helen Keller Președintele adjunct al grefierului apendicele nr. de cerere locată pe numele reclamantului Data nașterii Locul de reședință Naționalitate reprezentat de penalitate Detalii privind decizia internă finală Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite; admisibil și divulgarea unei încălcări Sume atribuite pentru prejudicii materiale pentru solicitant 74602/14 16/11/2014 Mikhail Romanovich MAYZULS 1982 Moscova Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 10.000 Hotărârea de apel Moscova Orașul Tribunalului 30/06/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia , nos.

57818/09 și 14 altele §§ 486 92, 7 februarie 2017); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin c. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016). EUR 164 (1 sute șaizeci și patru euro) Boris Mikhaylovich NIKOLSKIY 1970 Moscova Rusă Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă din RUB 10000 Hotărârea de apel Tribunalul Moscova 30/05/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus § 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în procedurile administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus).

EUR 164 (1 sută șase patru euro) Vitaliy Vyacheslavovich NOVOSELOV 1976 Moscova Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 10000 Hotărârea de apel Moscova City Court 04/08/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în procedura administrativă (a se vedea Karelin , citat mai sus).

EUR 164 (1 sute șase patru euro) Artem Vladimirovich KHUKHOREV 1989 Moscova Rusă Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de la RUB 10.000 Hotărârea de apel Tribunalul Orașului Moscova 16/05/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unui partid judecător în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus ). EUR 164 (160 patru euro) Yevgeniy Romanovich YAKSHIN 1987 Moscova Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 15.000 Hotărârea de apel din Moscova Orașul Tribunalului 30/07/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în procedura administrativă (a se vedea Karelin , citat mai sus).

EUR 245 (2 sute și patruzeci cinci euro) Ilya Valerievich SHCHUROV 1984 Moscova Rusă Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de la RUB 10.000 Hotărârea de apel Curtea Orașului Moscova 10/06/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus, §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus).

n/a Andrey Vyacheslavovich SKOROKHOD 1970 Balashikha Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 10.000 Hotărâre de apel Tribunalul Orașului Moscova 30/07/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în procedura administrativă (a se vedea Karelin , citat mai sus).

n/a Ivan Fedorovich BABITSKIY 1979 Moscova Rusia Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de la RUB 10.000 Hotărârea de apel Curtea Orașului Moscova 10/07/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus ). 164 EUR (1 sută șasezeci patru euro) Petr Valerievich MASLOV 1988 Moscova rusă Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 15.000 Hotărârea de apel Curtea de Moscova oraș 08/08/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în procedura administrativă (a se vedea Karelin , citat mai sus).

n/a 3093/15 30/12/2014 Georgiy Tengizovich MZHAVANADZE 1990 Cherepovets Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de la RUB 1000 decizia de supraveghere Curtea Supremă 15/04/2015 Art. 5 § – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa unei audieri echitabile: instanțele au bazat în mod exclusiv pe dovezile prezentate de ofițeri de poliție (a se vedea Navalnyy și Yashin c. Rusia (nr. 76204/11, §§ 82-85, 4 decembrie 2014). 17 EUR (septzeci de euro) 10028/15 19/02/2015 Daniil Sergeyevich GRACHEV 1993 San Petersburg Aleksandr Rusă Dmitriyevich PEREDRUK amenda de RUB 20.000 Hotărâre de apel Tribunalul Orașului San Petersburg 28/08/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală a libertății: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus § 486 92); art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei partide judiciare în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus).

311 EUR (tre sute și unsprezece euro) 10147/15 08/02/2015 Pavel Valentinovich PROTASOV 1965 Moscova Russian Kirill Nikolayevich KOROTEYEV amendă de RUB 15.000 Hotărârea de apel Curtea Orașului Moscova 08/08/2014 Art. 5 § 1 – privare ilegală de libertate: arestarea și escortarea la secția de poliție la 24/02/2014 în scopul elaborării unui dosar al infracțiunii administrative (a se vedea Lashmankin și alții , citat mai sus §§ 486 92); Art. 6 § 1 – lipsa de imparțialitate a tribunalului: absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative (a se vedea Karelin , citat mai sus ). EUR 245 (due sute și patruzeci și cinci de euro)

THIRD SECTION

CASE OF MAYZULS AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 74602/14 and 3 others - see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 20 October 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Mayzuls and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Helen Keller, President, María Elósegui, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Olga Chernishova, Deputy Section Registrar, Having regard to: the four applications (listed in the appended table) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by twelve Russian nationals (“the applicants”), on the various dates indicated in the Appendix; the decision to give notice to the Russian Government (“the Government”) of the complaints under Articles 5, 6 and 11 of the Convention and to declare inadmissible the remainder of the applications; the parties’ observations; Having deliberated in private on 29 September 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: INTRODUCTION

RELEVANT LEGAL FRAMEWORK

9. For a summary of the relevant domestic law see Navalnyy v. Russia [GC] (nos. 29580/12 and 4 others, §§ 46-47, 15 November 2018).

JOINDER OF THE APPLICATIONS

12. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 11 OF THE CONVENTION

13. All applicants, except Mr Shchurov, Mr Skorokhod, and Mr Maslov, complained of disproportionate measures taken against them as participants of a peaceful public assembly, namely their arrest followed by their conviction for an administrative offence. They relied, expressly or in substance, on Article 11 of the Convention. Some applicants also invoked Article 10 of the Convention, however, this falls to be examined under Article 11 of the Convention, which reads as follows: “1. Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and to freedom of association with others, including the right to form and to join trade unions for the protection of his interests.

2. No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others. This Article shall not prevent the imposition of lawful restrictions on the exercise of these rights by members of the armed forces, of the police or of the administration of the State.”

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE LAW

21. Some applicants submitted other complaints which also raised issues under Articles 5 and 6 of the Convention, given the relevant well ‑ established case-law of the Court. Admissibility

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

27. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” Damage