Ryabinina și alții împotriva Rusiei

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE RYABININA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 50271/06 și altele 8 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 2 iulie 2019 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ryabinina și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Helen Keller, María Elósegui, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, Deliberat în privat la 11 iunie 2019, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în nouă cereri (nus.

50271/06, 4718/07, 24121/07, 7624/08, 53088/08, 64311/10, 6737/11, 74971/11 și 64746/13) împotriva Federației Ruse depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de unsprezece resortisanți ruși, ale căror nume și date de naștere sunt enumerate în apendice, la diferite date enumerate în apendice. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și apoi de succesorul său în acest birou, dl M. Galperin. Unele dintre reclamante au fost reprezentate de avocați, al căror nume sunt enumerate în apendice. Reclamanții s-au plâns, în special, de încălcarea drepturilor lor la libertatea de exprimare și la libertatea de adunare.

Unele dintre reclamanții au susținut, de asemenea, lipsa unui remediu eficace în acest sens sau arestarea ilegală. Între 11 martie 2010 și 8 iulie 2014 au fost comunicate guvernului plângerilor de mai sus și restul cererilor nr. 6737/11, 74971/11 și 64746/13 au fost declarate inadmisibile în temeiul articolului 3 din Regulamentul Curții. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de diferite restricții impuse de autoritățile în ceea ce privește locația, timpul sau modalitatea de conduită a evenimentelor publice. Unii solicitanți au susținut, de asemenea, lipsa unui remediu eficace în acest sens sau arestarea ilegală.

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II. LOCUS STANDI Curtea constată că una dintre reclamante, dna Yelena Zusyevna Ryabinina (depunerea nr. 50271/06), a murit și că fiica sa, dna Olga Mikhaylovna Ryabinina, a exprimat dorința de a continua cu cererea. Guvernul a susținut că fiica reclamantului nu a putut pretinde că este victimă de o încălcare a drepturilor mamei sale în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție, deoarece aceste drepturi nu erau transferabile. 10. Curtea reiterează că atunci când un reclamant moare în timpul examinării unei cauze, moștenitorii săi pot, în principiu, urmări cererea în numele ei (a se vedea Jėčius c. Lituania) , nr. 34578/97, § 41, CEHR 2000 IX).

În un număr de cazuri în care un reclamant a murit în cursul procedurii, Curtea a luat în considerare declarațiile moștenitorilor reclamantului sau ale membrilor familiei apropiate care exprimă dorința de a continua procedura în fața Curții (a se vedea, de exemplu, Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 39, CEHR 1999 VI; Hanbayat c. Turcia , nr. 18378/02, §§ 19-21, 17 iulie 2007; și Janowiec și alții c. Rusia [GC], nos. 55508/07 și 29520/09, §§ 97-101, CEDH 2013). În plus, Curtea a recunoscut dreptul rudelor reclamantului decedat de a continua cererea privind exercitarea dreptului la libertatea de asamblare (a se vedea Szerdahelyi c. Ungaria , nr. 30385/07, §§ 19-22, 17 ianuarie 2012, și Nosov și alții c. Rusia , nos 9117/04 și 10441/04, §§ 30, 20 februarie 2014). 11. În cazul în care succesorul a prezentat documente care confirmă că ea a fost rudă și moștenitoare apropiată a reclamantului.

În aceste circumstanțe, Curtea consideră că fiica reclamantului are un interes legitim în urmărirea cererii în locul rudei ei întârziate. III. Reclamanții se plângeau de restricțiile impuse de autoritățile în ceea ce privește locația, timpul sau modalitatea de desfășurare a evenimentelor publice. Ei au invocat, în mod expres sau substanțial, art. 11 din Convenție. Unii solicitanți au invocat, de asemenea, art. 10, totuși, această plângere trebuie examinată în temeiul articolului 11 (a se vedea Lashmankin și alții c. Rusia, nr. 57818/09 și 14 alții, §§ 363-365, 7 februarie 2017). art. 11 se citește după cum urmează: „1. Oricine are dreptul la libertatea de adunare pașnică și la libertatea de a asociere cu alții, inclusiv dreptul de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale.

Nu se impune nicio restricție în exercitarea acestor drepturi, altele decât cele prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, pentru prevenirea tulburărilor sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu împiedică impunerea unor restricții legale privind exercitarea acestor drepturi de către membrii forțelor armate, a poliției sau a administrației statului.” Admisibilitatea 13. În observațiile suplimentare din cererea nr. 24121/07, Guvernul a susținut pentru prima dată că reclamanții nu au epuizat măsurile interne, deoarece nu au depus o cerere civilă de compensare după ce a fost permisă plângerea de reexaminare judiciară împotriva refuzului de a aproba evenimentul public și refuzul a fost declarat ilegal.

14. Curtea constată că guvernul nu a susținut această opoziție în observațiile lor inițiale cu privire la admisibilitatea și meritul, iar întrebarea nepunerii reclamanților de a depune o cerere civilă de compensare nu a fost formulată decât în observațiile și depunerile suplimentare cu privire la satisfacția echitabilă. Guvernul nu a indicat nici un obstacol prin care au fost împiedicați să facă trimitere, în observațiile lor inițiale privind admisibilitatea și fondurile cazului, la o eșecare de către reclamanții de a depune o cerere civilă. Rezultă că guvernul este oprit să se bazeze pe o eșuare a remediilor interne (a se vedea Khlaifia și alții c. Italia [GC], nr. 16483/12, §§ 51-54, 15 decembrie 2016). 15. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. (a) din Convenție.

De asemenea, constată că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Meritii 16. Reclamanții au menținut afirmațiile lor. 17. Guvernul a contestat argumentele lor. 18. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind libertatea de asamblare (a se vedea Kudrevičius și alții c. Lituania [GC], nr. 37553/05, CEDH 2015, cu alte referințe). 19. În principalul caz Lashmankin și alții (citat mai sus, §§ 402 78), Curtea a constatat o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 20. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză.

Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, interferența cu libertatea de adunare a reclamanților s-a bazat pe dispoziții legale care nu îndeplineau cerințele de „calitate a dreptului” ale Convenției și, în plus, nu era „necesară într-o societate democratică”. 21. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție în ceea ce privește fiecare solicitant. IV. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 AL CONVENȚII 22. Reclamanții în cererile nos 24121/07, 6737/11, 74971/11 și 64746/13 se plângeau în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 11 din Convenție, că nu au avut un remediu eficace împotriva presupuselor încălcări ale libertății lor de adunare.

art. 13 din Convenție afirmă: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” 23. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitatea 24. Curtea constată că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului (a) din Convenție, subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive, prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 61) Curtea a constatat că reclamanții nu aveau la dispoziție un remediu eficace pentru a contesta refuzurile de a aproba locația sau ora unui eveniment public sau modul în care urma să fie efectuat.

26. Curtea nu consideră niciun motiv să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză, deci constată că reclamanții nu dispuneau de un remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 11 din Convenție. 27. În consecință, a existat o încălcare a articolului 13 în cererile nos 24121/07, 6737/11, 74971/11 și 64746/13. ARTICOLUL 5 ALEGAT AL CONVENȚIEI 28. Reclamanții în cererile nr. 6737/11 și 74971/11 au plâns că arestarea lor era arbitrară și ilegală. Ei se bazează pe art. 5 § 1, care spune: „1. Toată lumea are dreptul la libertate și securitatea persoanei.

Nimeni nu va fi privat de libertate, cu excepția în următoarele cazuri și în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: (a) detenția legală a unei persoane după condamnarea unei instanțe competente; (b) arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru nerespectarea ordinii legale a unei instanțe sau pentru asigurarea îndeplinirii oricărei obligații prevăzute de lege; (c) arestarea sau detenția legală a unei persoane efectuate în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente pe suspectul rezonabil de a fi comis o infracțiune sau atunci când este considerat rezonabil necesar pentru a preveni comiterea unei infracțiuni sau a fugit după ce a făcut-o; (d) detenția unui minor prin ordine legală în scopul supravegherii educaționale sau a detenției legale în scopul de a-l aduce în fața autorității juridice competente; (e) detenția legală a persoanelor pentru prevenirea răspândirii bolilor infecțioase, a persoanelor cu minte nesensibilă, a alcoolicilor sau a toxicomanilor sau a vagabonzilor; (f) arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a împiedica intrarea neautorizată în țară sau a unei persoane împotriva cărora se ia măsuri în vederea deportarii sau extradiției.” Admisibilitatea 29. Guvernul a susținut că dl Kostyrin (depunerea nr. 74971/11) a pierdut statutul de victimă,

deoarece instanța internă a recunoscut o încălcare a drepturilor sale și i-a acordat o compensare, susținând că suma compensației este comparabilă cu suma atribuită de Curte în cazurile privind scurta durată a detenției (au referit Serghei Solovyev c. Rusia , nr. 22152/05, 25 septembrie 2012, și Taraknov c. Rusia . 30. Curtea observă că dl Kostyrin a fost reținut de la 18 martie 2010 la 19 martie 2010 la 17:30 la 19 martie 2010, ceea ce înseamnă puțin mai puțin de nouăzeci de ore, iar tribunalele interne au recunoscut că detenția sa a fost ilegală și i-au acordat 20.000 de ruble ruse (aproximativ 500 de ore).

Având în vedere scurta durată a detenției dlui Kostyrin, Curtea consideră că suma atribuită acestuia nu a fost, în mod evident, irezonabilă în comparație cu ceea ce Curtea ar fi acordat într-un caz similar ( a se vedea Fortalnov și alții c. Rusia , nr. 7077/06 și 12 În circumstanțele cauzei, Curtea consideră că o astfel de redresare a fost suficientă și adecvată, având în vedere faptul că reclamantul nu mai face “o victimă” a presupusei încălcări. 31. Rezultă că plângerea dlui Kostyrin trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. 32. În ceea ce privește dl Khayrullin, Curtea constată că plângerea sa nu este vădit nefondată în sensul articolului (a) din Convenție.

Guvernul a susținut că dl Khayrullin a fost escortat la secția de poliție în temeiul articolului 27.2 din Codul de infracțiuni administrative, deoarece el nu a avut nici un document de identitate pe el și, prin urmare, a fost imposibil să se întocmească raportul infracțiunii administrative la locul în care infracțiunile au fost descoperite. 34. Reclamantul și-a menținut cererea. 35. Nu s-a contestat faptul că dl Khayrullin a fost privat de libertate în sensul articolului 5 § 1 din Convenție de la 10.30 la 17.30 la 20 martie 2010. Raportul privind infracțiunile administrative a declarat că a fost escortat la secția de poliție în scopul elaborării unui raport privind infracțiunile administrative.

art. 27.2 din Codul de infracțiuni administrative prevede că un suspect de infracțiune ar putea fi escortat la o secție de poliție în scopul elaborării unui raport privind infracțiunile administrative numai dacă un astfel de raport nu ar putea fi elaborat la locul în care infracțiunile au fost descoperite. Curtea nu este convinsă de afirmația Guvernului că în cazul reclamantului a fost imposibil pentru că nu avea documente de identitate pentru că această afirmație este refutată de documentele din caz. Într-adevăr, niciuna dintre documentele oficiale nu menționează presupusa lipsă de documente de identitate sau explică de ce nu a fost posibil să tragă raportul administrativ la fața locului.

Raportul de poliție menționează că reclamantul a fost adus la secția de poliție după verificarea documentelor sale de identitate; raportul privind infracțiunile administrative indică detaliile pașaportului reclamantului; iar certificatul de eliberare menționează că permisul de conducere al reclamantului i-a fost remis la eliberare. Prin urmare, nu se poate percepe obstacole pentru elaborarea raportului la fața locului din documentele din dosarul de caz. 36. Rezultă că faptele prezentului caz sunt similare cu cele din Navalnyy și Yashin c. Rusia (nr. 76204/11, §§ 68 și 93, 4 decembrie 2014) și Lashmankin și alții (citat mai sus, §§ 486-92), în cazul în care s-a constatat o încălcare a articolului 5 § 1. Guvernul nu a prezentat nici un fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz.

37. Curtea constată că escorta reclamantului la secția de poliție nu a respectat dreptul rus și, prin urmare, nu a fost „legal” în sensul articolului 5 § 1. 38. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție în aplicarea nr. 6737/11. VI. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 39. În sfârșit, Curtea a examinat celelalte plângeri prezentate de solicitanți în cererile nos. 24121/07 și 53088/08 având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care plângerile sunt de competență a Curții, aceasta constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în mod evident, în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

VII. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 40. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 41. Reclamanții au solicitat diverse sume în ceea ce privește prejudiciile morale. Unii solicitanți au solicitat, de asemenea, prejudicii materiale în valoarea amenzilor pe care le-au plătit. 42. Guvernul a susținut că cererile pentru prejudicii morale sunt excesive. În ceea ce privește reclamația pentru prejudicii materiale, ei au susținut că amenzile au fost impuse legal reclamanților pentru infracțiuni administrative.

43. Curtea consideră că există o legătură cauzală directă între încălcarea articolului 11 constatată și amenzile pe care unele dintre reclamante le-au plătit în urma condamnării pentru infracțiunile administrative (a se vedea, pentru raționament similar, Lashmankin și alții, § 515). Având în vedere documentele în posesie, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul anexat în ceea ce privește prejudiciile materiale, precum și orice impozit care poate fi imputabil. 44. În plus, având în vedere natura încălcărilor constatate în ceea ce privește fiecare reclamant, principiul ne ultra-petitum și jurisprudența sa (a se vedea Lashmankin și alții, citați mai sus, § 516), Curtea aprobă sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil.

Costuri și cheltuieli 45. Unii solicitanți au solicitat, de asemenea, costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și/sau cele suportate în fața Curții, în special taxele juridice și de traducere și cheltuielile poștale. 46. Guvernul a contestat afirmațiile. 47. Legea, Curtea atribuie reclamanților sumele detaliate în tabelul adăugat, precum și orice impozit care le poate fi imputabil cu privire la aceste sume. Premiile din cererile nr. 4718/07, 24121/07 și 6737/11 trebuie plătite în conturile bancare ale reprezentanților, astfel cum reclamanților. Dobânzile implicite 48. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerile privind presupusa încălcare a drepturilor reclamanților la libertatea de reuniune, lipsa unui remediu eficace în acest sens și presupusa ilegalitate a luarii dlui Khayrullin la secția de poliție admisibilă și a restului cererilor inadmisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 11 din convenție în toate cererile; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în cererile nr. 24121/07, 6737/11, 74971/11 și 64746/13; Deține că a fost o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție în aplicarea nr. 6737/11; Deține (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că atribuirea în ceea ce privește doamna Yelena Zusyevna Ryabinina ar trebui plătită moștenitorului ei, doamna Olga Mikhaylovna Ryabinina.

Premiile în ceea ce privește costurile și cheltuielile în cazul cererii nr. 4718/07, 24121/07 și 6737/11 trebuie plătite în conturile bancare ale reprezentanților, astfel cum au fost indicate de solicitanți; (c) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 2 iulie 2019, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Fatoș Aracı Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului nr. Cerere nr. Locată la solicitant Data nașterii Locației de reședință Reprezentat prin Data locației evenimentului public planificat Restricții aplicate Alte măsuri aplicate Hotărârea internă finală (tip de procedură) Data Denumirea instanței Valoarea acordată pentru prejudicii materiale pentru solicitant (în euro) [1] Sumele acordate pentru prejudicii morale pentru solicitant (în euro) [2] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli pe cerere (în euro) [3] 50271/06 20/11/2006 Yelena Zusyevna RYABININA 14/01/1955 Avocați din Moscova din Centrul Memorial pentru Drepturile Omului În fața clădirii Serviciului Federal de Securitate din Moscova 01/02/2006 Propunere de modificare a locației Dispersiunea, arestarea și condamnarea unei infracțiuni administrative (amenzi de la RUB 500) Procedura de notificare: 30/05/2006 Tribunalul Orașului Moscova; Procedura de infracție administrativă: 06/06/2006 Curtea de district Meshchanskiy din Moscova EUR 15, care urmează să fie plătită moștenitorului reclamantului, dna Olga Mikhaylovna Ryabinina 5000 EUR, care urmează să fie plătită moștenitorului reclamantului, dna Olga Mikhaylovna Ryabinina 5,800 EUR, care urmează să fie plătită moștenitorului reclamantului,

dna Olga Mikhaylovna Ryabinina 4718/07 28/11/2006 Lev Aleksandrovich PONOMAREV 02/09/1941 Moscova Mikhail Aleksandrovich KRIGER 23/02/1960 Moscova Mikhail Yakovlevich SHNEYDER 19/09/1948 Dna Moscova O. Mikhaylova, dl V. Prokhorov, și dl V. Shukhardininov În fața clădirii Serviciului Federal de Securitate din Moscova 01/02/2006 Propunere de modificare a locației Dispersiunea și arestarea; procedurile administrative privind infracțiunea au fost introduse, dar au întrerupt mai târziu Procedura de notificare: 30/05/2006 Tribunalul Orașului de Moscova; Procedura de infracție administrativă: 19/05/2006 Curtea de district Meshchanskiy din Moscova 7,500 EUR pentru fiecare solicitant 5.000 EUR care urmează să fie plătite reprezentanților în comun 24121/07 27/03/2007 Lev Aleksandrovich PONOMEREV 02/09/1941 Moscova Yuriy Vadimovich SAMODUROV 27/09/1951 Moscova Mikhail Aleksandrovich KRIGER 23/02/1960 Moscova Mikhail Yakovlevich SHNEYDER 19/09/1948 Moscova dna K. Moskalenko, dna A. Stavitskaya, dna S. Davydova și dna V. Shukhardin Solovetskiy Stone Memorial în centrul Moscova 03/09/2006 Propunerea de modificare a datei Dispersiunea, arestarea și condamnarea infracțiunilor administrative (domnul Ponomarev a fost condamnat la o amendă de 2 000 și 3 zile de detenție administrativă; dl Samodurov și dl Kriger au fost condamnați la amendă de 500 RUB fiecare;

și dl Schneider a fost condamnat la o amendă de 1000 RUB) Procedura de notificare: Curtea de districtul Taganskiy din Moscova de 20/11/2006; Procedura de infracție administrativă: 28/09/2006; 17/10/2006 și 07/11/2006 Curtea de district Tverskoy din Moscova Nu a solicitat 7,500 EUR fiecărui solicitant 5.000 EUR care urmează să fie plătite reprezentanților în comun 7624/08 19/12/2007 Aleksey Ivanovich KanURIN 03/12/1954 Centrul Moscova din Moscova 04/11/2006 Renunțare pentru a aproba procedura de notificare a evenimentului: 21/06/2007 Curtea de oraș din Moscova Nu a susținut Nu a solicitat Nu a fost solicitat 53088/08 19/09/2008 Mikhail Nikolayevich SHARABANOV 23/03/1988 Nizhniy Novgorod dl S. Shimovolos Lenin Square în Nizhniy Novgorod 10/11/2007 Propunere de modificare a datei de escortare la secția de poliție, procedurile de infracțiune administrativă au fost introduse, dar au întrerupt ulterior procedura de notificare: 25/03/2008 Nizhniy Novgorod Curtea regională; Procedințe administrative de infracțiune: 17/01/2008 Curtea de district Kanavinskiy din Nizhniy Novgorod Nu a afirmat Nu a reclamat Nu 64311/10 07/10/2010 Natalya Andreyevna PELETSKAYA 12/02/1990 Moscova Dl K. Terekhov Centrul din Moscova 20/03/2010 Propunere de modificare a locației Dispersiunea,

arestarea și condamnarea unei infracțiuni administrative (amintit unei amenzi de RUB 500) Procedura de notificare: 12/11/2010 Curtea de oraș din Moscova Infracțiile administrative: 24/05/2010 Curtea de districtă Tverskoy din Moscova Nu a solicitat 7,500 EUR 2.500 EUR 6737/11 03/12/2010 Vadim Vilyevich KHAYRULLIN 27/01/1972 Kaliningrad Dl E. Markov Centre din Kaliningrad 20/03/2010 Propunere de modificare a locației sau a datei Scorting la secția de poliție și condamnarea unei infracțiuni administrative (menționată la RUB 1000). Procedura de infracție administrativă: 20/08/2010 Curtea de District Leninggradskiy din Kaliningrad Susținerea Civilă împotriva refuzului de a aproba evenimentul și a arestării: 18/05/2011 Curtea regională Kaliningrad EUR 26 10000 EUR 3.700 74971/11 01/11/2011 Aleksandr Vladimirovich KOSTYRIN 24/12/1944 Svetlogorsk Centre of Kaliningrad 20/03/2010 Propunere de modificare a locației sau a datei de arest Cererea civilă împotriva refuzului de aprobare a evenimentului și a arestării: 08/06/2011 Curtea regională Kaliningrad Nu a susținut Nu a solicitat Nu a solicitat 64746/13 10/11/2010 Yevgeniy Nikolayevich LABUDIN 09/03/1962 Centrul Kalinigrad de Kaliningrad 20/03/2010 Propunere de modificare a locației sau a datei Arestarea și condamnarea unei infracțiuni administrative de infracțiune administrativă Procedura: 19/07/2010 Curtea de district Leningrad din

Kaliningrad Nu a susținut Nu a solicitat Nu a solicitat [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil. [2] lipește orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți. [3] lipește orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF RYABININA AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 50271/06 and 8 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 2 July 2019 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ryabinina and Others v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Helen Keller, María Elósegui, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 11 June 2019, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II. LOCUS STANDI

8. The Court notes that one of the applicants, Ms Yelena Zusyevna Ryabinina (application no. 50271/06), died and that her daughter, Ms Olga Mikhaylovna Ryabinina, expressed a wish to continue with the application.

ALLEGED VIOLATIONS OF ARTICLES 10 AND 11 OF THE CONVENTION

12. The applicants complained of the restrictions imposed by the authorities on the location, time or manner of conduct of public events. They relied, expressly or in substance, on Article 11 of the Convention. Some applicants also invoked Article 10, however, this complaint falls to be examined under Article 11 (see Lashmankin and Others v. Russia , nos. 57818/09 and 14 others, §§ 363-365, 7 February 2017). Article 11 reads as follows: “1. Everyone has the right to freedom of peaceful assembly and to freedom of association with others, including the right to form and to join trade unions for the protection of his interests. 2. No restrictions shall be placed on the exercise of these rights other than such as are prescribed by law and are necessary in a democratic society in the interests of national security or public safety, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals or for the protection of the rights and freedoms of others.

This Article shall not prevent the imposition of lawful restrictions on the exercise of these rights by members of the armed forces, of the police or of the administration of the State.” A. Admissibility

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

22. The applicants in applications nos. 24121/07, 6737/11, 74971/11 and 64746/13 complained under Article 13 of the Convention in conjunction with Article 11 of the Convention that they did not have an effective remedy against the alleged violations of their freedom of assembly. Article 13 of the Convention reads: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 OF THE CONVENTION

28. The applicants in applications nos. 6737/11 and 74971/11 complained that their arrest had been arbitrary and unlawful. They relied on Article 5 § 1, which reads: “1. Everyone has the right to liberty and security of person.

No one shall be deprived of his liberty save in the following cases and in accordance with a procedure prescribed by law: (a) the lawful detention of a person after conviction by a competent court; (b) the lawful arrest or detention of a person for non- compliance with the lawful order of a court or in order to secure the fulfilment of any obligation prescribed by law; (c) the lawful arrest or detention of a person effected for the purpose of bringing him before the competent legal authority on reasonable suspicion of having committed an offence or when it is reasonably considered necessary to prevent his committing an offence or fleeing after having done so; (d) the detention of a minor by lawful order for the purpose of educational supervision or his lawful detention for the purpose of bringing him before the competent legal authority; (e) the lawful detention of persons for the prevention of the spreading of infectious diseases, of persons of unsound mind, alcoholics or drug addicts or vagrants; (f) the lawful arrest or detention of a person to prevent his effecting an unauthorised entry into the country or of a person against whom action is being taken with a view to deportation or extradition.” A. Admissibility

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

39. Lastly, the Court has examined the other complaints submitted by the applicants in applications nos. 24121/07 and 53088/08 having regard to all the material in its possession and in so far as the complaints fall within the Court’s competence, it finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. VII.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

40. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage