- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 martie 2020
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 35, Articolul 37
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
- Restul cererii — inadmisibil
Maznev și alții împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE MAZNEV ȘI ALȚII/RUSSIA (Aplicații nr. 48826/08, 54526/10, 43512/13, 51512/13, 58203/13 și 68362/14) HOTĂRÂREA (Reviziunea) STRASBOURG 26 martie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Maznev și alții c. Rusia (adresarea revizuirii hotărârii din 22 iunie 2017), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în particular la 5 martie 2020, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la diferitele date.
Într-o hotărâre pronunțată la 22 iunie 2017, Curtea a susținut că s-a încălcat art. 3 din Convenție din cauza condițiilor inadecvate ale detenției reclamanților și a încălcării articolului 5 §§ § 3 și 4 și a articolului 13 în ceea ce privește alte plângeri formulate de unii dintre reclamanți în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții. La 5 iulie 2017, Guvernul Rusiei („Guvernul”) a solicitat Curții, în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, să revizuiască hotărârea în partea referitoare la cererea nr. 58203/13, Cherepakhin c. Rusia , depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenție de către un național rus, dl La 27 august 2013, Yevgeniy Aleksandrovich Cherepakhin („reclamantul”) a susținut că observațiile lor privind admisibilitatea plângerii reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție au fost lăsate fără a fi luate în considerare.
La 22 martie 2018, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să comunice reclamantului cererea Guvernului și, în același timp, să ceară părților observații reînnoite cu privire la plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 5 § 3 din convenție. HOTĂRÂREA JUGANȚIA ORGINALĂ A TRIBUNALULUI În hotărârea din 22 iunie 2017, Curtea nu a primit observații de la Guvern cu privire la cererea nr. 58203/13 Cherepakhin c. Rusia , a constatat o încălcare a articolelor 3 și 5 § 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului între 22 decembrie 2011 și 11 februarie 2014 în două instituții de detenție (IVS Rostov-on-Don și IZ-61/3 Novocherkassk) și având în vedere durata excesivă a detenției anterioare.
La 5 iulie 2017, Guvernul a solicitat Curtea să revizuiască hotărârea în cazul Maznev și alții în partea referitoare la cererea nr. 58203/13 Cherepakhin c. Rusia , susținând că observațiile lor cu privire la nerespectarea reclamantului la Curtea, în temeiul articolului 3 din Convenție, în termenul de șase luni prevăzut în temeiul articolului 35 § 1 din Convenție, nu au fost luate în considerare de către Curte. După examinarea solicitării guvernului în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, care solicită unei părți să își revizuiască hotărârea, în cazul descoperirii unui fapt care ar putea avea, prin natura sa, o influență decisivă și care nu a fost cunoscută de Curte și care nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, și având în vedere principiile care reglementează procedura de revizuire a hotărârilor finale prevăzute în jurisprudența Curții (a se vedea jurisprudența Curții).
Damir Sibgatullin c. Rusia (revision), nr. 1413/05, § 11-22, 28 mai 2014, și McGinley și Egan c. Regatul Unit (revision), nr. 21825/93 și 23414/94 , § 30, CEDO 2000 I, cu alte referințe, Curtea consideră că cererea guvernului ar trebui acordată și constată că observațiile menționate de guvern în cererea lor au fost într-adevăr încărcate pe un site web sigur conceput în acest scop, dar, datorită unei greșeli clericale, nu au ajuns la Biroul Central al Curții și la divizia juridică a Registrului responsabilă de acest caz. Curtea subliniază faptul că hotărârea de revizuire a hotărârii inițiale în partea referitoare la cererea nr. 58203/13 Cherepakhin c. Rusia , precum și noile concluzii de mai jos privind admisibilitatea și fondurile cererii se limitează strict la cererea nr. 58203/13.
Hotărârea inițială a Curții în cazul Maznev și alții c. Rusia (n. 48826/08 și 5 altele, 22 iunie 2017), în partea cu privire la toate celelalte cereri examinate în cadrul acesteia, de aceea, rămâne neschimbate și neafectate de prezenta hotărâre de revizuire. NOUA EVALUARE A APLICAREI CURTULUI Reclamantul s-a plâns de condițiile inadecvate ale detenției sale. De asemenea, el a formulat o plângere în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. Cererea Guvernului de a elimina unele plângeri ale reclamantului în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția 10. Reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile proaste de detenție în o serie de instituții în care a fost reținut între 22 decembrie 2011 și 15 septembrie 2014. De asemenea, s-a plâns în legătură cu lungimea excesivă a detenției anterioare.
Reclamantul s-a bazat pe articolele 3 și 5 § 3 din Convenție, care au citit după cum urmează: art. 3 „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” art. 5 „Toată persoana arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (c) din prezentul articol trebuie ... să aibă dreptul la proces într-un timp rezonabil sau să elibereze în așteptarea procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” 11. La 16 iulie 2018, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri, după ce a recunoscut o încălcare a articolului 3 din Convenție datorită condițiilor de detenție inadecvate în închisoarea anterioară nr. IZ-66/1, în Yekaterinburg, în cazul în care reclamantul a fost reținut între 30 ianuarie 2012 și 15 În septembrie 2014, și o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție.
Ei au oferit să plătească reclamantului 12,600 EUR (douăzeci de mii de sute de euro) și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului în partea legată de condițiile slabe ale detenției reclamanților în închisoarea deținută nr. 66/1 în Yekaterinburg între 30 ianuarie 2012 și 15 septembrie 2014 și de detenția sa excesiv de lungă, în încălcarea cerințelor articolului 5 § 3 din Convenție. 12. La 21 august 2018, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației. 13. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, această parte a cazului ar trebui tratată ca o soluție prietenoasă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile din aceasta, și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii în această parte.
14. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista din partea acoperită de soluționarea prietenoasă. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 3 din Convenția, cu privire la condițiile inadecvate ale detenției sale într-o serie de alte instituții. 16. Guvernul a contestat informațiile factuale furnizate de reclamant cu privire la instituțiile și perioadele de detenție. și 22 ianuarie 2012, după cum a susținut el, dar că a fost de fapt în închisoarea de încarcerare a coloniei corecționale nr. 9 în regiunea Volgograd de la 12 la 20 Ianuarie 2012. Reclamantul nu a contestat aceste informații. În absența unor plângeri de partea sa cu privire la condițiile de detenție în această ultimă instituție, perioada în cauză (între 12 și 20 ianuarie 2012) este, prin urmare, în afara domeniului de aplicare al examinării Curții.
17. Având în vedere că situația continuă a detenției reclamantului a fost întreruptă de șederea sa în cadrul căreia nu se plângea și având în vedere faptul că reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 27 august 2013, plângerea sa cu privire la condițiile de detenție sale înainte de 12 ianuarie 2012 este suspendată (a se vedea Abdilla c. Malta, nr. 36199/15, §§ 27-29, 17 iulie 2018, și Eskerkhanov și alții c. Rusia , nr. 18496/16 și altele 2 § 31, 25 iulie 2017 ). 18. În ceea ce privește restul cererii , și anume condițiile de detenție a reclamantului în închisoarea de închidere nr. IZ-73/1 din regiunea Ulyanovsk, pe parcursul unei săptămâni între 21 și 27 ianuarie 2012, Guvernul a susținut că reclamantul avea un spațiu personal adecvat, avea un loc individual de dormit, accesul adecvat la instalațiile igienice și a fost permis exercitarea zilnică în exterior.
Ei se bazează pe informațiile furnizate de guvernatorul închisorii de încarcerare și fragmente din registrele de populație a închisorii de încarcerare care reprezintă detenția reclamantului. Reclamantul nu a contestat aceste informații. 19. Având în vedere efectul cumulativ al condițiilor și duratei de detenției reclamantului în centrul de detenție nr. IZ-73/1, Curtea nu consideră că condițiile au atins pragul de severitate necesar pentru a caracteriza tratamentul ca inuman sau degradant în sensul articolului 3 din convenție 20. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că plângerea reclamantului cu privire la condițiile de detenție în ceea ce privește instituția nr. IZ-73/1 este vădit nefondată.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să revizuiască hotărârea în cazul Maznev și alții c. Rusia (n. 48826/08 și altele 5, 22 iunie 2017) în partea referitoare la cererea nr. 58203/13, Cherepakhin c. Rusia Decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție în ceea ce privește plângerile referitoare la condițiile inadecvate în centrul de detenție nr. IZ-66/1 și lungimea excesivă a detenției reclamantului, astfel cum se specifică în declarația unilaterală a Guvernului; declară restul cererii inadmisibilă Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 martie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului interimar
THIRD SECTION
CASE OF MAZNEV AND OTHERS v. RUSSIA (Applications nos. 48826/08, 54526/10, 43512/13, 51512/13, 58203/13 and 68362/14) JUDGMENT (Revision) STRASBOURG 26 March 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Maznev and Others v. Russia (request for revision of the judgment of 22 June 2017), The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Alena Poláčková, President, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 5 March 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates.
In a judgment delivered on 22 June 2017, the Court held that there had been a violation of Article 3 of the Convention on account of the inadequate conditions of the applicants’ detention and a violation of Article 5 §§ 3 and 4 and Article 13 as regards other complaints raised by some of the applicants under the well-established case-law of the Court.
On 5 July 2017 the Russian Government (“the Government”) asked the Court under Rule 80 of the Rules of Court to revise the judgment in the part concerning application no. 58203/13, Cherepakhin v. Russia , lodged with the Court under Article 34 of the Convention by a Russian national, Mr Yevgeniy Aleksandrovich Cherepakhin (“the applicant”), on 27 August 2013. The Government submitted that their observations on the admissibility of the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention had been left without consideration.
On 22 March 2018 the Court considered the request for revision and decided to communicate the Government’s request to the applicant and, at the same time, ask the parties for renewed observations on the applicant’s complaints under Articles 3 and 5 § 3 of the Convention. THE LAW
THE COURT’S ORGINAL JUDGMENT
5. In its judgment of 22 June 2017 the Court, having received no observations from the Government concerning application no. 58203/13 Cherepakhin v. Russia , found a violation of Articles 3 and 5 § 3 of the Convention on account of the conditions of the applicant’s detention between 22 December 2011 and 11 February 2014 in two detention facilities (IVS Rostov-on-Don and IZ-61/3 Novocherkassk) and in view of the excessive length of his pre-trial detention.
THE GOVERNMENT’S REQUEST FOR REVISION
6. On 5 July 2017 the Government asked the Court to review the judgment in the case of Maznev and Others in the part concerning application no. 58203/13 Cherepakhin v. Russia , arguing that their observations concerning the applicant’s failure to lodge with the Court his complaint under Article 3 of the Convention within the six-month time-limit provided for under Article 35 § 1 of the Convention, had not been taken into account by the Court.
Having examined the Government’s request under Rule 80 of the Rules of Court entitling a party to request the Court to revise its judgment, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, and in the light of principles regulating the procedure for revision of final judgments set out in the Court’s case-law (see Damir Sibgatullin v. Russia (revision), no. 1413/05, §§ 11-22, 28 May 2014, and McGinley and Egan v. the United Kingdom (revision), nos. 21825/93 and 23414/94 , § 30, ECHR 2000 ‑ I, with further references), the Court considers that the Government’s request should be granted. It notes that the observations referred to by the Government in their request indeed had been uploaded to a secure website designed for this purpose but, due to a clerical mistake, had not reached the Court’s Central Bureau and the Registry’s legal division in charge of the case.
The Court emphasises that its decision to revise the original judgment in the part concerning application no. 58203/13 Cherepakhin v. Russia , as well as the new findings below concerning admissibility and merits of the application are strictly limited to application no 58203/13. The Court’s original judgment in the case of Maznev and Others v. Russia (nos. 48826/08 and 5 others, 22 June 2017), in the part concerning all other applications jointly examined in it, therefore, remains unchanged and unaffected by the present revision judgment.
THE COURT’S NEW ASSESSMENT OF THE APPLICATION
9. The applicant complained of the inadequate conditions of his detention. He also raised a complaint under Article 5 § 3 of the Convention. The Government’s request to strike out some the applicant’s complaints under article 37 § 1 of the Convention
The applicant complained about poor conditions of his detention in a number of facilities in which he had been held between 22 December 2011 and 15 September 2014. He also complained about excessive length of his pre-trial detention. The applicant relied on Articles 3 and 5 § 3 of the Convention, which read as follows: Article 3 “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.” Article 5 “Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
On 16 July 2018 the Government submitted a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints, having acknowledged a violation of Article 3 of the Convention due to inadequate conditions of detention in remand prison no. IZ-66/1 in Yekaterinburg where the applicant had been detained from 30 January 2012 to 15 September 2014, and a violation of Article 5 § 3 of the Convention. They offered to pay the applicant EUR 12,600 (twelve thousand six hundred euros) and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case in the part related to the poor conditions of the applicants’ detention in remand prison no. IZ ‑ 66/1 in Yekaterinburg between 30 January 2012 and 15 September 2014 and his excessively long detention on remand in violation of the requirements of Article 5 § 3 of the Convention.
On 21 August 2018 the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the declaration.
The Court finds that, following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, this part of the case should be treated as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto and finds no reasons to justify the continued examination of the application in this part.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part covered by the friendly settlement. Alleged violation of Article 3 of the Convention
The applicant also complained under Article 3 of the Convention of the inadequate conditions of his detention in a number of other facilities.
The Government contested the factual information provided by the applicant concerning facilities and periods of his detention. They submitted, in particular, that the applicant had not been detained in remand prison no. IZ-34/1 in Volgograd between 15 and 22 January 2012, as he alleged, but that he had actually been in the remand prison of correctional colony no. 9 in the Volgograd Region from 12 to 20 January 2012. The applicant did not contest that information. In the absence of any complaints on his part about the conditions of detention in the latter facility, the period at issue (between 12 and 20 January 2012) is, therefore, outside the scope of the Court’s examination.
Given that the continuous situation of the applicant’s detention had been interrupted by his stay in the facility of which he did not complain, and taking into account that the applicant lodged his application with the Court on 27 August 2013, his complaint about the conditions of his detention before 12 January 2012 is belated (see Abdilla v. Malta , no. 36199/15, §§ 27-29, 17 July 2018, and Eskerkhanov and Others v. Russia , nos. 18496/16 and 2 others, § 31, 25 July 2017).
As regards the remaining part of the application, namely the conditions of the applicant’s detention in remand prison no. IZ-73/1 in the Ulyanovsk Region during a week between 21 and 27 January 2012, the Government contended that the applicant had been afforded adequate personal space, had had an individual sleeping place, proper access to hygienic facilities and had been allowed daily outdoor exercise. They relied on the information provided by the remand prison governor and excerpts from remand prison’s population registers accounting for the applicant’s detention. The applicant did not dispute this information.
Taking into account the cumulative effect of the conditions and duration of the applicant’s detention in detention facility no. IZ-73/1, the Court does not consider that the conditions reached the threshold of severity required to characterise the treatment as inhuman or degrading within the meaning of Article 3 of the Convention.
In view of the above, the Court finds that the applicant’s complaint about the conditions of detention in respect of facility no. IZ-73/1 is manifestly ill-founded. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to revise the judgment in the case of Maznev and Others v. Russia (nos. 48826/08 and 5 others, 22 June 2017) in the part concerning application no. 58203/13, Cherepakhin v. Russia ; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention as regards the complaints concerning the inadequate conditions in detention facility no. IZ-66/1 and the excessive length of the applicant’s detention, as specified in the Government’s unilateral declaration; Declares the remainder of the application inadmissible Done in English, and notified in writing on 26 March 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Alena Poláčková Acting Deputy Registrar President