BAYDEMIR c. TURQUIE

Comunicat la 25 mai 2020 Publicat la 15 iunie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 23445/18 Osman BAYDEM o sancțiune disciplinară, interdicție de a participa la două ședințe parlamentare și un reținut de două treimi din pensiile sale timp de o lună, impusă de Marele Parlament Național al Turciei, reclamantului, deputat la momentul faptelor, pentru că a spus în timpul unui discurs în fața Adunării: mai bine un rol (...) ca un copil al poporului kurd și ca un reprezentant al Kurdistanului Președinta adjunctă a Adunării naționale, care a condus sesiunea parlamentară în cauză, este fondată, pentru a impune această sancțiune reclamantului, pe art. 161 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Adunării naționale, care prevede încălcarea dreptului comunitar al Republicii Turcia sau a ordinii sale constituționale. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare pe motiv de sancțiune. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac eficiente prin intermediul căreia ar fi putut contesta sancțiunea în litigiu. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție din cauza sancțiunii care i-a fost aplicată pentru conținutul discursului pe care îl pronunțase Adunării Naționale? În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (Karácsony și al altor c. Ungaria [GC], nr. 42461/13 și 44357/13, § 138, 17 mai 2016 și Szanyi c. Ungaria, nr. 35493/13, §§ 29-45, 8 noiembrie 2016) La art. 6 alineatul (1) din convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplica procedura urmată în speță? În acest caz, reclamantul a avut acces la o instanță pentru a obține o decizie cu privire la dreptul și obligațiile sale cu caracter civil sau la temeiul oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție Reclamantul a avut la dispoziția sa, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut contesta sancțiunea care i-a fost impusă Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 157, CEDO 2000-XI]. În special, acțiunea individuală pe care reclamantul a introdus-o în fața Curții Constituționale cu privire la sancțiunea în litigiu este admisibilă având în vedere legislația care reglementează dreptul individual la acțiune, în special articolele 45-47 din Legea nr. 6216 de stabilire a condițiilor de admisibilitate a acțiunilor individuale

Communiquée le 25 mai 2020

Publié le 15 juin 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

23445/18

Osman BAYDEMİR

contre la Turquie

introduite le 8 mai 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

une sanction disciplinaire, interdiction d’assister à deux sessions parlementaires et un retenu de deux tiers de ses pensions pendant un mois, infligée par la Grande Assemblée nationale de Turquie, au requérant, député à l’époque des faits, pour avoir dit lors d’un discours à l’Assemblée

: «

J’ai un rôle (...) comme un enfant du peuple kurde et comme un représentant venant du Kurdistan

». La présidente adjointe de l’Assemblée nationale ayant dirigé la session parlementaire en question s’est fondée, pour infliger cette sanction au requérant, sur l’article 161 § 3 du règlement intérieur de l’Assemblée nationale, qui prévoit l’infraction d’injure à la République de Turquie ou à son ordre constitutionnel.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression à raison de la sanction infligée.

Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’une voie de recours effectif par le biais de laquelle il aurait pu contester la sanction litigieuse.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 §

1 de la Convention

en raison de la sanction qui lui a été infligée pour le contenu du discours qu’il avait prononcé à l’Assemblée nationale ?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 (

Karácsony et autres c. Hongrie

[GC], n

os

42461/13 et 44357/13, § 138, 17 mai 2016 et

Szanyi c. Hongrie

, n

o

35493/13, §§ 29-45, 8 novembre 2016)

?

2.

L’article

6 §

1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce

?

Dans l’affirmative, le requérant a-t-il eu accès à un tribunal afin d’obtenir une décision relative à «

des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil

» ou au bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre lui, suivant l’article 6 § 1 de la Convention

?

Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article

13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu contester la sanction qui lui a été infligée

(

Kudła c. Pologne

[GC], n

o

30210/96, § 157, CEDH 2000‑XI).?

En particulier, le recours individuel que le requérant a introduit devant la Cour constitutionnelle concernant la sanction litigieuse est-il recevable compte tenu de la législation régissant le droit de recours individuel et notamment les articles 45-47 de la loi n

o

6216 édictant les conditions de recevabilité des recours individuels

?