İNCEDERE c. TURQUIE

Comunicat la 23 ianuarie 2020 Publicat la 10 februarie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR. 21774/19 Suat sancțiunea pentru privarea mijloacelor de comunicare timp de o lună, impusă de administrația națională a reclamantului, deținut într-o închisoare, pentru cîntarea imnurilor și poeziilor și scandarea sloganurilor cu alți deținuți. În ceea ce privește Curtea, Curtea a anulat decizia judecătorului de executare care a considerat că actul reproșat reclamantului nu constituie o infracțiune disciplinară și a confirmat decizia de sancționare a administrației în cauză, considerând-o conformă cu procedura și cu legea. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că sancțiunea în cauză constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a încălcat libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 § În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenție? Bédat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, CEDO 2016 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 23 janvier 2020 Publié le 10 février 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 21774/19 Suat İNCEDERE contre la Turquie introduite le 4 April 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction de privation des moyens de communication pendant un mois infligée par l’administration pénitentiaire au requérant, détenu dans une prison, pour avoir chanté des hymnes et des poèmes et scandé des slogans avec d’autres détenus. L’administration pénitentiaire n’a pas précisé dans sa décision les contenus des hymnes et poèmes chantés et des slogans scandés. La cour d’assises, quant à elle, a annulé la décision du juge de l’exécution qui avait estimé que l’acte reproché au requérant ne constituait pas une infraction disciplinaire, et a confirmé la décision de sanction de l’administration pénitentiaire, en la considérant conforme à la procédure et à la loi. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que la sanction en question constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention? ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, CEDH 2016 et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?