TEKMENÜRAY c. TURQUIE

Comunicat la 6 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 5794/20 Mehmet Sirin TEKMENÜRAY împotriva Turciei introdusă la 16 decembrie 2019 sancțiunea de privare de a primi vizitatori timp de o lună, aplicată reclamantului, deținut într-o închisoare, de către administrația vocală a șefului de a cânta un imn sau scanda un slogan fără motiv pentru a scanda cu alți deținuți următoarele sloganuri: Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că sancțiunea în cauză constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a încălcat libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În acest caz, instanțele naționale au efectuat o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate?

având în vedere criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare? (Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010, Kula c. Turcia, nr. 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018 și Mart și alții c. Turcia, nr. 57031/10, § 32, 19 martie 2019)

Communiquée le 6 juillet 2020 Publié le 27 juillet 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5794/20 Mehmet Șirin TEKMENÜRAY contre la Turquie introduite le 16 décembre 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction de privation de recevoir des visiteurs pendant un mois infligée au requérant, détenu dans une prison, par l’administration pénitentiaire du chef de chanter un hymne ou scander un slogan sans raison pour avoir scandé avec d’autres détenus les slogans suivants : « les pressions ne peuvent nous dissuader », « À bas le fascisme » et « Vive le président Apo ». Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que la sanction en question constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ? ( Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018 et Mart et autres c. Turquie , n o 57031/10, § 32, 19 mars 2019) ?