TEKMENÜRAY c. TURQUIE

Comunicat la 20 noiembrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 35527/19 Mehmet Șirin TEKMENÜRAY împotriva Turciei introdusă la 26 iunie 2019 OBIECTUL L sancțiunea de privare a tuturor mijloacelor de comunicare timp de o lună, aplicată reclamantului, deținut într-o închisoare, de către administrația statului membru al șefului de a cânta un imn sau de a scanda un slogan fără motiv pentru scandarea cu alți deținuți a următoarelor sloganuri: Instanța de la liturghie și instanța de judecată, subliniind necesitatea menținerii ordinii și a disciplinei în instituția în care se află, au respins opoziția formulată de reclamant împotriva acestei sancțiuni pe motiv că aceasta era conformă cu procedura și cu legea. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că sancțiunea în cauză constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. ÎNTREBARE CU părțile A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În acest sens, a fost aceasta prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile lor pronunțate în speță, o examinare suficientă și o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în raport cu criteriile enunțate și puse în aplicare de aceasta în cauzele referitoare la libertatea de exprimare? (Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010, Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018 și Mart și alții c. Turcia, n 57031/10, § 32, 19 martie 2019)

Communiquée le 20 novembre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

35527/19

Mehmet Șirin TEKMENÜRAY

contre la Turquie

introduite le 26 juin 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la sanction de privation de tous les moyens de communication pendant un mois infligée au requérant, détenu dans une prison, par l’administration pénitentiaire du chef de chanter un hymne ou scander un slogan sans raison pour avoir scandé avec d’autres détenus des slogans suivants

: «

Afrin sera le tombeau du fascisme

», «

Vive le président Apo

» et «

Vive Afrin PKK

». Le juge de l’instruction et la cour d’assises, soulignant la nécessité de maintenir l’ordre et la discipline dans l’établissement pénitentiaire, ont rejeté l’opposition formée par le requérant contre cette sanction au motif qu’elle était conforme à la procédure et à la loi.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que la sanction en question constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 §

1 de la Convention

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article

10 §

2

?

En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression ? (

Gözel et Özer c. Turquie

, n

os

43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010,

Kula c. Turquie

, n

o

20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018 et

Mart et autres c. Turquie

, n

o

57031/10, § 32, 19

mars 2019)

?