YILDIZ c. TURQUIE

Publicat pe 6 aprilie 2021 A DOUA RĂSPUNSIUNE N 29152/20 Hasan YILDIZ împotriva Turciei, introdusă la 30 iunie 2020, comunicată la 16 martie 2021 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG sancțiunea de privare a anumitor activități sociale, culturale și sportive timp de o lună, impusă de administrația din partea reclamantului, deținută într-o închisoare, pe motiv că a făcut o grevă de foame cu alți doi deținuți timp de trei zile. Reclamantul arată că greva sa de foame a avut ca scop afișarea sprijinului său pentru un deputat care a făcut, de asemenea, grevă de foame pentru a protesta împotriva condițiilor de izolare care ar fi fost impuse liderului condamnat și în afara unei organizații ilegale. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de sancțiunea care i-a fost aplicată pentru un act care, în opinia sa, corespundea unui exercițiu al dreptului său la libertate de exprimare într-un mod pașnic.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată pentru greva de foame (Atilla c. Turcia, nr 18137/07 și 56 alte cereri, 11 mai 2010) În sensul articolului 10 alineatul (2), instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenție? Bédat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, CEDO 2016, Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Publié le 6 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 29152/20 Hasan YILDIZ contre la Turquie introduite le 30 juin 2020 communiquée le 16 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction de privation de certaines activités sociales, culturelles et sportives pendant un mois, infligée par l’administration pénitentiaire au requérant, détenu dans une prison, au motif qu’il avait fait une grève de faim avec deux autres détenus pendant trois jours. Le requérant indique que sa grève de faim visait à afficher son soutien à un député qui faisait aussi une grève de faim afin de protester contre les conditions d’isolement qui auraient été imposées au leader condamné et emprisonné d’une organisation illégale. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la sanction qui lui a été infligée pour un acte, qui, selon lui, correspondait à un exercice par lui de son droit à liberté d’expression d’une manière pacifique.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée pour avoir fait une grève de faim ( Atilla c. Turquie , n o 18137/07 et 56 autres requêtes, 11 mai 2010) ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? 3. En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 51, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?