Pirinççioğlu împotriva Turciei

Comunicat la 2 octombrie 2020 Publicat la 19 octombrie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI n 6482/20 Muhittin P sancțiunea de privare a anumitor activități de agrement de natură sportivă, culturală și artistică, impusă de administrația vocală a reclamantului, deținută într-o închisoare, pe motiv că a făcut o grevă de foame cu alți doi deținuți pentru a protesta împotriva demoniei pentru A.Ö., lider al unei organizații ilegale, de a se adresa familiei și avocaților săi. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de sancțiunea care i-a fost aplicată pentru un act care, în opinia sa, corespundea unui exercițiu al dreptului său la libertate de exprimare într-un mod pașnic.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată pentru greva de foame (Atilla c. Turcia, nr 18137/07 și 56 alte cereri, 11 mai 2010) În sensul articolului 10 alineatul (2), instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenție? Bédat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, CEDO 2016, Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 2 octobre 2020 Publié le 19 octobre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 6482/20 Muhittin PİRİNÇÇİOĞLU contre la Turquie introduite le 16 Janvier 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la sanction de privation de certaines activités de loisir de nature sportive, culturelle et artistique, infligée par l’administration pénitentiaire au requérant, détenu dans une prison, au motif qu’il avait fait une grève de faim avec deux autres détenus pour protester contre l’impossibilité pour A.Ö., leader emprisonné d’une organisation illégale, de s’entretenir avec sa famille et ses avocats. Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la sanction qui lui a été infligée pour un acte, qui, selon lui, correspondait à un exercice par lui de son droit à liberté d’expression d’une manière pacifique.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée pour avoir fait une grève de faim ( Atilla c. Turquie , n o 18137/07 et 56 autres requêtes, 11 mai 2010) ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? 3. En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?