Comunicat la 16 noiembrie 2020 Publicat la 7 decembrie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 23521/20 Edibe ȘAH sancțiunea de privare a anumitor activități de agrement de natură culturală și sportivă, impusă de administrația națională a reclamantei, deținută într-o închisoare, pe motiv că a făcut grevă de foame timp de trei zile pentru a protesta împotriva operațiunilor militare peste frontiere efectuate de forțele armate turce la momentul faptei. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, recurenta se plânge de sancțiunea care i-a fost aplicată pentru un act care, în opinia sa, corespundea unui exercițiu al dreptului său la libertate de exprimare într-un mod pașnic. A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei și, în special, dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată pentru greva de foame (Atilla c. Turcia (dec), nr. 18139/07 și 57 alte cereri, 11 mai 2010)? În sensul articolului 10 alineatul (2), instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese implicate, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenție? Bédat c. Elveția ([GC], n 56925/08, § 48, 29 martie 2016, Gözel și Özer c. Turcia, n 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)
Communiquée le 16 novembre 2020
Publié le 7 décembre 2020
Requête n
o
23521/20
Edibe ȘAHİN
contre la Turquie
introduite le 20 Mai 2020
La requête concerne
la sanction de privation de certaines activités de loisir de nature culturelle et sportive, infligée par l’administration pénitentiaire à la requérante, détenue dans une prison, au motif qu’elle avait fait une grève de faim pendant trois jours afin de protester contre les opérations militaires outre-frontières effectuées par les forces armées turques à l’époque des faits.
Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, la requérante se plaint de la sanction qui lui a été infligée pour un acte, qui, selon lui, correspondait à un exercice par lui de son droit à liberté d’expression d’une manière pacifique.
1.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article
10 §
1 de la Convention
en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée pour avoir fait une grève de faim (
Atilla c.
Turquie
(déc), n
o
18139/07 et 57 autres requêtes, 11 mai 2010) ?
2.
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
?
3.
En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention
(
Bédat c. Suisse
([GC], n
o
56925/08, § 48, 29 mars 2016,
Gözel et Özer c.
Turquie
, n
os
43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, et
Kula c.
Turquie
, n
o
20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018)
?