- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 noiembrie 2020
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Affaire communiquée
Ete împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 18 noiembrie 2020 Publicat la 7 decembrie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI n 281540/20 Fehime ETE împotriva Turciei introdusă la 4 iunie 2012 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE condamnarea penală a recurentei la o pedeapsă cu închisoarea de zece luni a șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste pentru participarea la o demonstrație care ar fi fost organizată la Siirt pentru a sărbători aniversarea liderului PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată) și pentru tăierea unui tort aniversar și distribuirea pieselor tortului la farfurii. Invocând articolele 10 și 11 din convenție, recurenta susține că condamnarea sa penală aduce atingere drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire pașnică.
A fost încălcată libertatea de exprimare sau libertatea de întrunire pașnică a recurentei în sensul articolelor 10 alineatul (1) și 11 alineatul (1) din convenție, pe baza procedurii penale diligente împotriva sa și a condamnării sale pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste? , în sensul articolelor 10 alineatul (2) sau 11 alineatul (2) (a se vedea Faruk Temel c. Turcia, 16853/05, § 57, 1 februarie 2011 și Belgia c. Turcia, 50171/09, § 31, 34 și 35, 6 decembrie 2016) În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o examinare și o balanță corespunzătoare între interesele implicate în conformitate cu criteriile stabilite și puse în aplicare de aceasta în cauzele privind libertatea de exprimare și libertatea de întrunire pașnică (Gözel și Özer c. Turcia, nr. 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Turcia, nr. 57031/10, § 32, 19 martie 2019)
Communiquée le 18 novembre 2020 Publié le 7 décembre 2020
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 28154/20 Fehime ETE contre la Turquie introduite le 4 juin 2012
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la condamnation pénale de la requérante à une peine d’emprisonnement de dix mois du chef de propagande en faveur d’une organisation terroriste pour avoir participé à une manifestation qui aurait été organisée à Siirt afin de célébrer l’anniversaire du leader du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, organisation illégale armée) et pour y avoir coupé un gâteau d’anniversaire et avoir distribué les pièces du gâteau aux assiettes. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, la requérante allègue que sa condamnation pénale porte atteinte à ses droits à la liberté d’expression et à la liberté de réunion pacifique.
QUESTION AUX PARTIES
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression ou à la liberté de réunion pacifique de la requérante au sens des articles 10 § 1 et 11 § 1 de la Convention, à raison de la procédure pénale diligentée à son encontre et de sa condamnation pour propagande en faveur d’une organisation terroriste ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire , au sens des articles 10 § 2 ou 11 § 2 (voir Faruk Temel c. Turquie, n o 16853/05, §§ 53 ‑ 57, 1 er février 2011, et Belge c. Turquie, n o 50171/09, §§ 31, 34 et 35, 6 décembre 2016) ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué dans leur décisions un examen suffisant et une mise en balance adéquate entre les intérêts en jeu au regard des critères énoncés et mis en œuvre par elle dans les affaires relatives à la liberté d’expression et à la liberté de réunion pacifique ( Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et Mart et autres c. Turquie , n o 57031/10, § 32, 19 mars 2019) ?