Ș.A. împotriva Turciei

Comunicat la 4 iunie 2019 A DOUA RĂSPUNSURI: n 81601/12 Ș.A. împotriva Turciei introdusă la 1 noiembrie 2012 ÎNCHEIAT CU LIMITARE Cererea se referă la condamnarea la închisoare a reclamantului pentru participarea la două evenimente organizate la 28 În martie 2006 și la 6 decembrie 2009, la Diyarbakýr, pentru a contesta condițiile de detenție ale Abdullah Öcalan, șeful PKK, o organizație teroristă. Reclamantul se plânge de o încălcare a drepturilor sale la libertatea de exprimare (art. 10 din Convenție) și de întrunire (art. 11 din Convenție).

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A existat vreo încălcare a drepturilor reclamantului la libertatea de exprimare ( Faruk Temel c. Turcia, 16853/05, 1 februarie 2011), în sensul articolului 10 și al libertății de întrunire pașnică (Gülcü c. Turcia, 17526/10, 19 ianuarie 2016), în sensul articolului 11 din convenție, în măsura în care a fost condamnat în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului și al articolului 32 și 33 din Legea nr. 2911, cu privire la reuniuni și manifestări publice, precum și la art. 220 alineatul (6) din Codul penal Instanțele naționale au furnizat motive relevante și suficiente pentru a justifica așa-numitele ingerințe litigioase (Mart și alții c. Turcia, 57031/10, § 31-32, 19 martie 2019, și Mushegh Saghatelyan c. Armenia, n 23086/08, §§ 252-254, 20 septembrie 2018)

Communiquée le 4 juin 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 81601/12 Ș.A. contre la Turquie introduite le 1 November 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation à une peine d’emprisonnement du requérant pour avoir participé à deux manifestations organisées, le 28 mars 2006 et le 6 décembre 2009, à Diyarbakır pour contester les conditions de détention d’Abdullah Öcalan, chef du PKK une organisation terroriste. Le requérant se plaint d’une violation de ses droits à la liberté d’expression (article 10 de la Convention) et de réunion (article 11 de la Convention).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation des droits du requérant à la liberté d’expression ( Faruk Temel c. Turquie, n o 16853/05, 1 er février 2011), au sens de l’article 10, et à la liberté de réunion pacifique ( Gülcü c. Turquie, n o 17526/10, 19 janvier 2016), au sens de l’article 11 de la Convention, dans la mesure où il a été condamné sur le fondement de l’article 7 § 2 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme et de l’article 32 et 33 de la loi n o 2911, relative aux réunions et manifestations publiques ainsi que de l’article 220 § 6 du code pénal ? 2. Les juridictions nationales ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants pour justifier les prétendues ingérences litigeuses ( Mart et autres c. Turquie, n o 57031/10, §§ 31-32, 19 mars 2019, et Mushegh Saghatelyan c. Arménie , n o 23086/08, §§ 252-254, 20 septembre 2018) ?