CtEDO 17.11.2020 Auto

ROTARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
17.11.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ROTARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SEGUNDA DECIZIE DECIZIE Nr. 56386/10 Ilie ROTARU împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 17 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Valeriu Grițco, Pauliine Koskelo, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 septembrie 2010, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU, Dl Ilie Rotaru, este un național moldovenesc născut în 1954 și trăiește în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Acțiunea inițială împotriva reclamantului La 23 octombrie 2003, biroul juridic privat al reclamantului a fost desemnat de către o instanță pentru administrarea 58,15% din acțiunile S.A. “Gemenii”, o societate din Chișinău în procesul de lichidare. Ulterior, autoritățile judecătorești au suspectat că reclamantul a comis un exces de competențe și fraudă în administrarea proprietății respective. La 24 octombrie 2005, un procuror superior a hotărât să nu înceapă investigația cu privire la afirmația de fraudă, nu constatând nici o dovadă că reclamantul a comis o infracțiune. La 13 decembrie 2005, un investigator a întrerupt o anchetă cu excesul de competență. Niciuna dintre aceste decizii nu a fost apelată împotriva. Reluarea procedurii împotriva reclamantului La 26 decembrie 2006, procurorul general adjunct a redeschis cele două anchete, care au fost aderate ulterior. La 23 februarie 2011, Curtea de District Buiucani a constatat o serie de încălcări ale drepturilor reclamantului, inclusiv principiul non bis in idem Potrivit documentelor prezentate de Guvern, la 31 Ianuarie 2014 un procuror a întrerupt procedura penală împotriva reclamantului, o decizie care i-a fost notificată în aceeași zi. Potrivit reclamantului, el nu a fost informat de această decizie. Plainele reclamantei privind securitatea juridică, durata procedurilor și non bis in idem au fost comunicate guvernului Republicii Moldova („Guvernul”). Obiecția preliminară a Guvernului privind abuzul asupra dreptului de cerere Guvernul s-a referit la întreruperea anchetei împotriva reclamantului la 31 ianuarie 2014. Curtea nu consideră necesar să se ocupe de această obiecție, deoarece consideră că cererea este inadmisibilă din motivele menționate mai jos. Plaintele prevăzute la art. 6 § 1 din Convenția Lungimea procedurii Reclamantul se plângea de lungimea excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă se menționează după cum urmează: „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne disponibile. În special, reclamantul ar trebui să fie obligat să solicite compensații în temeiul Legii 87 (adoptată la 21 aprilie 2011, în vigoare începând cu 1 iulie 2011). Reclamantul a considerat că trimiterea Guvernului la remediul în temeiul Legii 87 a fost o propunere de soluție prietenoasă, pe care a respins-o. Curtea subliniază concluziile sale în Balan c. Moldova (dec.) (nr. 44746/08) că remediul menționat anterior era disponibil și că nu exista niciun motiv pentru a se îndoi de eficiența sa. De asemenea, a hotărât că, chiar dacă această cerere a fost depusă înainte de introducerea acestui remediu, reclamantul a fost obligat să-l epuizeze. În acest sens, Curtea s-a bazat pe natura soluției, adoptată ca răspuns la hotărârea pilotă a Curții în cazul Olaru și alții c. Moldova (n. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, 28 iulie 2009) pentru a se ocupa de un număr mare de cazuri similare care sunt în așteptare în fața Curții, precum și de faptul că nu prevedea taxe în instanță, termene scurte și doar două nivele de jurisdicție, permițând astfel încheierea rapidă a procedurilor de lege. Curtea constată că prezenta cerere a fost depusă mai mult de un an după adoptarea hotărârii pilot Olaru menționate mai sus și cu aproximativ șase luni înainte de adoptarea Legii 87 (nouă luni înainte de intrarea în vigoare a acesteia). Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul a fost obligat de la art. 35 alineatul (1) să beneficieze de noul remediu intern prin urmărirea procedurii interne în temeiul Legii 87. Cu toate acestea, Curtea constată că nu a instituit astfel de proceduri la nivel național. În consecință, această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenția pentru neepuizarea recourslor interne. Cerere juridică Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 de încălcarea principiului certitudii juridice ca urmare a anulării deciziilor de discontinuare a anchetelor împotriva lui după ce au devenit finale. Curtea reiterează că o persoană nu poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție, care, potrivit său, a avut loc în cursul procedurii în care a fost achitat sau care au fost întrerupte (de exemplu, Khliustov c. Rusia , nr. 28975/05, § 103, 11 iulie 2013, Batmaz c. Turcia , nr. 714/08, § 36, 18 februarie 2014, și Castraveț și Musienco c. Republica Moldova (dec.), nr. 29352/09, 24 martie 2020). În prezenta cauză, ancheta împotriva reclamantului a fost întreruptă la 31 ianuarie 2014. Reclamantul a susținut că el a aflat doar despre această decizie din scrisoarea Curții din 17 august 2020 care transmite scrisoarea guvernului cu anexe. El a susținut că decizia trebuie să fie falsă, deoarece altfel guvernul ar fi menționat-o în observațiile lor anterioare. Curtea nu are nici un motiv să se îndoiască de caracterul autentic al hotărârii din 31 ianuarie 2014, anexat la scrisoarea guvernului. Chiar dacă, după cum a afirmat reclamantul, nu i-a fost dat de fapt, ceea ce este important în acest caz este că o astfel de decizie a fost adoptată și că ancheta împotriva reclamantului a fost întreruptă. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. Reclamantul a susținut că a fost urmărit de două ori pentru aceeași infracțiune, în contravenție cu cerințele prevăzute la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, al căror parte relevantă se menționează după cum urmează: „1. Nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit din nou în cadrul procedurilor penale aflate sub jurisdicția aceluiași stat pentru o infracțiune pentru care el a fost deja achitat sau condamnat în cele din urmă în conformitate cu legea și procedura penală a statului respectiv. ...” Curtea reiterează că scopul articolului 4 din Protocolul nr. 7 este de a interzice repetarea procedurilor penale care au fost încheiate cu o decizie finală. Acesta reiterează că decizia procurorului de a aplica o penalitate disuasiva și punitivă, după evaluarea dovezilor și determinarea vinovăției acuzatelor, poate constitui o „convicție” în sensul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția (Mihalache v. România [GC], nr. 54012/10, §§ 96-101, 8 Iulie 2019). Cu toate acestea, Curtea a considerat de mult timp că discontinuarea procedurilor penale de către un procuror public nu constituie nici o condamnare, nici o achitare, iar art. 4 din Protocolul nr. 7 nu este, prin urmare, aplicabilă într-o astfel de situație (idem, § 96 și alte trimiteri în acest sens). Având în vedere faptul că în acest caz un procuror a întrerupt ancheta împotriva reclamantului, fără a-și determina vina sau nevinovăția, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu se aplică. În consecință, această plângere este incompatibilă cu Convenția ratione materiae și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 decembrie 2020. Hasan Bakırcı Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2025-05-28
0,94
ROTARU AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
FIFTH SECTION DECISION Application no. 54997/12 Ilie ROTARU and Others against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 28 May 2025 as a Committee composed of: Andreas Zünd, President, Kateřina
CtEDO 2017-05-16
0,94
ROTARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION DECISION Application no. 2111/13 Ion ROTARU against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 16 May 2017 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President, Valeriu Griţco, Stéph
CtEDO 2012-10-08
0,94
ROTARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Buiucani District Court annulled the seizure of the property and banc accounts belonging to the applicant and his office (decisions of 5 and 6 May 2005 as well as of 27 July 2005). That decision was not appealed and thus became final. 2. Th
CtEDO 2021-11-30
0,93
CASE OF MĂTĂSARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION CASE OF MĂTĂSARU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (Application no. 53098/17) JUDGMENT STRASBOURG 30 November 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Mătăsaru v. the Republic of Moldov
CtEDO 2021-11-30
0,92
CASE OF X v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION CASE OF X v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (Application no. 43529/13) JUDGMENT This version was rectified on 11 January 2022 under Rule 81 of the Rules of Court. STRASBOURG 30 November 2021 This judgment is final but it may be subj
Sursă