3ra-682/24 — Contestarea actelor administrative

La 07 octombrie 2022 Murgun Marin a înaintat acțiune în contencios administrativ către Comisia de recrutare-încorporare în serviciul militar în termen, în serviciul cu termen redus și serviciul civil a raionului Soroca, prin care a solicitat: - anularea hotărârii Comisiei de recrutare-încorporare în serviciul militar în termen, în serviciul cu termen redus și serviciul civil a raionului Soroca nr. 4/6 din 27 septembrie 2022, prin care s-a dispus înmânarea lui Murgun Marin a ordinului de chemare pentru trecerea comisiei medico-militară şi după adoptarea deciziei comisiei medico-militară ulterioară încorporarea în rândurile Forţelor Armate. - obligarea Comisiei de recrutare-încorporare în serviciul militar în termen, în serviciul cu termen redus și serviciul civil a raionului Soroca, să dispună prin act administrativ individual încorporarea în serviciul civil a recrutului Murgun Marin.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în luna august 2022 a depus lcerere de încorporare în serviciul civil de alternativă, motivând în cerere că este de convingeri pacifiste și nu poate satisface serviciul militar sub arme, deoarece este membru al Organizației Obștești „PACIFISM FĂRĂ FRONTIERE”. Reține că, la data de 27 septembrie 2022 a fost chemat la ședința Comisiei de recrutare - încorporare în serviciul militar în termen, în serviciul cu termen redus şi serviciul civil a raionului Soroca, unde a înțeles că cererea sa a fost respinsă.

La 05 octombrie 2022 i a primit hotărârea Comisiei de recrutare - încorporare în serviciul militar în termen în serviciul cu termen redus şi serviciul civil a raionului Soroca, prin care s-a dispus de a i se înmâna ordin de chemare pentru trecerea comisiei medico-militară şi după adoptarea deciziei comisiei medico-militară ulterioară încorporare în rândurile Forțelor Armate.

Adițional, a menționat că, Comisia de recrutare - încorporare are împuternicirile de a constata dacă persoana din motive de conștiință poate fi eliberată de la îndeplinirea obligațiunii militare a serviciului militar sub arme, cu înlocuirea acestui serviciu cu serviciul civil, de alternativă, dar nu de a da o apreciere a convingerilor religioase, pacifiste, etice, morale, umanitare şi din alte motive ale recrutului.

Reclamantul consideră că hotărârea nominalizată este una ilegală și contravine prevederilor art. 16, 21 Cod administrativ, astfel fiindu-i încălcat grav drepturile garantate de acte legale cum ar fi: Declarația Universală a drepturilor omului 1 din 10.12.1948, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, Constituția RM, Legea cu privire la organizare serviciului civil (de alternativă).

Reclamantul notează că, a depus cererea de încorporare în serviciul civil de alternativă în luna august 2022, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) al Legii cu privire la organizarea serviciului civil (de alternativă), nr. 156 din 06.07.2007. Astfel, cererea urma a fi examinată de către Comisie în perioada octombrie 2022 - ianuarie 2023 - conform prevederilor art. 28 afin. (1), (2), (6) al Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, nr. 124 din 18.07.2002. Prin urmare, consideră că hotărâre nr. 4/6 din 27 septembrie 2022 este emisă contrar prevederilor legale şi este lovită de nulitate absolută.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe de respingere a acțiunii. Instanța de apel a reținut că contrar prevederilor art. 11 al Legii nr. 156/2007 cu privire la organizarea serviciului civil, cu două luni înainte de chemarea la încorporare în serviciul militar, reclamantul/apelant Murgun Marin nu s-a folosit de dreptul său și nu a depus o cerere motivată corespunzător privind încorporarea în serviciul civil. În Ghidul recrutului, publicat de Ministerul Apărării, este prevăzut că nu este necesară demonstrarea convingerilor religioase sau pacifiste. Important este să argumentezi de ce nu dorești să îndeplinește serviciul militar sub arme. Murgun Marin nu și-a argumentat poziția privind înlocuirea serviciului militar în termen cu încorporarea sa în serviciul civil, or, fiind audiat în cadrul comisiei, ultimul a specificat doar faptul că este pacifist și nu este un adept al utilizării armelor.

Instanța de apel a specificat că la caz nu se neagă faptul că Murgun Marin este membru al Asociației Internaționale Pacifiste de Drept „PACIFISM FĂRĂ FRONTIERE” A.O., însă deținerea certificatul de pacifist nu obligă și nu garantează sub nicio formă o decizie favorabilă a Comisiei de încorporare în favoarea recrutului. Mai mult ca atât, apelantul se contrazice în argumentele sale față de Comisie, reținând faptul că este pacifist, totodată activează în funcția de gardian public la Agenția Pază „Prosecutor” SRL. Aceste împrejurări pun la dubii convingerile pacifiste ale apelantului. 2

În motivarea recursului, recurentul a indicat că instanțele de judecată nu au concretizat în hotărârile pronunțate care anume prevederi ale art. 11 din Legea nr. 156/2007 nu au fost respectate de către recurent, și anume că: 1) nu a respectat termenul de depunere a cererii, sau 2) cererea nu a fost suficient de motivată.

În cazul în care instanțele de judecată s-au referit la motivarea și argumentarea cererii, precum și la neprezentarea probelor în susținerea motivelor invocate, recurentul consideră că instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04.11.1950, care prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.

Astfel, recurentului nu-i poate fi îngrădit dreptul la libertatea gândirii şi de conştiinţă din motivul că nu a prezentat careva probe materiale în confirmarea convingerilor sale sau că nu a argumentat suficient (după părerea subiectivă a membrilor Comisiei de recrutare — încorporare) convingerile sale pacifiste. Mai mult, ambele instanţe au reţinut că recrutul în faţa comisiei a specificat ca motiv de solicitare încorporării în serviciul civil de alternativă faptul că este pacifist şi nu este un adept al utilizării armelor.

Menţionează, că recruţii depun cererea de încorporare în serviciul civil (de alternativă) prin metoda completării unui formular tipizat prezentat de către reprezentantul serviciului civil. Formularul nu prevede posibilitate descrierii detailate a motivelor , sau argumentelor care l-au determinat pe recrut să pledeze pentru serviciul civil (de alternativă). Actele normative în vigoare nu prevăd după care criterii Comisia de recrutare - încorporare urmează să aprecieze argumentele recruţilor care solicită încorporarea în serviciul civil (de alternativă).

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.” 19 . Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a 3 Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) şi (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă, încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

In această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curţii de Apel ca primă instanţă într-o eventuală examinare în fond şi invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. în consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că la caz motivele de casare, invocate în recurs nu se încadrează în niciunul din temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bălți şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept 4 material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Însuși recurentul nu menționează niciunul din temeiurile admisibilității recursului prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că recursul depus, conţine obiecţii de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanţă, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate Curţii de Apel Bălți şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului şi funcţiei legale atribuite instanţei judecătoreşti supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării şi interpretării unitare a legii în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanţă cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franţei, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO 5 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ţine cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 şi art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ,