3ra-299/24 — anularea, obligarea emiterii actului adminstrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea, obligarea emiterii actului adminstrativ individual favorabil
- Temei legal
- admisibilitatea recursului, art. 246 Cod administrativ
3ra-299/24 — anularea, obligarea emiterii actului adminstrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Lila Puto,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Lilia Puto împotriva Centrului militar teritorial Soroca cu
privire la anularea obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil,
împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-299/24
NR. PIGD 2-22141031-01-3ra-28032024)
Admisibilitatea recursului; Art.246 Cod administrativ
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: C. Botnaru,
Instanța de apel : S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu,
11 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Lilia
Puto
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Mariana Ursachi,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 septembrie 2022, Puto Lilia a înaintat acțiune în contencios
administrativ împotriva Centrului militar teritorial Soroca solicitând:
obligarea comandantului Centrului militar teritorial Soroca la emiterea
ordinului cu privire la numirea reclamantei în funcția de specialist în cadrul
secției administrativ-militară Florești a Centrului militar Teritorial Soroca
din data de 11.07.2022 cu durata contractului individual de muncă pe o
perioadă nedeterminată; obligarea pârâtului la achitarea sumei retribuirii
muncii reclamantei, reieșind din salariul mediu de specialist în cadrul secției
administrativ-militară Florești din cadrul Centrului militar Teritorial Soroca
cu calcularea acestuia începând cu data de 11.07.2022 pe întreaga perioadă
de absență forțată de la locul de muncă; obligarea pârâtului la achitarea în
beneficiul reclamantei a sumei de 20 000 de lei ca prejudiciu moral cauzat
în legătură cu înlăturarea ilegală de la locul de muncă; încasarea de la pârât
în beneficiul reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va
suporta în legătură cu examinarea cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că a participat la concursul
organizat de Centrul militar teritorial Soroca pentru ocuparea funcției
vacante de specialist în cadrul secției administrativ-militară Florești din
cadrul Centrului militar teritorial Soroca. Conform rezultatului concursului
a fost declarată învingătoare a concursului organizat, circumstanță ce se
confirmă prin procesul-verbal nr.3 din 01.07.2022.
A relatat reclamanta că la 11 iulie 2022 și-a început activitatea de
muncă în cadrul secției administrativ-militară Florești semnând fișa postului
pentru funcția respectivă, astfel, până la data de 25.07.2022 ultima a exercitat
atribuțiile funcționale conform funcției în care a fost angajată completând și
semnând diferite documente legate de activitatea de serviciu. La data de
25.07.2022 la indicația personală a comandantului Centrului militar teritorial
Soroca reclamanta a fost înlăturată de la locul de muncă cu indicația de a nu
se mai prezinta la locul de muncă, deoarece nu va fi emis nici un ordin de
angajare - numire în funcție. Prin urmare, considerând ilegale acțiunile
comandantului Centrului militar teritorial Soroca, la data de 15.08.2022
reclamanta a înaintat o cerere prealabilă.
1
Reclamanta a invocat că, la data de 29.08.2022 prin scrisoarea de
răspuns nr.6 din 29.08.2022 i s-a adus la cunoștință că urmează să depună o
cerere de numire în funcție. La data de 06.09.2022 a înaintat o cerere de
răspuns la scrisoarea indicată mai sus prin care a reiterat poziția sa expusă
prin cererea prealabilă și a invocat că este dispusă de a se prezenta la serviciu
cu condiția emiterii ordinului de numire în funcție din data de 11.07.2022.
Ulterior, la data de 15.09.2022 a mai primit o scrisoare contrasemnată de
Comandantul centrului militar teritorial Soroca prin care iarăși s-a solicitat
să se prezinte la comandantul Centrului militar pentru a depune o cerere de
numire în funcție.
La data de 16.09.2022 reclamanta s-a prezentat în mod repetat la
Centrul militar teritorial Soroca pentru a depune cererea de numire în funcție,
însă persoana responsabilă de la secția cadre i-a indicat reclamantei că
cererea sa de numire în funcție cu data de 11.07.2022 nu se acceptă, urmând
să depună o cerere de numire în funcție din data de 16.09.2022, circumstanță
cu care reclamanta nu a fost de acord, fiind nevoită să înainteze prezenta
cerere în instanța de judecată.
Suplimentar a mai notat reclamanta că, înlăturarea sa de la locul de
muncă a fost efectuată în mod ilegal și abuziv, deoarece ea a activat în mod
legal în funcția de specialist în cadrul secției administrativ-militară Florești
din cadrul Centrului militar teritorial Soroca participând în condițiile Legii
privind funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din
04.07.2008 la concursul organizat pentru funcția respectivă or, nu
întâmplător ulterior a semnat fișa postului fiind acceptată și la locul de
muncă.
A susținut că, nu are importanță faptul că nu a fost emis ordinul de
numire în funcție și că nu a semnat în acest sens un contract în formă scrisă
cu indicarea concretă a duratei contractului individual de muncă, deoarece
perfectarea contractului în formă scrisă și emiterea ordinului de numire în
funcție reprezintă o obligație a administrației și nu a reclamantei,
circumstanțe ce rezultă din dispozițiile art.58 alin.(3) din Codul Muncii care
stabilește că, în cazul în care contractul individual de muncă nu a fost
perfectat în formă scrisă, acesta este considerat a fi încheiat pe o durată
nedeterminată și își produce efectele din ziua în care salariatul a fost admis
la muncă de către angajator sau de către o altă persoană cu funcție de
răspundere din unitate, abilitată cu angajarea personalului.
A menționat reclamanta că, dacă salariatul dovedește faptul admiterii
la muncă, perfectarea contractului individual de muncă în forma scrisă va fi
efectuată de angajator ulterior, în mod obligatoriu. Tot astfel emiterea actului
administrativ de numire în funcție era obligatoriu de efectuat în termen de 5
zile de la desemnarea câștigătorului ceea ce nu s-a efectuat, circumstanțe ce
rezultă din punctele 43 și 44 a Regulamentului cu privire la ocuparea funcției
publice prin concurs aprobat prin Hotărârea Guvernului 201 din 11.03.2009
în care se stabilește că, rezultatele concursului, în termen de 5 zile lucrătoare
2
de la promovarea concursului, sânt plasate pe pagina web a autorității publice
și pe panoul informațional de la sediul autorității publice.
Prin hotărârea din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Central, acțiunea în contencios administrativ formulată de către Puto Lilia
împotriva Centrului militar teritorial Soroca, a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 27 februarie 2023 Puto Lilia, prin intermediul avocatului
Alexandru Havrun, a înaintat cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii
Judecătoriei Soroca sediul central din 10 februarie 2023, solicitând casarea
hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea
înaintată să fie admisă integral. La 05 iulie 2023 a fost depus apelul motivat.
Prin decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, a fost
respins apelul declarat de Puto Lilia, prin intermediul avocatului Alexandru
Havrun, împotriva hotărârii din 10 februarie 2023 a Judecătoriei Soroca
sediul Central.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, conform art.27
alin. (3) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,
candidatul la ocuparea funcției publice trebuie să întrunească și cerințele
specifice minime pentru ocuparea respectivei funcții, stabilite în
Clasificatorul unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr.155 din 21
iulie 2011. Autoritatea publică poate stabili și alte cerințe specifice care se
referă la specialitatea studiilor, cunoștințe, abilități profesionale și
atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcției
publice, acestea fiind stipulate în fișa postului aferentă funcției publice.
Potrivit art. 12 alin.(4) din Legea cu privire la secretul de stat,
”nomenclatoarele funcțiilor angajaților cărora urmează să li se perfecteze
dreptul de acces la secretul de stat se întocmesc cu consultarea Serviciului
Informație și Securitate și se aprobă de către conducătorii autorităților
publice”, or, în corespundere cu nomenclatorul funcțiilor Centrului Militar
Teritorial Soroca, avizat de Serviciul Informație și Securitate funcția de
specialist necesită deținerea accesului la secretul de stat. Astfel, reieșind din
fișa postului specialistului și în conformitate cu concluziile formulate de
Comisia de concurs se atestă că Lilia Puto urma a fi încadrată în funcția de
specialist în cadrul secției administrativ-militară Florești a Centrului militar
teritorial Soroca doar după ”parvenirea accesului la lucrul cu documentele
secretizate”.
A menționat instanța de apel că prima instanță just a reținut că
candidatul în funcția publică de specialist, urmează să întrunească condiția
obligatorie de obținere a accesului la secretul de stat iar, în vederea
respectării prevederilor art. 31/1 alin. (1) a Legii integrității nr. 82/2017 și
art. 21 alin. (1) a Legii nr. 325/2013 privind evaluarea integrității
instituționale, din motiv că reclamanta/apelantă a ocupat anterior o funcție
publică, aceasta urma să obțină și certificatul de cazier privind integritate
profesională. Cerința obligativității obținerii certificatului de cazier privind
integritatea profesională este condiționat de prevederile pct. 3 și pct. 15 al
3
Regulamentului cu privire la ținerea și utilizarea cazierului privind
integritatea profesională a agenților publici (anexa 2), aprobat prin Hotărârea
de Guvern nr. 767/2014. Respectiv Puto Lilia urma a fi încadrată în funcția
de specialist doar după obținerea avizului de acordare a dreptului de acces la
secretul de stat, drept acordat la 05 august 2022.
Curtea de Apel Bălți a remarcat că, la 11 iulie 2022 Puto Lilia s-a
prezentat la locul de muncă, îndeplinind careva însărcinări până la data de
25.07.2022 inclusiv, în lipsa unui act administrativ de numire în funcție și
fără a fi dusă evidența orelor lucrate, în acest sens instanței fiindu-i prezentat
copia tabelului de eliberare a adeverințelor de recrut al recruților pe luna iulie
După îndeplinirea condițiilor suplimentare obligatorii de numire în
funcția de execuție de specialist, intimatul în corespundere cu normele legale
a informat de două ori apelanta despre necesitatea de a se prezenta la sediul
Centrului Militar teritorial Soroca pentru îndeplinirea formalităților necesare
în scopul angajării acesteia în funcția a cărei câștigător a fost desemnată, însă
la prima notificare Puto Lilia și-a condiționat acceptul de a fi numită în
funcție cu data numirii și prezentarea la locul de muncă, reiterând că ”doar
dacă în ordinul de numire în funcție va fi stabilită data numirii în funcție din
11.07.2022”.
Drept urmare, instanța de apel a conchis că prezentarea la serviciu a
apelantei Puto Lilia la data de 11 iulie 2022, și îndeplinirea unor atribuții ale
funcției al cărui câștigător a fost numită, până la 25 iulie 2022, nu poate
condiționa obligarea Centrului militar teritorial Soroca de a emite ordinul de
numire în funcție a Liliei Puto pentru perioada din 11.07.2022 așa cum cere
reclamanta, și anume până la primirea răspunsului de la Serviciul de
Informații și Securitate al RM despre posibilitatea de acordare a cet. Liliei
Puto a dreptului de acces la secretul de stat de forma II (secret).
A concluzionat instanța de apel că este justă soluția primei instanțe de
a respinge pretențiile reclamantei privind obligarea comandantului Centrului
militar teritorial Soroca la emiterea ordinului cu privire la numirea
reclamantei Puto Lilia în funcția de specialist în cadrul secției administrativ-
militară Florești a Centrului militar Teritorial Soroca din data de 11.07.2022
La 13 martie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Lilia Puto, a
depus recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele inferioare, au judecat
pricina imparțial și neobiectiv în latura soluționării pretențiilor înaintate de
recurentă în calitatea sa de reclamant, cu derogare de la circumstanțele
cauzei, nu a elucidat pe deplin, sub toate aspectele circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea justă a cauzei, au apreciat incorect situația de
fapt și de drept și probele, pe care le-a administrat cu încălcarea prevederilor
normelor procedurale și normelor de drept material și au concluzionat greșit
despre temeinicia pretențiilor invocate de către recurentă.
4
Consideră recurenta că, nu există nici un dubiu referitor la faptul că a
fost admisă la locul de muncă la secția administrativ - militară Florești din
data de 11.07.2022, însă înlăturarea acesteia de la locul de muncă din data
de 25.07.2022 este efectuată în mod ilegal și abuziv, deoarece Puto Lilia
acces în mod legal în funcția de specialist în cadrul secției administrativ-
militară Florești din cadrul Centrul militar teritorial Soroca participând în
condițiile Legii privind funcția publică și statutul funcționarului public
nr.l58-XVI din 04.07.2008 la concursul organizat pentru funcția respectivă.
A mai susținut recurenta că, invocarea de către comandantul centrului
militar teritorial Soroca a faptului precum că Lilia Puto putea fi numită în
funcție doar după obținerea avizului de acordare a dreptului de acces la
secretul de stat și a certificatului de cazier privind integritatea profesională,
era valabilă doar în situația în care aceasta nu ar fi fost admisă la locul de
muncă. Prin urmare atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod eronat
au indicat circumstanța precum că recurenta nu ar fi depus cerere la angajarea
în funcție, situație care este combătută prin cererile înaintate de către aceasta
și anexate la materialele cauzei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
5
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. a1) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.245¹.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a
fost notificată recurentei la 24 ianuarie 2024, prin intermediul poștei terestre,
fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar (f.d.93). Cererea
de recurs a fost depusă la data de 13 martie 2024. Astfel, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul este depus cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
26.Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care
nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Puto Lilia, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțata de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a
legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că
aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Puto Lilia, conține obiecții de fapt și de drept similare celor
expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
6
Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
7
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.a1)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Puto Lilia.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Mariana Ursachi
Diana Stănilă
8