3ra-26/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-26/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Președintele
raionului Soroca, Rusnac Veaceslav,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva
Președintelui raionului Soroca, terț Cebotarenco Octavian, cu privire la
contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 3ra-26/24
NR. PIGD 2-23034054-01-3ra-10012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Judecătoria Soroca, sediul central, jud. C. Botnaru,
Curtea de Apel Bălți, jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu,
4 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Președintele raionului Soroca, Rusnac Veaceslav
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 martie 2023, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a
înaintat acțiune în contencios administrativ împotriva Președintelui
raionului Soroca, solicitând anularea dispoziției nr.16 din 02.02.2023 ”Cu
privire la delegarea la cursurile de instruire la Protecția Civilă”, emisă de
Președintele raionului Soroca, ca fiind ilegală.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 2 februarie 2023 Președintele
raionului a emis dispoziția nr.16 ”Cu privire la delegarea la cursurile de
instruire la Protecția Civilă”.
La 7 februarie 2023, prin notificarea nr.1304/OT9 – 36, Președintele
raionului Soroca a fost notificat de către Oficiul teritorial Soroca al
Cancelariei de Stat cu privire la ilegalitatea dispoziției nominalizate.
Prin scrisoarea nr.i02/1-18/207 din 02 martie 2023 Oficiul teritorial
Soroca al Cancelariei de Stat a fost informat de Președintele raionului
Soroca precum că nu există motive de abrogarea a actului.
În rezultatul controlului, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de
Stat a constatat că dispoziția sus menționată este ilegală din următoarele
considerente, și anume: în pct.1 al dispoziției Președintele raionului dispune
că se deleagă la cursurile de instruire în domeniul Protecției Civile, care vor
avea loc la data de 22-24 februarie 2023, ora 09-00, mun. Chișinău, str. Cuza
Vodă, 8/1, Șef al Inspectoratului de Poliție din raionul Soroca - dl
Cebotarenco Octavian.
Conform art.51 alin.2 lit. a) al Legii nr.436/2006 privind administrația
publică locală prevede că: aparatul președintelui raionului are următoarele
atribuții: întocmește proiectele de decizii ale consiliului raional și proiectele
de dispoziții ale președintelui raionului. Președintele raionului ia măsuri și
este responsabil pentru instruirea și pregătirea profesională a funcționarilor
din aparatul său.
1
Art.54 alin.(4) al Legii nr.436/2006 privind administrația publică
locală prevede că, președintele raionului este în drept să emită dispoziții
numai în chestiuni ce țin de competența sa. Dispozițiile președintelui
raionului sau, după caz, ale vicepreședintelui raionului se consemnează într-
un registru special.
La emiterea dispozițiilor, președintele raionului are dreptul să
consulte oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, conducătorii sau
reprezentanții autorităților administrației publice atât locale, cât și centrale.
Prin urmare, Oficiul conchide că, Președintele raionului era obligat prin lege
să-și exercite discreția însă fără erori discreționare.
Prin încheierea din 10 martie 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
central, s-a atras în proces în calitate de terț Cebotarenco Octavian -
comisarul-șef al Inspectoratului de Poliție Soroca.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 5 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul central, s-
a admis acțiunea. S-a anulat dispoziția nr.16 din 02 februarie 2023 ”Cu
privire la delegarea la cursurile de instruire la Protecția Civilă”, emisă de
Președintele raionului Soroca.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 mai 2023 Președintele raionului Soroca, Rusnac Veaceslav, a
declarat apel împotriva hotărârii, prin care a solicitat admiterea acestuia,
casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere
a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
apelul declarat de președintele raionului Soroca, Rusnac Veaceslav,
împotriva hotărârii din 5 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul central.
În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că actul emis
depășea limitele competențelor conferite de art. 54 alin. (4) din Legea nr.
436/2006 privind administrația publică locală, care stipulează că
președintele raionului poate emite dispoziții doar în chestiuni ce țin de
competența sa directă.
Instanța a subliniat că delegarea unui membru al Comisiei pentru
Situații Excepționale, care nu este subordonat funcțional președintelui
raionului, încalcă principiile legale stabilite prin art. 68 din aceeași lege și
2
Hotărârea Guvernului nr. 282/2005 privind instruirea în domeniul protecției
civile.
Deși efectele juridice ale actului au expirat, instanța a considerat că
anularea acestuia este necesară pentru a corecta o practică administrativă
eronată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 decembrie 2023, Președintele raionului Soroca, Rusnac
Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a
Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul a invocat interpretarea eronată a
legii și consideră că Dispoziția nr. 16 din 02 februarie 2023 a fost emisă
legal. În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 436/2006 și Hotărârilor de
Guvern nr. 1340/2001 și 823/2022, recurentul susține că atribuțiile sale de
președinte al Comisiei pentru Situații Excepționale includ organizarea
instruirii membrilor acesteia.
Recurentul invocă faptul că Dispoziția nr. 16 a fost emisă în
conformitate cu Planul de pregătire în domeniul protecției civile pentru anul
2023, iar delegarea Șefului Inspectoratului de Poliție Soroca a fost justificată
de calitatea acestuia de membru al Comisiei.
Totodată, potrivit art. 139 alin. (3) din Codul administrativ, actul
administrativ și-a consumat efectele la expirarea perioadei de valabilitate,
fiind lipsit de aplicabilitate juridică pentru viitor.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 12 februarie 2024, terțul Octavian
Cebotarenco a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
3
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.
d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au
fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
constată că acesta a fost declarat în termen, la 20 decembrie 2023, or decizia
integrală a fost notificată recurentului la 28 decembrie 2023.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
4
Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența
unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor
cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este
garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
5
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar
echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1
(a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-
A).
6
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.
h) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Președintele raionului Soroca,
Rusnac Veaceslav.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7