2rc-212/16 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: M. Moraru dosarul nr.2rc-212/16 DECIZIE 02 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către creditorul Larisa Ciobanu, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Metamah” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Nourco”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012, prin care a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii privind explicarea hotărîrilor Curţii de Apel Economice şi Curţii de Apel Chişinău expuse prin tabelele creanţelor creditorilor Societăţii cu răspundere limitată „Nourco” din 08 aprilie 2011, din 14 iulie 2011, din 10 noiembrie 2011, din 02 iulie 2012, din 11 iulie 2012, din 13 iulie 2012, din 10 septembrie 2012 şi din 15 octombrie 2012 privind validarea creanţelor chirografare de rangul V a creditorilor societăţii cu răspundere limitată „Nourco”, care rezultă din contractele de investiţie, c o n s t a t ă: Prin cererea înaintată în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Nourco” administratorul insolvabilităţii a solicitat explicarea sensului şi extinderea aplicării hotărîrilor Curţii de Apel Economice şi Curţii de Apel Chişinău,

expuse prin Tabelele creanţelor creditorilor SRL „Nourco” din 08 aprilie 2011, din 14 iulie 2011, din 10 noiembrie 2011, din 02 iulie 2012, din 11 iulie 2012, din 13 iulie 2012, din 10 septembrie 2012 şi din 15 octombrie 2012 privind validarea creanţelor chirografare de rangul V a creditorilor SRL „Nourco”, ce rezultă din contractele de investiţie. În motivarea cererii s-a invocat, despre imposibilitatea executării contractelor de investiţie în construcţia caselor de locuit de pe: str. Sarmizegetusa, 53 şi de pe bd. Cuza-Vodă, 1/4, 1/5, mun. Chişinău, încheiate între SRL „Nourco” şi investitori, care sunt neexecutate la data intentării procesului de insolvabilitate, şi care nu au fost preluate de către Administratorul insolvabilităţii.

Ca urmare, investitorii, realizând dreptul său prevăzut de art.98 alin.(3) al Legii insolvabilităţii, au înaintat în cadrul procesului de insolvabilitate SRL „Nourco” spre validare, în calitate de creditori chirografari, creanţele sale faţa de SRL „Nourco”, ce rezultă din neexecutarea contractelor privind investirea mijloacelor proprii în construcţia caselor de locuit de pe str. Sarmizegetusa, 53 şi de pe bd. Cuza-Vodă, 1/4, 1/5, mun. Chişinău. În şedinţele de validare de 2 08.04.2011, din 14.07.2011, din 10.11.2011, din 02.07.2012, din 11.07.2012, din 13.07.2012, din 10.09.2012 şi din 15.10.2012, în cadrul procesului de insolvabilitate, Curtea de Apel Economică şi Curtea de Apel Chişinău, a validat creanţele chirografare de rangul V a creditorilor menţionaţi, înregistrându-le în Tabelul creanţelor creditorilor SRL „Nourco”.

Astfel, există hotărârile irevocabile a instanţei judecătoreşti de insolvabilitate privind încasarea de la SRL „Nourco” a sumelor achitate de către creditorii-investitori în baza contractelor de investiţie, pentru aducerea părţilor contractelor în poziţia iniţială. Totodată, s-a invocat, că unica obligaţiune existentă a SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate şi a administratorului insolvabilităţii faţă de creditori este satisfacerea creanţelor validate în ordinea stabilită de prevederile Legii insolvabilităţii. Administratorul insolvabilităţii, în cadrul procesului de insolvabilitate, nu a preluat şi nu execută contractele de investiţie încheiate de către debitorul insolvabil înainte de intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nourco”.

Administratorul insolvabilităţii a declarat, că deşi creditorii dispun de hotărîri irevocabile de validare a creanţei înaintate, ca consecinţă a neexecutării contractelor de investiţie, creditorii, ignorând hotărârile Adunării creditorilor prin care s-a aprobat modalitatea de executare a creanţelor creditorilor, continuă să înainteze în mod individual în faţa Administratorului insolvabilităţii şi a instanţelor de judecată de drept comun cereri de obligare a SRL „Nourco” să execute contractele de investiţie încetate, prin transmiterea în proprietatea creditorilor a spaţiilor incluse în masa debitoare. Având în vedere că hotărârile Curţii de Apel Economice şi Curţii de Apel Chişinău de validare a creanţelor prezintă în sine înregistrarea simplă în Tabelul creanţelor, Administratorul insolvabilităţii a solicitat explicarea hotărârii în privinţa sensului şi al extinderii aplicării acestora.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012 a fost admisă cererea Administratorului insolvabilităţii SRL „Nourco” privind sensului şi extinderii aplicării hotărârilor Curţii de Apel Economice şi Curţii de Apel Chişinău expuse în Tabelele creanţelor creditorilor SRL „Nourco” din 08 aprilie 2011, din 14 iulie 2011, din 10 noiembrie 2011, din 02 iulie 2012, din 11 iulie 2012, din 13 iulie 2012, din 10 septembrie 2012 şi din 15 octombrie 2012 privind validarea creanţelor chirografare de rangul V a creditorilor SRL „Nourco” din contractele de investiţie şi a fost explicat că: -odată cu validarea sumei creanţe, rezultate din neexecutarea contractelor privind investirea mijloacelor proprii în construcţia caselor de locuit de pe str.Sarmizegetusa, 53 şi de pe bd.

Cuza-Vodă, 1/4, 1/5, mun.

Chişinău, creditorul şi-a exercitat dreptul său prevăzut de art.98 alin. (3) al Legii insolvabilităţii şi art.738 alin. (1) al Codului civil, privind rezoluţiunea contractului de investiţie; -înregistrarea sumei creanţei validate în Tabelul creanţelor creditorilor SRL „Nourco” prezintă o hotărâre judecătorească definitivă propriu-zisă privind încasarea acestei sume de SRL „Nourco”, cu titlu de prestaţia executată, care urmează a fi restituită creditorului ca efect al rezoluţiunii contractului privind investirea mijloacelor proprii în construcţia caselor de locuit menţionate; - odată cu validarea creanţei, contractul privind investirea mijloacelor proprii în construcţia caselor de locuit menţionate, este rezolvit, SRL „Nourco” este 3 eliberat de executarea obligaţiilor contractuale, unica obligaţiune existentă fiind achitarea către creditor a creanţei validate potrivit prevederilor Legii insolvabilităţii şi a hotărârilor organelor creditorilor ale SRL „Nourco”.

La 28 octombrie 2015, creditorul Larisa Ciobanu a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate, cerînd admiterea recursului şi casarea încheierii contestate. Recurenta, Larisa Ciobanu, în motivarea recursului şi-a exprimat dezacordul cu încheierea instanţei de insolvabilitate din 26 noiembrie 2012, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost elucidate pe deplin, normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Invocă faptul că a aflat despre încheierea contestată abia la 19 octombrie 2015. Studiind recursul şi actele administrate în speţă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul în cauză ca fiind depus în afara termenului legal şi care necesită a fi respins, din considerentele ce urmează.

Conform art.1 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Conform art.8 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În speţă, încheierea recurată a fost emisă de instanţa de insolvabilitate la 26 noiembrie 2012 (f.d.12-13), iar cererea de recurs împotriva încheierii date a fost depusă la 28 octombrie 2015 (f.d.6), după un termen de circa 2 ani şi 11 luni.

Conform art.110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Prin prisma art.116 Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Acest termen poate fi restabilit, cu examinarea recursului în fond, dacă persoanele îndreptăţite solicită acest lucru şi dacă prezintă probe veridice, care vin să confirme imposibilitatea de depunere a recursul în termen.

Însă, din oficiu acest termen nu poate fi restabilit. Mai, mult ca atît, instanţa de recurs reţine că recurentul odată cu depunerea cererii de recurs nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului. În ceea ce priveşte argumentul recurentei precum că nu se afla în cunoştinţă de cauza şi a aflat despre încheierea contestată la 19 octombrie 2015, Colegiul consideră ca fiind declarativă şi neîntemeiată, ori aceasta cunoştea despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Nourco şi avînd calitatea de creditor urma să se intereseze de soarta procesului, de a recepţiona citaţiile şi de a participa în şedinţele de judecată, încălcare ce nu poate fi imputată, în speţă, instanţei de insolvabilitate.

4 În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3) şi art. 61 alin.(1) CPC, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligenţă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege. În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător).

Prin urmare, ţinînd cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 20 octombrie 2015, adică peste mai mult de 2 ani şi 11 luni, cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege, fără a fi indicat vre-un motiv justificativ în vederea argumentării omiterii termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Larisa Ciobanu urmează a fi respins că fiind depus în afara termenului legal.

Instanţa de recurs accentuează că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art.6§1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare în urma rămînerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor cetăţenilor părţi la un proces echitabil.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic vs Moldova din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007, precum şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs Ucraina (hotărîrea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008), unde se notează că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluţie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, avînd în vedere că cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, fără a solicita repunerea în termen, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de creditorul Larisa Ciobanu ca fiind tardiv. În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: 5 Se respinge recursul declarat de către creditorul Larisa Ciobanu ca fiind depus în afara termenului legal. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru