2rc-867/15 — Procesul de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-867/15 Judecător: M.Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele Ludmilei Butuc (Dabija), în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „NourCo”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015, prin care s-a respins cererea de repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei şi s-a respins cererea de înaintare a creanţei ca fiind depusă tardiv, CONSTATĂ: La 03.06.2010, SRL „Metamah” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo”, drept temei invocînd incapacitatea debitorului de a-şi onora obligaţiunile pecuniare ajunse la scadenţă.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 26 octombrie 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo”, cu sediul în mun. Chişinău, str. Gohberg, 2, ap. 4, c/f 1003600054722; a fost desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate – ÎI „Chicu Dumitru”; a fost convocată prima adunare de raportare şi de validare a creanţelor pentru data de 13.12.2010 ora 09:00, sala nr. 2 în incinta Curţii de Apel Economice din bd. Ştefan cel Mare, 73, a fost propus creditorilor să înainteze creanţele sale; a fost propus creditorilor garantaţi să precizeze neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept; La 28.10.2014, Butuc (Dabija) Ludmila a depus cerere de admitere a creanţei în mărime de 673 851 lei şi a solicitat repunerea în termen a acesteia.

În motivarea cererii solicitanta a invocat că, creanţa sa a apărut din contractul de investire în construcţia de locuinţe nr. 103 din 05.03.2007. Referitor la termenul de înaintare a acesteia, a menţionat că înaintarea cu întîrziere a cererii de admitere a creanţei a rezultat ca urmare a faptului că nu dispunea de contract şi restul actelor din care rezultă creanţa, care erau la directorul general al întreprinderii, Butuc Tudor, plecat din ţară din 2008. În rezultat, a fost nevoită să solicite copiile actelor dela banca Comercială Română Chişinău, ce se confirmă prin scrisoarea din 16.10.2014, devenind posibilă 1 înaintarea cererii doar la 20.10.2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015, a fost respinsă cererea Ludmilei Butuc de repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei şi a fost respinsă cererea de înaintare a creanţei în valoare de 673 851 lei, ca fiind depusă tardiv.

În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 8 alin. (1), 140 alin. (2), 145 alin. (1) lit. d), 253 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art. 19 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, indicînd că creanţa este înaintată tardiv, iar argumentele pentru repunerea în termen sunt neîntemeiate, deoarece solicitanta nu a probat că pe parcursul a patru ani de la intentarea insolvabilităţii nu era posibilă înlăturarea piedicilor pentru înaintarea cererii de validare a creanţei. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 28.10.2015, avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele Ludmilei Butuc (Dabija) a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termenul de atac cu recurs, admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08.06.2015 şi emitetrea unei noi încheieri de admitere a cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanţei.

În motivarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că, administratorul insolvabilităţii a încălcat procedura de notificare, deoarece contrar prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, nu a notificat-o în modul corespunzător, deşi era un creditor cunoscut la momentul intentării procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo”. Consideră recurenta că această împrejurare (lipsa notificării creditorului cunoscut) constituie motiv excepţional pentru validarea creanţei. Referitor la termenul de atac cu recurs, susţine recurenta că cu încheierea contestată a făcut cunoştinţă la 13.10.2015, deoarece nu a fost legal citată, iar avocatul Bordei Teodor care s-a prezentat în instanţă, era lipsit de orice împuterniciri, deoarece contractul de asistenţă juridică a fost reziliat cu acordul ambelor părţi.

La 28.04.2015, administratorul insolvabilităţii SRL „NourCo”, Chicu Dumitru, a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a invocat tardivitatea şi netemeinicia acestuia, solicitînd respingerea recursului. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În acelaşi timp, potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie (hotărîrea Plenului CSJ nr. 5 din 11.11.2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de recurs), intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părţile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunţării încheierii sau primirii încheierii integrale.

Acest termen poate fi restabilit printr-o încheiere, cu examinarea recursului în fond, dacă persoanele îndreptăţite solicită acest lucru şi prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen. Reglementări similare se regăsesc şi în practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie privind aplicarea Legii insolvabilităţii, care menţionează că termenul de depunere a recursului (15 zile) poate fi restabilit printr-o încheiere, cu examinarea recursului în fond, dacă persoanele îndreptăţite solicită aceasta şi 2 prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea recurată la 08.06.2015 (f.d.

31). Totodată, potrivit materialelor cauzei, instanţa de recurs reţine că recurenta nu a fost prezentă în şedinţa instanţei de insolvabilitate la data adoptării încheierii recurate (f.d. 27), iar date despre citarea legală a acesteia sau despre expedierea copiei încheierii la materialele cauzei lipsesc. Cererea de recurs a fost depusă de către avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele Ludmilei Butuc (Dabija) la 28.10.2015 (f.d. 1), menţionînd că despre încheierea recurată a aflat la 13.10.2015, cînd avocatul a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei. Prin urmare, Colegiul conchide că cerinţa recurentei de repunere în termen a cererii de recurs este întemeiată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei ce vizează înaintarea tardivă a cererii de validare a creanţei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea sa de repunere în termen a cererii de validare a creanţei. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. În conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate. Potrivit art. 140 alin. (1) şi (2) al legii menţionate, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului.

Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului 3 preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: a) de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; b) de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; c) de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; d) de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; e) de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul reţine că dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor apare doar în cazul cînd creditorul are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii. Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment. La caz, procedura a fost deschisă la 26.10.2010, pe cînd creanţa a apărut anterior acestei date, în temeiul contractului nr. 103 din 05.03.2007.

Potrivit art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma acestei norme legale, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate corect a stabilit că cererea de validare a creanţelor a fost depusă de Butuc (Dabija) Ludmila în afara termenului fixat.

Just a conchis instanţa de insolvabilitate şi asupra respingerii cererii de repunere în termen. Or, aşa cum prevede art. 145 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilităţii, notificarea intentării procesului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii insolvabilităţii în vigoare la acel moment, iar careva circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei nu a fost constatate şi, în consecinţă, lipsesc temeiurile de repunere în termen. Or, Butuc (Dabija) Ludmila cunoştea despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo”, deoarece în acea perioadă activa în calitate de contabil-şef la întreprinderea în cauză şi respectiv ştia despre necesitatea depunerii cererii de validare a creanţei, însă nu s-a conformat prevederilor legale în termen, depunînd o asemenea cerere abia la 28.10.2014 (f.d.

16). Faptul 4 cunoaşterii despre intentarea insolvabilităţii de către recurentă este confirmat şi prin procesul-verbal de audiere a sa din 22.07.2011. Astfel, afirmaţia recurentei cum că a aflat despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo” abia la 20.10.2014, Colegiul o consideră ca fiind declarativă, deoarece contravine materialului probator anexat la materialele cauzei. În ceea ce ţine de motivele de repunere în termen invocate de Butuc (Dabija) Ludmila, instanţa de recurs reţine următoarele.

Iniţial, în cererea de admitere a creanţelor înaintate la 28.10.2014, solicitanta a invocat că nu a putut înainta cererea în termen, deoarece nu deţinea contractul şi restul actelor din care rezultă creanţa, care erau la directorul general al întreprinderii, Butuc Tudor, plecat din ţară din 2008 şi în rezultat, a fost nevoită să solicite copiile actelor dela banca Comercială Română Chişinău, ce se confirmă prin scrisoarea din 16.10.2014, devenind posibilă înaintarea cererii doar la 20.10.2014. În acest sens, instanţa de insolvabilitate just a constatat că solicitanta nu a probat că pe parcursul a patru ani de la intentarea insolvabilităţii nu era posibilă înlăturarea piedicilor pentru înaintarea cererii de validare a creanţei.

Ulterior, în cererea de recurs, recurenta invocă insistent ca temei de repunere în termen şi ca circumstanţă excepţională faptul că nu a fost notificată despre intentarea procesului de insolvabilitate, în temeiul art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, deşi era creditor cunoscut la momentul intentării. În speţă, după cum s-a constata şi mai sus, recurenta Butuc (Dabija) Ludmila cunoaştea cu certitudine despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo”, fiind angajată a acestei întreprinderi, fapt despre care a şi menţionat expres în cadrul audierii sale în calitate de martor. În acelaşi timp, intentarea procesului de insolvabilitate a avut loc la 26.10.2010, procedură care era guvernată la acel moment de Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001.

Potrivit art. 19 alin. (1) al legii vizate, dispozitivul hotărîrilor şi încheierilor instanţei de judecată urmează, conform prezentei legi, să fie publicate de ea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Cheltuielile de publicare se atribuie la cheltuielile de judecată. (2) Instanţa de judecată poate dispune publicarea dispozitivului hotărîrilor şi încheierilor şi în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori. (3) Notificarea participanţilor conform alin.(1) şi (2) se consideră efectuată după expirarea a 2 zile de la publicare. (4) Notificarea participanţilor conform prezentului articol se consideră suficientă pentru dovada citării chiar dacă prezenta lege prevede şi o altă modalitate de notificare.

După cum rezultă din materialele cauezi, dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „NourCo” din 26.10.2010, a fost publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 227-230 din 19.11.2010 (f.d. 25). Respectiv, argumentul recurentei vis-a-vis de vicierea procedurii de notificare este lipsit de suport legal, deoarece legea care guverna intentarea 5 procesului de insolvabilitate la 26.10.2010 prevedea expres că notificarea participanţilor se consideră efectuată după expirarea a 2 zile de la publicare. În acest sens, invocarea de către recurentă a prevederilor art. 35 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, este eronată, deoarece legea în cauză a intrat în vigoare la 14.03.2013 şi nu are efect retroactiv.

În această ordine de idei, Colegiul constată că Butuc (Dabija) Ludmila neîntemeiat nu a depus cererea de validare a creanţei în termenul stabilit. Acest comportament contravine prevederilor art. 131 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 (în vigoare la acel moment), care expres stipulează că, dacă creditorul are o creanţă faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, îşi înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, instanţei de judecată. La creanţă se anexează copiile de pe documentele din care izvorăşte creanţa, iar creanţele pot fi înaintate în instanţa de judecată cel tîrziu la data aprobării de către instanţă a tabelului creanţelor.

În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se repune în termen cererea de recurs declarată de avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele Ludmilei Butuc (Dabija). Se respinge recursul declarat de avocatul Bodnariuc Alexandr în interesele Ludmilei Butuc (Dabija). Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 iunie 2015, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „NourCo”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 6