2rc-271/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-271/15 Judecător: A.Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Centru, în cauza intentată la cererea introductivă a SRL „Casa Farm” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Natur Produkt-ML”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2015, prin care s- a respins cererea de repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei, CONSTATĂ: La 03.10.2011, SRL „Casa Farm” s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Natur Produkt-ML”, drept temei invocînd incapacitatea debitorului de a-şi onora obligaţiunile pecuniare ajunse la scadenţă. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinăua din 23 decembrie 2011 a fost constatată insolvabilitatea şi intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Natur Produkt-ML”, cu sediul în mun.

Chişinău, str. A. Mateevici 109/1, of.

202, c/f 1006600004005; a fost desemnat în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate – ÎI „Cucu Dumitru”; a fost convocată prima adunare de raportare şi de validare a creanţelor pentru data de 17.02.2011 ora 12:00, sala nr. 3 în incinta Curţii de Apel Chişinău din str. Teilor, 4, a fost propus creditorilor garantaţi să precizeze neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept prioritar, precum şi temeiul acestui drept; au fost menţinute măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 07.10.2011 a Curţii de Apel Chişinău; a fost validată creanţa creditorului SRL „Casa Farm” în valoare de 197791,36 lei cu titlu de datorie de bază, penalitatea în sumă de 54843,27 lei şi cheltuieli de judecată de 7369,04 lei; a fost transmis administratorului procesului de insolvabilitate dreptul de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor incluse în masa debitoare; a fost întreruptă calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului; a fost suspendată calcularea plăţilor aferente (dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc şi penalitatea) creditelor acordate debitorului de către Ministerul Finanţelor, precum şi a plăţilor aferente sumelor dezafectate din Bugetul de stat întru onorarea garanţiilor de stat; a fost suspendată activitatea organelor de 1 conducere ale debitorului.

La 06.01.2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Centru (în continuare IFS mun. Chişinău, DAF Centru) a depus cerere de admitere a creanţei în mărime de 371 278 lei şi a solicitat repunerea în termen a acesteia. În motivarea cererii solicitantul a invocat că, înaintarea cu întîrziere a cererii de admitere a creanţei a rezultat ca urmare a faptului că la 05.09.2014 a fost adoptată decizia prin care au fost calculate obligaţii fiscale care se atribuie la perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate pentru perioada 01.07.2010-09.08.2011. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2015, a fost respinsă cererea IFS mun. Chişinău, DAF Centru de repunere în termen a cererii de înaintare a creanţei.

În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 6 alin. (4) şi (5), 34 alin. (2) şi (5) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art- 19 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, art. 116 alin. (1) şi (4) CPC, indicînd că creanţa este înaintată tardiv, iar argumente pentru repunerea în termen nu au fost aduse. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 11.03.2015, IFS mun. Chişinău, DAF Centru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02.03.2015 şi emitetrea unei noi încheieri de admitere a cererii de repunere în termen a cererii de validare a creanţei.

În motivarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că, administratorul insolvabilităţii a încălcat termenele de publicare şi de remitere a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. Susţine că organul fiscal a iniţiat în privinţa debitorului control fiscal, iar administratorul activînd cu rea-credinţă, a tergiversat termenul de efectuare a controlului. La 05.09.2014 a fost adoptată decizia nr. 1542/1/6 prin care au fost calculate obligaţii fiscale care se atribuie la perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate 01.07.2010 – 09.08.2011 în mărime de 371 278 lei. Menţionează că din motivul demiterii administratorului insolvabilităţii Cucereavîi Ion, nu a putut înainta cererea de validare a creanţei pînă la expirarea termenului de contestare a deciziei adoptate, ceea ce constituie temei de repunere în termen a cererii de validare a creanţei conform art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii.

La 28.04.2015, administratorul insolvabilităţii SRL „Natur Produkt-ML”, Dogot Constantin, a depus referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de 2 Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea sa de repunere în termen a cererii de validare a creanţei. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. În conformitate cu prevederile art. 76 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate.

Potrivit art. 140 alin. (1) şi (2) al legii menţionate, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

Potrivit art. 145 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: a) de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor; b) de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului; c) de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului; d) de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia; e) de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.

Pornind de la prevederile normelor legale evocate, Colegiul reţine că dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor apare doar în cazul cînd creditorul are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii. Potrivit art. 42 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării 3 procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment. La caz, procedura a fost deschisă la 23.12.2011, pe cînd creanţa a apărut anterior acestei date, or decizia nr. 1542/1/6 a fost adoptată la 05.09.2014, însă au fost calculate obligaţii fiscale care se atribuie la perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate 01.07.2010 – 09.08.2011.

Potrivit art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma acestei norme legale, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate corect a stabilit că cererea de validare a creanţelor a fost depusă de IFS mun.

Chişinău, DAF Centru în afara termenului fixat. Just a conchis instanţa de insolvabilitate şi asupra respingerii cererii de repunere în termen. Or, aşa cum prevede art. 145 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilităţii, notificarea intentării procesului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii insolvabilităţii în vigoare la acel moment, iar careva circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei nu a fost constatate şi, în consecinţă, lipsesc temeiurile de repunere în termen. Or, organul fiscal cunoştea despre intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Natur Produkt-ML”, deoarece a informat administratorul insolvabilităţii prin scrisoarea nr. 01-11-2/310 despre existenţa datoriilor faţă de Bugetul Public Naţional la situaţia din 31.12.2011 şi respectiv ştia despre necesitatea depunerii cererii de validare a creanţei, însă nu s-a conformat prevederilor legale în termen, depunînd o asemenea cerere abia la 06.01.2015.

Mai mult ca atît, datoria debitorului faţă de buget, deşi a fost stabilită prin decizia nr. 1542/1/6 din 05.09.2014, este pentru aceeaşi perioadă (01.07.2010 – 09.08.2011) despre care se cunoştea încă la situaţia intentării procesului de insolvabilitate, fapt comunicat la acel moment administratorului insolvabilităţii. Acest comportament contravine prevederilor art. 131 al Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001 (în vigoare la acel moment), care expres stipulează că, dacă creditorul are o creanţă faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate, îşi înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, instanţei de judecată. La creanţă se anexează copiile de pe documentele din care izvorăşte creanţa, iar creanţele pot fi înaintate în instanţa de judecată cel tîrziu la data aprobării de către instanţă a tabelului creanţelor.

În acest context, Colegiul conchide că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2015. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DECIDE: Se respinge recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Centru. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2015, în cauza intentată la cererea introductivă a SRL „Casa Farm” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Natur Produkt-ML”.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5