2r-890/15 — Privind încasarea datroiei

Dosarul nr.2r-890/15 prima instanţă: E. Palanciuc instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna DECIZIE 25 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Petru Moraru examinând recursul declarat de către Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Allei Tişcenco împotriva lui Ghimpu Vladimir şi Ghimpu Ala cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 17 decembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Vladimir Ghimpu prin intermediul reprezentantului său cu privire la repunerea în termen şi cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 16 august 2011, Tişcenco Alla s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva lui Ghimpu Vladimir şi Ghimpu Ala cu privire la încasarea sumei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 02 mai 2012, acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Ghimpu Vladimir în beneficiul Allei Tişcenco datoria în sumă de 10000 euro, dobîndă în mărime de 3004 euro echivalent în lei moldoveneşti la momentul executării hotărîrii. S-a încasat din contul lui Ghimpu Vladimir în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 6 064 lei (f.d.62-64). La 12 noiembrie 2014, Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său, a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe. Totodată, apelantul a solicitat repunerea în termen a apelului, din motiv că cu hotărîrea primei instanţe a făcut cunoştinţă, la 29 octombrie 2014 (f.d.80-84). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, a fost respinsă cererea lui Ghimpu Vladimir înaintată prin intermediul reprezentantului său, privind repunerea apelului în termen şi cererea de apel a fost restituită, ca fiind depusă tardiv (f.d.

93-98). 1 La 03 iunie 2015, Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său a declarat recurs, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, solicitînd repunerea recursului în termen, casarea acesteia cu remiterea pricinii la rejudecare. Conform art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Prin prisma normei de drept citate, instanţa de recurs reţine că recursul declarat de către Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său a fost depus la Curtea de Apel la 03 iunie 2015, pe cînd materialele pricinii în adresa Curţii Supreme de Justiţie, au fost transmise la 28 octombrie 2015, fapt confirmat prin ştampila aplicată pe coperta dosarului.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că Curtea de Apel a examinat pricina superficial iar în concluzie a emis o încheiere ilegală. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Potrivit art. 112 alin. (1) CPC termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Conform art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Încheierea instanţei de apel a fost emisă la 17 decembrie 2014, iar la 13 ianuarie 2015 Curtea de Apel a expediat în adresa lui Ghimpu Vladimir şi a reprezentantului său, copia acesteia (f.d.99). Recurentul în cererea de recurs a invocat că încheierea contestată a recepţionat-o la 18 martie 2015, solicitînd repunerea recursului în termen.

Temei de repunere a recursului în termen a invocat că reprezentantul său a fost în concediu medical, anexînd în sensul dat, copiile certificatelor (f.d.115-123). Instanța de recurs reține că temeiul invocat de către recurent pentru a fi repus în termen, este unul neîntemeiat, deoarece din momentul recepţionării încheierii instanţei de apel - 18 martie 2015, a avut suficient timp pentru a depune un recurs preliminar. Prin urmare, termenul de 15 zile, consacrat în art. 425 CPC, a început să curgă de la 19 martie 2015, care a expirat la 02 aprilie 2015, moment ce prin raportare la 03 iunie 2015 – data depunerii recursului, indică asupra tardivităţii acestuia. În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) şi (3) şi 61 alin.(l) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt în drept să, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa 2 judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligentă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

In această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele enunţate Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră de a respinge cererea avocatului Ion Moraru în interesele lui Ghimpu Vladimir privind repunerea în termenul de declarare a recursului cu restituirea acestuia ca fiind depus tardiv fără a se pronunţa asupra fondului şi de a menţine încheierea contestată. În conformitate cu art. 427 alin. 1) lit. a), art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide Se respinge cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului depus de către Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său.

3 Se respinge recursul declarat de către Ghimpu Vladimir prin intermediul reprezentantului său, ca fiind depus tardiv. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Petru Moraru 4