ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 24.01.2018

2ra-197/18 — incasarea datoriei

HOTĂRÂRE
24.01.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
incasarea datoriei
Temei legal
temeiurile declarării recursului
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2ra-197/18 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-197/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central)

Judecător: Gh. Balan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru, L. Pruteanu

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Moraru Vadim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nagrineac Igor

împotriva lui Moraru Vadim cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 3 octombrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Moraru Vadim și modificată hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 2 martie 2017,

c o n s t a t ă :

La 18 iulie 2016, Nagrineac Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Moraru Vadim cu privire la încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în baza recipisei din 9

decembrie 2013 a împrumutat pârâtului suma de 4 000 euro, pe care acesta s-a

obligat să o restituie în două tranșe, și anume până la 31 decembrie 2013 suma de

2 000 euro și până la 31 ianuarie 2014 suma de 2 000 euro.

A afirmat că din împrumut pârâtul a restituit doar suma de 6 000 lei, iar

compania de colectare a reușit să mai încaseze suma de 8 600 lei, echivalentul a

680,30 euro, astfel încât datoria pârâtului constituie 3 307,20 euro.

A mai menționat că din motiv că pârâtul nu a efectuat nici o altă achitare în

scopul restituirii împrumutului, la 28 martie 2016 a expediat în adresa acestuia o

somație, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.

A solicitat reclamantul încasarea din contul pârâtului Moraru Vadim a

datoriei restante în mărime de 3 307,20 euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 1

636,44 euro pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 5 iulie 2016, precum și încasarea

tuturor cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul central) din 2 martie 2017,

acțiunea a fost admisă. A fost încasată de la Moraru Vadim în beneficiul lui Igor

Nagrineac datoria în sumă de 3 307,20 euro, suma de 1 636,44 euro cu titlu de

dobândă de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 5 iulie 2016 și taxa de stat

în sumă de 2 966 lei, în total 4 943,64 euro în lei conform cursului oficial al BNM

la data executării hotărârii și 2 966 lei.

Prin decizia Curții de Apel din 3 octombrie 2017 a fost admis apelul declarat

de către Moraru Vadim și modificată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

central) din 2 martie 2017 prin reducerea cuantumului dobânzii de întârziere

adjudecat de la 1 636, 44 euro până la 1623, 61 euro, în rest a fost menținută

hotărârea instanței de fond.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este indubitabilă obligația

pârâtului de a restitui reclamantului suma împrumutului primită la 9 decembrie

2013 în mărime restantă de 3 307,20 euro, iar neexecutarea obligației pecuniare în

termen conform art. 619 alin. (2) Cod civil, instituie obligația de a achita și dobânda

de întârziere aferentă.

Totodată a constatat că prima instanță eronat a încasat dobânda de întârziere

pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 ianuarie 2014, ce constituie 12,83 euro din

motiv că scadența datoriei era la 31 ianuarie 2014, că, astfel fiind necesar de a

reducere dobânda de întârziere adjudecată de la 1 636,44 euro la 1 623,61 euro.

Instanța de apel a reiterat că raportul juridic de împrumut instituit de părți

era gratuit, respectiv nu implica instituirea unor dobânzi contractuale, clauză ce nu

constituie, însă, un impediment sau o excepție pentru încasarea dobânzilor de

întârziere în temeiul art. 619 Cod civil, ce instituie dobânda legală cu titlu de

compensare pentru imposibilitatea utilizării de către creditor a mijloacelor bănești

datorate de debitor ca urmare a neexecutării de către acesta a obligației pecuniare

asumate, încasarea căreia în cadrul raporturilor de împrumut este prevăzută și de

art. 872 alin. (1) Cod civil.

La 1 decembrie 2017 Moraru Vadim a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 3 octombrie 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei contestate cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, din

motiv că aceasta a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept material, iar

concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii și fără

suport juridic.

A menționat că instanța de apel, prin hotărârea din 3 octombrie 2017 nu s-a

expus asupra motivelor indicate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, recursul declarat la data de 1 decembrie 2017 împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 3 octombrie 2017, se consideră a fi depus în termen.

2

La data de 21 decembrie 2017, în adresa intimatului Nagrineac Iurie a fost

expediată copia recursului declarat de către Moraru Vadim, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul Nagrineac Iurie nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul

prevăzut de lege și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Moraru Vadim în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moraru Vadim, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

3

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Moraru Vadim.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Moraru Vadim, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2019-09-25
0,95
2ra-1125/19 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere
Dosarul nr. 2ra-1125/19 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Central (T. Avasiloaie) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru) D E C I Z I E 25 septembrie 2019 mun.Chişinău Colegiul civil, comer
CSJ 2019-10-02
0,95
2ra-1956/19 — încasarea datoriei si cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2ra-1956/19 Prima instanţă: (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) V. Martînenco Instanţa de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov Î N C H E I E R E 02 octombrie 2019 mun. Chişinău Colegiul Civil, C
CSJ 2019-08-07
0,95
2ra-1554/19 — incasarea datoriei
Dosarul nr. 2ra-1554/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. V. Mihaila) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima) ÎNCHEIERE 7 august 2019 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial
CSJ 2018-11-07
0,95
2ra-1654/18 — restituirea împrumuturilor si încasarea dobînzii de întârziere
Dosarul nr. 2ra-1654/18 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. T. Avasiloaie) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu) DECIZIE 07 noiembrie 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, co
CSJ 2018-12-12
0,95
2ra-2331/18 — rezolutiunea contractului si incasarea sumei
Dosarul nr. 2ra-2331/18 prima instanţă: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (Iu. Potângă) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Muruianu, V. Efros, N. Budăi) D E C I Z I E 12 decembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi
Sursă