3ra-1008/15 — Obligarea emiterii actului administrativ

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr. 3ra-1008/15 instanţa de apel: A. Panov. M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Premium Cort” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderea cu Capital Străin „Maiodor” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentaţi de avocatul Sorocean Andrian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Premium Cort” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderii cu Capital Străin „Maiodor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea transmiterii în folosinţă şi posesie a terenului aferent imobilelor şi modificării contractului de arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Premium Cort” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderea cu Capital Străin „Maiodor” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 noiembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, constată: La 24 iunie 2014, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea transmiterii în folosinţă şi posesie a terenului aferent imobilelor şi modificării contractului de arendă. În motivarea acţiunii au invocat că în temeiul Deciziei nr. 14/18-17 din 22 decembrie 2009, Consiliul municipal Chișinău a transmis în arendă ÎCS „Maiodor” SRL lotul de teren cu nr. cadastral 0100101352, situat în mun. Chișinău, str. Arborilor, 17/2, care este aferent imobilelor cu nr. cadastrale 0100101.352.07, 0100101.352.08, 0100101.352.09, 0100101.352.10, amplasate în mun. Chișinău, str. Arborilor, 17/2. Susțin că în conformitate cu contractul de arendă nr.5212/2009 din 31 decembrie 2009, pîrîtul s-a obligat să transmită terenul în posesia şi folosința ÎCS „Maiodor” pe un termen de 10 ani în schimbul unei plăţi anuale de 35 401 lei.

Menționează că la data de 19 iulie 2011, ÎCS „Maiodor” în calitate de asociat a adoptat decizia privind introducerea imobilelor în capitalul statutar al ÎCS „Premium Cort” SRL, cu excepția imobilului cu nr. cadastral 0100101.352.09, prin urmare, la data de 20 iulie 2011, Camera Înregistrării de Stat a emis Decizia privind înregistrarea modificării capitalului statutar al ÎCS „Premium Cort” SRL din contul imobilelor. Mai indică că la data de 26 iulie 2011, ÎCS „Premium Cort” SRL a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilelor în Registrul bunurilor imobile, după care, la data de 11 octombrie 2011, a solicitat pîrîtului transmiterea în folosință a terenului aferent imobilelor sale, iar ÎCS „Maiodor” SRL, la rândul său, a solicitat modificarea contractului în partea ce ține de suprafața terenului aferent imobilului 0100101.352.09.

Afirmă că în lipsa unui răspuns din partea Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, la data de 12 noiembrie 2013, au depus în adresa pârâților o cerere repetată, înregistrată sub nr.01/11 cu privire la transmiterea terenului în folosință, conform cerințelor din cererea depusă la 11 octombrie 2011, însă, prin răspunsul nr. 10/108-291 din 31 ianuarie 2014, au fost informați că materialele cu privire la darea în arendă a terenului au fost transmise spre examinare Consiliului municipal Chișinău prin scrisoarea nr.06-111/1076 din 24 februarie 2012, iar despre rezultatul examinării, urmau a fi informați suplimentar.

Remarcă că la data de 14 mai 2014, în lipsa unui rezultat de examinare a cererii respective, au depus reclamația cu nr.06-111/6323/2011, însă, în pofida acestui fapt, până în ziua de azi, nu au primit nici un răspuns din partea pîrîţilor, ceea ce i-a determinat să se adreseze cu o acțiune în instanța de judecată, în vederea obligării pârâților să transmită în folosință și posesie terenul. Solicită obligarea Primăriei mun. Chișinău și Consiliului municipal Chișinău să transmită ÎCS „Premium Cort” SRL în folosință și posesie terenul aferent bunurilor imobilelor cu nr. cadastrale 0100101.352.07, 0100101.352.08 și respectiv 0100101.352.10 amplasate în mun. Chișinău, str. Arborilor 17/2 și obligarea Primăriei mun.

Chișinău și Consiliului municipal Chișinău să modifice contractul de arendă nr. 5212/2009 încheiat cu ÎCS „Maiodor” în vederea transmiterii în folosință și posesie a terenului aferent bunului imobil cu nr. cadastral 01000101.352.09 situat în mun. Chișinău, str. Arborilor, 17/2. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 03 noiembrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiador” SRL şi menținută hotărârea primei instanțe. La 26 mai 2015, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL, reprezentaţi de avocatul Sorocean Andrian, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârea primei instanţe cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Susțin că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a interpretat prevederile art. 16 şi art. 17 alin.(1) lit. b) al Legii contenciosului administrativ, în ceea ce privește termenul de contestare a actului administrativ. În susţinerea poziţiei sale, invocă că în vederea exploatării şi utilizării imobilelor cu nr. cadastral 0100101.352.07, 0100101.352.08, 0100101.352. 0100101.352.10 la data 11 octombrie 2011, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL s-au adresat cu o cerere către Primăria mun.

Chișinău, prin care au solicitat perfectarea actelor privind transmiterea dreptului de folosință asupra terenului aferent, iar din lipsa unui răspuns din partea intimaților în acest sens, la 12 noiembrie 2013, au depus o cerere repetată, înregistrată sub nr. 01/11 cu privire la transmiterea în folosință a terenului aferent imobilelor sale. Menționează că prin răspunsul nr. 01.10-291 din 31 ianuarie 2014, Primăria mun. Chișinău i-a comunicat că materialele cu privire la darea în arendă a terenului au fost transmise spre examinare Consiliului municipal Chișinău prin scrisoarea nr. 06- 111/1076 din 24 februarie 2012, iar despre rezultatul examinării, urmau să fie informați suplimentar, respectiv, la 14 mai 2014, în lipsa unui rezultat de examinare a cererilor anterioare, și având în vedere faptul că încălcarea dreptului de folosință a ÎCS „Premium Cort” SRL asupra terenului poartă un caracter continuu, au depus o nouă cerere, înregistrată sub nr. 06-111/6323/2011.

Cu referire la prevederile art. 2, art. 3 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ și ținând cont de faptul că la cererea din 14 mai 2014, nu au primit răspuns din partea intimaților la expirarea termenului de 30 de zile, susţin că termenul de adresare în judecată privind nesoluționarea în termen a cererii depuse a început să curgă din 15 iunie 2014, considerînd, astfel, că înaintînd cererea de chemare în judecată la data de 24 iunie 2014, au respectat prevederile art. 17 lit. b) alin.(1) al Legii contenciosului administrativ. La fel indică că potrivit practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţiei şi anume cauza Ciorba Serghei împotriva Primăriei or.

Vadul lui Vodă (nr.3ra-685/14), care are obiect similar, cu referire la nesoluţionarea cererii în termen privind transmiterea în arendă a terenului aferent, instanța de recurs a statuat că de la cererea prealabilă urmează a fi calculat termenul de adresare în judecată, iar corespondența anterioară cu autoritatea publică locală nu poate să-i îngrădească reclamantului dreptul de acces la justiție, or instanța de judecată nu poate în mod subiectiv să limiteze acest drept, considerând de la sine, care răspuns este valabil pentru respectarea de mai departe a termenilor de adresare în judecată, specific fiind că toate consecințele ulterioare se iau în vedere de la data depunerii cererii prealabile.

Insistă că cererile depuse de ei anterior urmează a fi interpretate ca şi corespondenţă anterioară, iar termenul de adresare în instanța de contencios administrativ trebuie de calculat de la ultima cerere depusă de ei şi anume, la data de 14 mai 2014. În aşa mod, consideră că prin nesoluționarea acţiunii, instanțele de judecată inferioare le-au limitat abuziv accesul liber la justiție garantat de art. 5 al CPC, dreptul la un proces echitabil şi recurs efectiv garantat de art. 6 alin. (1) şi respectiv, art. 13 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale.

Concomitent invocă că le-a fost îngrădit accesul la justiţie prin faptul respingerii acţiunii ca fiind tardivă şi prin nesoluţionarea acţiunii de transmitere în folosinţă şi posesie a terenului aferent, or, în aceste circumstanţe orice adresare repetată va fi refuzată spre examinare, pe motiv că instanţele de judecată au emis o hotărîre judecătorească în acest sens, constituind temei de restituire sau scoatere a cererii de pe rol. Afirmă că în speţă, au existat toate temeiurile legale de transmitere în folosinţă şi posesie a terenului aferent, care urmau a fi aplicate de instanţă de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurenţilor, la 17 martie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată la materialele cauzei (f. d. 86), însă recurenţii insistă că au recepţionat copia deciziei integrale la 26 martie 2015. Alte probe care ar confirma contrar la materialele cauzei lipsesc. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 26 mai 2015, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele următoare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. După cum rezultă din actele cauzei prin decizia nr. 14/18-17 din 22 decembrie 2009, Consiliul municipal Chişinău a transmis în arendă ÎCS „Maiodor” SRL lotul de teren cu nr. cadastral 0100101352 amplasat pe str. Arborilor 17/2, mun. Chişinău. Terenul respectiv fiind aferent imobililor cu nr. cadastrale 0100101.352.07, 0100101.352.08, 0100101.352.09, 0100101.352.10 (f.d. 18). Iar în conformitate cu contractul de arendă nr.5212/2009 din 31 decembrie 2009, Primăria mun.

Chişinău s-a obligat să transmită terenul aferent în natură la timp conform actului de predare-preluare, în posesia şi folosinţa ÎCS „Maiodor” SRL pe un termen de 10 ani în schimbul unei plăţi anuale de 35 401 lei (f.d. 11-13). Este stabilit şi faptul că la 19 iulie 2011, ÎCS „Maiodor” SRL în calitate de asociat a adoptat decizia privind introducerea imobilelor în capitalul statutar al ÎCS „Premium Cort”, cu excepţia imobilului cu nr. cadastral 0100101.352.09. Prin urmare, la data de 20 iulie 2011, Camera Înregistrării de Stat a emis Decizia privind înregistrarea modificării capitalului statutar al ÎCS „Premium Cort” SRL din contul imobilelor (f.d. 10), după care, la data de 26 iulie 2011, ÎCS „Premium Cort” SRL a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilelor în Registrul bunurilor imobile (f.d.

7-9). Tot materialul probator atestă că la 11 octombrie 2011, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL s-au adresat cu o cerere către Primăria mun. Chişinău, prin care au solicitat perfectarea actelor privind transmiterea către ÎCS „Premium Cort” SRL a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent imobilelor cu nr. cadastrale 0100101.352.07, 0100101.352.08, 0100101.352.10 şi separarea terenului aferent imobilului cu nr. cadastral 0100101.352.09, precum şi modificarea contractului de arendă nr.5212/2009 încheiat cu „Maiodor” SRL în vederea excluderii imobilelor ÎCS „Premium Cort” (f.d. 19). În lipsa unui răspuns din partea Primăriei mun.

Chişinău, la data de 12 noiembrie 2013, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL, au depus reclamaţia înregistrată sub nr.01/11, prin care au solicitat repetat transmiterea către ÎCS „Premium Cort” SRL a dreptului de folosinţă asupra terenului aferent imobilelor cu nr. cadastrale 0100101.352.07, 0100101.352.08, 0100101.352.10 şi modificarea contractului de arendă nr.5212/2009 încheiat cu „Maiodor” SRL în vederea transmiterii dreptului de folosinţă doar asupra terenului aferent imobilului cu nr. cadastral 0100101.352.09 (f.d .20). Iar, prin răspunsul nr.01.10-291 din 31 ianuarie 2014, Primăria mun.

Chişinău a informat solicitanţii că materialele cu privire la darea în arendă a lotului de pămînt din str. Arborilor 17/2, arendat anterior de ÎCS „Maiodor” SRL, conform contractului de arendă nr.5212/2009 din 31 decembrie 2009, prin scrisoarea nr.06-111/1076 din 24 ianuarie 2012, au fost înaintate spre avizare de către Comisia de specialitate a Consiliului municipal Chişinău şi examinare la una din şedinţele ordinare ale Consiliului, asigurînd că despre rezultatele examinării vor fi informaţi suplimentar. (f.d. 21). Totodată, din materialele dosarului rezultă că la data de 14 mai 2014, în lipsa unui rezultat al examinării în şedinţele ordinare ale Consiliului municipal Chişinău, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL au depus o nouă reclamaţie, înregistrată sub nr.06-111/6323/2011 (f.d.22), la care, însă, nu au primit nici un răspuns.

Drept urmare a circumstanţelor relatate, la data de 24 iunie 2014, ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL au înaintat acţiune în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei mun. Chişinău, prin care au solicitat obligarea Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului mun. Chişinău transmiterea ÎCS „Premium Cort” SRL în folosinţă şi posesie a terenului aferent bunurilor imobile amplasate pe str. Arborilor 17/2, mun. Chişinău şi obligarea modificării contractului de arendă nr. 5212/2009 încheiat cu ÎCS „Maiador” SRL în vederea transmiterii în folosinţă şi posesie a terenului aferent bunului imobil nr. cadastral 0100101.352.09 amplasate pe str. Arborilor 17/2, mun. Chişinău. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia respingerii acţiunii ca fiind depusă tardiv, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea soluţiei date, instanţele de judecată ierarhic inferioare, referindu-se la prevederile art. 16, 17 a Legii contenciosului administrativ şi art. 271 Cod civil, au reţinut că ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL au încălcat termenul legal prevăzut de lege pentru înaintarea acţiunii în judecată, remarcînd că aceştia ar fi fost în drept să înainteze o acţiune în contencios administrativ în termen de 30 de zile din momentul ce nu au primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, sau din momentul în care le-a fost încălcat un drept de al său, recunoscut de lege, dacă au considerat că odată cu primirea răspunsului din 30 ianuarie 2014, acţiunile pîrîtului au căpătat un caracter ilegal.

Instanţa de recurs, analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată neîntemeiat au dispus respingerea acţiunii ca fiind depusă cu încălcarea termenului legal. Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menţionată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Iar conform art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Astfel, în interpretare corectă a prevederilor legale enunţate este de înţeles că termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 din Legea contenciosului administrativ, urmează a fi calculat de la data expirării termenului de 30 de zile, în care autoritatea publică urma să examineze ultima cerere înaintată de către ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL şi anume de la data de 15 iunie 2014, or cum a fost menţionat, ultima cerere, prin care se pretinde încălcarea dreptului de folosinţă asupra terenului a fost recepţionată de către autoritatea publică la 14 mai 2014, din care considerente acţiunea înaintată la 24 iunie 2015, se consideră a fi depusă în termen.

În aceste condiţii, se constată a fi neîntemeiată concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL urmau să înainteze acţiune în judecată în termen de 30 de zile, din momentul ce nu au primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, sau din momentul în care le-a fost încălcat un drept de al său, recunoscut de lege, dacă au considerat că odată cu primirea răspunsului din 30 ianuarie 2014, acţiunile pîrîtului au căpătat un caracter ilegal. Aceasta deoarece, în speţă recurenţii pretind încălcarea dreptului său asupra terenului aferent bunurilor imobile proprietate privată şi adresarea lor în instanţa de judecată poate avea loc ori cînd cu respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului, or, astfel de categorii de litigii au un caracter continuu şi nu condiţionează pierderea termenului de prescripţie extinctivă după prima cerere prealabilă.

Cu atît mai mult că conţinutul răspunsului primit de recurenţii la 30 ianuarie 2014, nu denotă soluţionarea cererii înaintate, ci conţine informaţia privind ordinea examinării acesteia, despre rezultatul căreia ultimii urmau a fi informaţi suplimentar, fapt însă care nu a fost realizat. Prin urmare, după cum la caz a fost constat, cererea prealabilă a fost depusă de către ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL la 14 mai 2014, de la care urmează a fi calculat termenul de adresare în judecată, iar corespondenţa anterioară cu autoritatea publică locală nu poate să-i îngrădească acestora dreptul de acces la justiţie, or instanţa de judecată nu poate în mod subiectiv să limiteze acest drept, considerînd de la sine, care răspuns este valabil pentru respectarea de mai departe a termenilor de adresare în judecată, specific fiind că toate consecinţele ulterioare se iau în vedere de la data depunerii cererii prealabile.

În această ordine de idei, se constată a fi lipsită de suport legal concluzia primei instanţe, reţinută, de altfel, şi de instanţa de apel cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind depusă tardiv. Ca consecinţă, această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Or, instanţa de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei.

Sub acest aspect , Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie , ţinând cont de faptul că instanţa de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei, respingând acţiunea pe motiv că ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL au omis termenul de adresare în judecată, iar instanţa de recurs este în imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară şi reiterând inexistenţa temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă (art.432 alin.(3) lit. d) si f) CPC), concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel nu satisface standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, şi având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către ÎCS „Premium Cort” SRL şi ÎCS „Maiodor” SRL, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 cu remiterea cauzei în instanţa de apel pentru rejudecarea pricinii în fond.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizia legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Premium Cort” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderea cu Capital Străin „Maiodor” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentaţi de avocatul Sorocean Andrian. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Premium Cort” Societate cu Răspundere Limitată şi Întreprinderii cu Capital Străin „Maiodor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei mun.

Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea transmiterii în folosinţă şi posesie a terenului aferent imobilelor şi modificării contractului de arendă şi se remite pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, pentru examinarea pricinii în fond, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva