2rac-276/15 — Încasarea sumei

prima instanţă: Aliona Danilov dosarul nr. 2ra-276/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţă, A.Pahopol ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Valentina Clevadî Judecători: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea municipală ,,Piaţa Centrală” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţiei Municipale pentru Siguranţa Alimentelor privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor şi menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 16 iulie 2014, c o n s t a t ă : La data de 29 august 2013, reclamanta Î.M. ,,Piaţa Centrală” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţiei Municipale pentru Siguranţa Alimentelor privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, este o entitate juridică care prin utilizarea proprietăţii municipale desfăşoară activitate de antreprenoriat şi anume execută lucrări şi prestează servicii. Afirmă că, în temeiul Legii Republicii Moldova privind activitatea sanitar- veterinară nr.122 din 19.10.2007, întreprinderea a pus la dispoziţia pîrîtei gratuit o încăpere pe teritoriul Pieţii Centrale pentru organizarea activităţii Laboratorului sanitar-veterinar.

Susţine reclamanta că, pe perioada activităţii acestui laborator, a suportat şi continuă să suporte neregulamentar din contul său cheltuielile de utilizare a energiei electrice. Menţionează că, la multiplele adresări de a încheia un contract privind consumul de energie electrică şi de a-i restitui costul energiei consumate anterior şi 1 curent de către Laboratorul sanitar-veterinar, pîrîta nu a reacţionat decît prin explicaţiile despre multiplele reorganizări petrecute şi promisiunile de a încheia contract de livrare a energiei electrice şi de a achita cheltuielile pentru energia electrică deja folosită. Invocă Î.M. ,,Piaţa Centrală” că, în lunile mai-iunie 2012 a fost supusă unui control din partea Serviciului control financiar şi revizie, în urma căruia s-a confirmat achitarea neregulamentară de către reclamantă a costului energiei electrice folosite de Laboratorul sanitar-veterinar.

Acelaşi fapt a fost constatat şi prin actul de control al Inspecţiei financiare din 24.06.2013. În urma suportării acestor cheltuieli nejustificate s-a diminuat profitul net al ÎM „ Piaţa Centrală" şi, respectiv, defalcările calculate şi transferate în bugetul municipal. A mai invocat reclamanta că, în anul 2011 a achitat din contul său furnizorului de energie electrică costul energiei electrice consumată de Laboratorul vizat în sumă de 49592,76 lei, în anul 2012 – în sumă de 53063,24 lei, iar în anul 2013 (lunile I-VIII) – în sumă de 44161,63 lei, iar defalcările din profitul net în bugetul municipal neachitate au constituit în anul 2011 – suma de 12398,19 lei, în anul 2012 – suma de 13265,81 lei, pe cînd impozitul pe venit achitat în urma ajustării cheltuielilor ce nu ţin de activitatea de antreprenoriat pentru anul 2012 a constituit suma de 6367,59 lei, sume pe care solicită să fie încasate din contul pîrîtei.

Ulterior, prin cererile suplimentare din 22.01.2014 şi respectiv din 13.06.2014, reclamanta Î.M. ,,Piaţa Centrală” şi-a mărit cuantumul pretenţiilor, solicitînd încasarea din contul pîrîtei Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor şi suma de 18271,75 lei, ce constituie valoarea consumului energiei electrice pentru perioada lunilor septembrie-decembrie 2013 precum şi suma de 29061,88 lei – pentru perioada lunilor ianuarie-mai 2014. Solicită reclamanta Î.M. ,,Piaţa Centrală” încasarea din contul pîrîtei Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor în beneficiul său a sumei de 226182,85 lei, a taxei de stat în sumă de 6785,63 lei. Totodată, a solicitat şi obligarea pîrîtei de a încheia contract de consum a energiei electrice în calitate de sub-consumator.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 iulie 2014, acţiunea depusă de către Î.M. ,,Piaţa Centrală” a fost admisă integral după cum urmează. S-a încasat din contul Direcţiei Municipale pentru Siguranţa Alimentelor în beneficiul Î.M. ,,Piaţa Centrală” suma de 226182,85 lei şi suma de 6785,63 lei – cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii, iar în total suma de 232968,48 lei (f.d.91). Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 iulie 2014 (f.d.109).

Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 04 iunie 2015, Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea 2 deciziei Curții de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 iulie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea depusă de către Î.M. ,,Piaţa Centrală” să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea.

Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că, atît prima instanţă cît şi instanţa ierarhic superioară – instanţa de apel, nu au ţinut cont de faptul că din conţinutul Legii privind activitatea sanitar veterinară nr. 221 din 19.10.2007 rezultă cert faptul că în obligaţia reclamantei-intimate este pusă nu numai simpla transmitere a unei încăperi dar şi obligaţia asigurării pe cont propriu a acesteia cu condiţiile auxiliare necesare pentru ca Direcţia, să poată organiza şi exercita în cadrul acestor încăperi, cu specialiştii proprii, atestaţi în domeniul siguranţei alimentelor, folosind utilajul tehnic şi preparatele medicale corespunzătoare destinate lucrărilor de laborator şi expertizei sanitar veterinare, buna funcţionare a serviciului sanitar - veterinar aşa încât să asigure inofensivitatea produselor comercializate în cadrul Întreprinderii municipale „Piaţa Centrală". Prin urmare, Legea statuează categoric de clar şi definit obligaţiile părţilor implicate în cadrul acestor raporturi juridice care în esenţă determină în mod imperativ că Direcţia este obligată să organizeze pe cont propriu (în baza resurselor alocate de la bugetul de stat, fiind o instituţie publică) serviciul în aşa mod încât să asigure protecţia şi siguranţa garantată a alimentelor comercializate în această unitate de comerţ - Piaţa Centrală,

activitate ce-i impune Direcţiei o responsabilitate majoră Respectiv, în obligaţia Direcţiei este să asigure din sursele bugetului aprobat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) - autoritatea căreia se subordonează, prestarea acestui serviciu cu personal propriu calificat şi salarizat din bugetul Direcţiei, să-1 doteze cu utilajul şi instrumentarul sanitar-veterinar performant necesar, procurat pe contul resurselor financiare alocate de la bugetul public. La rândul său, intimata, în calitatea sa de mare centru comercial este obligată, în condiţiile Legii, să posede în dotarea sa un serviciu sanitar veterinar calificat. Concomitent î-i revine şi obligaţia de a pune la dispoziţia Direcţiei încăperea necesară conectată la toate utilităţile sanitare inclusiv agent termic, apă-canal, curent electric etc. şi să achite costul acestor utilităţi în egală măsură după cum Direcţia suportă costurile pentru întreţinerea personalul angajat.

În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și 3 neîntemeiate de admitere a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul ei la judecarea în mod echitabil a cauzei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 25 noiembrie 2014 (f.d.109), iar recursul a fost depus la 04 iunie 2015 (f.d.118-120), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurenta ar fi recepționat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2014. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, este declarativ, or, acesta 4 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs de Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Direcţia Municipală pentru Siguranţa Alimentelor prin intermediul reprezentantului – avocatul Lupaşcu Anatol, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 5