2rac-180/15 — Retragerea licenţei.

Dosarul nr. 2rac-180/15 Prima instanţă: O. Cojocaru Instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac şi A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Camera de Licenţiere, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” privind retragerea licenţei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, prin care apelul declarat de Camera de Licenţiere a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 octombrie 2014. ACONSTATAT: La 30 septembrie 2014, Camera de Licenţiere a depus o cerere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” privind retragerea licenţei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că Societatea cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” este titularul licenţei seria A MMII nr. 038560 din 29 noiembrie 2011, eliberată pentru genul de activitate farmaceutică veterinară şi asistenţa veterinară. Activitatea licenţiată urmează să fie desfăşurată pe adresa: mun. Chişinău, str. Dacia, nr. 47, cu specialistul în domeniu, medicul veterinar Nistreanu Irina. Camera de Licenţiere a punctat că la 29 septembrie 2014, în adresa sa a parvenit sesizarea nr. 01-6/2744 din 23 septembrie 2014 din partea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, prin care Camera a fost somată despre faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” a admis un şir de încălcări grave ale legislaţiei sanitar-veterinare.

1 În urma examinării sesizării şi a documentelor anexate, s-a constatat că Societatea cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” desfăşura activitatea legiferată prin Lizenţa enunţată supra la adresele: mun. Chişinău, bd. Traian, nr. 1/1, bd. Moscova, nr. 20, bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 3, str. Gh. Asachi, nr. 29, bd.

Dacia, nr. 47 şi str. Ismail, nr. 23. Reclamanta a mai precizat că în cadrul activităţii, titularul de licenţă a comis încălcări exprimate prin: utilizarea unui şir de produse farmaceutice de uz veterinar care nu sunt înregistrate în RM, precum şi utilizarea medicamentelor de uz uman care nu sunt testate pe animale, nu au specificat dozajul în instrucţiunea de folosinţă pentru animale şi nu sunt înregistrate în Nomenclatorul de Stat al produselor farmaceutice de uz veterinar; lipsa registrelor de intrare/ieşire a produselor farmaceutice de uz veterinar; persoanele care activau în calitate de medici veterinari nu au putut să prezinte actele necesare ce le-ar confirma angajarea sau faptul că sunt deţinători de diplomă de medic veterinar şi nici certificatul de calificare; produsele puternic active se păstrau într-un safeu iară inscripţie, cheile acestuia se păstrau nu la medicul veterinar, ci la Administrator, alte produse puternic active s- au depistat reambalate în seringi în masa administratorului, iar în frigider împreună cu produsele biologice de uz veterinar se păstra şi mîncarea angajaţilor; au fost depistate stichere neutilizate de la companii cu drept de import şi distribuţie, care urmau să fie încleiate pe produsele veterinare; au fost depistate produse farmaceutice de uz veterinar expirate, iar în marea lor parte,

produsele farmaceutice de uz veterinar nu sunt însoţite de acte şi certificate care le-ar atesta calitatea. Solicită Camera de Licenţiere retragerea licenţei seria A MMII nr. 038560 din 29 noiembrie 2011, eliberată Societăţii cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” pentru genul de activitate farmaceutică veterinară şi asistenţa veterinară. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24 octombrie 2014, cererea de chemare în judecată înaintată de Camera de Licenţiere împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” privind retragerea licenţei a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 martie 2015, apelul declarat de Camera de Licenţiere a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 24 octombrie 2014. La 10 aprilie 2015 Camera de Licenţiere, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile să fie admise integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat 2 toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 18 martie 2015 (f.d.152), însă la materialele pricinii nu sunt anexate probe care ar confirma data recepţionării de către recurent a copiei deciziei motivate a instanţei de apel. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul este declarat în termen. La 04 mai 2015 în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Vetmed Exim” a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa.

În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Camera de Licenţiere, este inadmisibil.

În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 3 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Camera de Licenţiere, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Camera de Licenţiere, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 4