2rac-371/16 — retragerea licenței

prima instanță – S.D. Uzun dosarul nr. 2rac-371/16

instanța de apel – V. Movilă, E. Duvrecenschii, N. Veleva

ÎNCHEIERE

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Camera de Licențiere,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Camerei de Licențiere

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „VLAD&VEN.VENT” cu privire la

retragerea licenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Camera de Licențiere și menținută hotărîrea

Judecătoriei Taraclia din 02 februarie 2016

c o n s t a t ă

La 19 ianuarie 2016 Camera de Licențiere a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „VLAD&VEN.VENT” cu

privire la retragerea licenței.

În motivarea acțiunii petiționarul a indicat că, în baza Deciziei privind

eliberarea licenței nr. 5823 din 22 decembrie 2010 Societatea cu Răspundere

Limitată „VLAD&VEN.VET” este titularul licenței seria A MMII nr. 036342 din

14 ianuarie 2011 pentru genul de activitate „asistență veterinară”.

Urmare a sesizării Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia nr. 91-

1/2-4099 din 21 decembrie 2015 și a anexelor confirmative, precum și urmare a

examinării documentelor conținute în dosarul de licențiere al Societății cu

Răspundere Limitată „VLAD&VEN.VET”, s-a depistat faptul prezentării

autorității de licențiere a unor date neautentice în actele depuse, lipsa raporturilor

juridice de muncă a Societății cu Răspundere Limitată „VLAD&VEN.VET ” cu

Oleg Constantinov (felcer veterinar).

1

În legătură cu ce, in temeiul respectării prevederilor art. 17 alin (1) și (3) al

Legii nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a

activității de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a), art. 21 alin. (2) lit. c) și alin. (6) al

Legii nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător reclamantul Camera de Licențiere a emis decizia nr. 05 din 12

ianuarie 2016, privind retragerea licenței SRL „VLAD&VEN.VET”, care este

titularul licenței seria A MMII nr. 036342 din 14 ianuarie 2011 pentru genul de

activitate „asistență veterinară”.

Invocă reclamantul și prevederile art. 21 alin. (2) lit. c) al Legii nr. 451 din

30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător în

conformitate cu care drept temei pentru realizarea acțiunilor prevăzute de lege în

vederea retragerii licenței servește depistarea unor date neautentice în documentele

prezentate autorității de licențiere.

Or, reclamantul in virtutea atribuțiilor conferite de Hotărîrea de Guvern nr.

779 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea

și funcționarea Camerei de Licențiere și efectivului-limită ale acesteia, acordă

licențe pentru genurile de activitate stabilite de lege și are drept misiune asigurarea

respectării riguroase a condițiilor de licențiere necesare pentru practicarea

activităților de întreprinzător, pentru excluderea prejudicierii drepturilor,

intereselor legitime și sănătății cetățenilor, mediului înconjurător și securității

statului, statut ce obligă Camera de Licențiere să se conformeze legislației în

vigoare și să întreprindă măsuri in vederea înlăturării încălcărilor ce ar avea impact

nefast asupra societății civile și/sau ar prejudicia bugetul statului, și care

concomitent îi permite să se pronunțe în vederea suspendării temporare/retragerii

licenței.

În susținerea celor indicate invocă reclamantul și art. 17 alin. (1), (2) și (3) al

Legii nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a

activității de întreprinzător, art. 3431 al Codului de procedură civilă, în

conformitate cu care activitatea de întreprinzător poate fi suspendată în cazurile

prevăzute expres de lege, cu adresarea ulterioară in instanța de judecată a autorității

care a dispus suspendarea. Decizia autorității privind suspendarea (limitarea)

activității de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea de către instanța de judecată

a hotărîrii definitive și irevocabile.

Cere reclamantul retragerea licenței SRL „VLAD&VEN.VET”, seria A

MMII nr. 03634 din 14 ianuarie 2011 eliberată pentru genul de activitate „asistență

veterinară”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 02 februarie 2016 acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 31 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Camera de Licențiere și menținută hotărîrea Judecătoriei

Taraclia din 02 februarie 2016.

2

La 15 iulie 2016 Camera de Licențiere a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe sunt emise cu încălcarea normelor de drept material și procedural.

Invocă ilegalitatea hotărîrilor judecătorești, deoarece au aplicat eronat

normele de drept material și procedural, în special prevederile art. 117 alin. (1), art.

118, art. 123, art. 237, art. 238, art. 239, art. 240 alin. (1) CPC și art. 21 alin. (2) lit.

c) al Legii nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător.

Or, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că intimatul activează pe mai

multe adrese decât cele indicate în licență.

Astfel, atîta timp cît titularul de licență își desfășoară activitatea pe alte

adrese decît cea indicată în ea, fără a fi prezentate actele necesare autorității de

licențiere în vederea includerii acestora în licență, agentul economic activează

ilegal.

Totodată, urmează a fi apreciat critic și argumentul precum că valabilitatea

licenței a expirat la 14 ianuarie 2016 întrucât în conformitate cu art. 279 CPC,

pricinile cu privire la sistarea valabilității și retragerea licențelor/autorizațiilor ce

vizează activitatea de întreprinzător se examinează în cadrul procedurii speciale –

instanța de judecată examinînd legalitatea deciziei în sine la momentul emiterii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Camera de Licențiere

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Camera de Licențiere asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Camera de Licențiere ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Camera de Licențiere se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4