2rac-227/16 — suspendarea licenței

2rac-227/16 — suspendarea licenței (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2rac-227/16

prima instanță: E. Buzu

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță,

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chișca-Doneva

Iuliana Oprea, Oleg Sternioală

examinând cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Camera de

Licențiere împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” cu privire la

suspendarea licenței,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus”, fiind

menținută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 13 iulie 2015,

c o n s t a t ă

La 06 iulie 2015, Camera de Licențiere a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” cu privire la suspendarea

licenței.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus”este titularul licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie

2011 eliberată pentru genul de activitate: „activitatea legată de plasarea în cîmpul

muncii a cetățenilor în străinătate (Polonia)”.

La 09 iunie 2015, în adresa Camerei de Licențiere a parvenit sesizarea Centrului

pentru combaterea traficului de persoane nr. 24/1657 din 05 iunie 2015, prin care a

fost somată despre abaterile de la cadrul legal admise în activitatea sa de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus”.

Luînd act de sesizarea menționată și de înscrisurilor anexate, implicit petiția lui

Oleg Gorbaciov, Camera de Licențiere a constatat că Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus” nu a reparat prejudiciul cauzat solicitantului locului de muncă –

Oleg Gorbaciov, prin încălcarea procedurii de mediere a unui loc de muncă.

1

Ca rezultat Camera de Licențiere a emis decizia nr.20 din 02 iulie 2015 privind

suspendarea pe un termen de 2 luni a licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie

2011 pentru genul de activitate: „activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a

cetățenilor în străinătate (Polonia)” conform prevederilor art. 18 alin. (1) lit. e) al Legii

cu privire la migrația de muncă, art. 17 alin. (1) al Legii privind ocuparea forței de

muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, art. 7

alin. (2) lit. a), 20 alin. (1), (3) și (4) ale Legii privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător, art. 17 alin. (1), (2) și (3) al Legii cu privire la principiile

de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

Indică că, potrivit pct. 2 din decizia nr.20 din 02 iulie 2015 privind suspendarea

pe un termen de 2 luni a licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011,

Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” a fost înștiințată despre obligația

acestuia de a comunica Camerei de Licențiere despre înlăturarea circumstanțelor care

au dus la suspendarea licenței, prin prezentarea informației concludente asupra

reparării prejudiciilor cauzate solicitantului de muncă prin încălcarea procedurii de

mediere a unui loc de muncă.

Solicită Camera de Licențiere suspendarea licenței Societății cu Răspundere

Limitată „Invictus” seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011 pentru genul de

activitate: „activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în străinătate

(Polonia)” și obligarea Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” să înștiințeze în

scris Camera de Licențiere despre lichidările circumstanțelor care au adus la

suspendarea licenței.

Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 13 iulie 2015, acțiunea a fost admisă, fiind

dispusă suspendarea licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011 pentru

genul de activitate: „activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în

străinătate (Polonia)” și obligată Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” să

înștiințeze în scris Camera de Licențiere despre înlăturarea circumstanțelor, care au

dus la suspendarea licenței. A fost încasat din contul ori din bunurile materiale ale

Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 100 lei (f.d. 39-42).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus”, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Orhei din 13 iulie 2015 (f.d. 104-108).

La 29 februarie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei emise (f.d. 112).

La 22 aprilie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri

privind respingerea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepționării de către recurent a

decizie instanței de apel.

2

Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus”, în motivarea

recursului a indicat că atît instanța de apel la adoptarea deciziei contestate, cît și prima

instanță au aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului

juridic litigios.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 11 mai 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Camerei de

Licențiere cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Pînă la examinarea pricinii, Camera de Licențiere nu a depus referință la cererea

de recurs, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecînd recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă

recursul este în drept, să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din materialele pricinii rezultă că conform extrasului din Registru de stat al

persoanelor juridice nr. 17920 din 16 iulie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată

„Invictus” a fost înregistrată la 16 iulie 2009 (f.d. 18).

În baza declarației nr. 28/02 din 05 ianuarie 2011 depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Invictus” și procesului-verbal al grupului de lucru nr. 05/28 din

06 ianuarie 2011, în temeiul art. 7 alin. (2) lit. a) și art. 11 alin. (1) al Legii privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001,

potrivit deciziei Camerei de Licențiere nr. 63 din 10 ianuarie 2011, a fost decisă

eliberarea licenței Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” seria A MMII nr.

036440 din 26 ianuarie 2011 pentru genul de activitate: „activitatea legată de plasarea

în cîmpul muncii a cetățenilor în străinătate (Polonia)” (f.d. 17).

Luînd act de sesizarea Centrului pentru combaterea traficului de persoane nr.

24/1657 din 05 iunie 2015 și urmare a examinării actelor anexate, implicit petiția lui

Oleg Gorbaciov, la 02 iulie 2015, Camera de Licențiere în conformitate cu prevederile

art. 17 alin. (1), (2) și (3) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a

activității de întreprinzător nr. 235 din 20 iulie 2006, art. 11 lit f) al Legii cu privire

la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, art. 18 alin. (1) lit. e) a Legii cu privire la

migrația de muncă nr. 180 din 10 iulie 2008, art. 17 alin. (1) a Legii privind ocuparea

forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă

nr. 102 din 13 martie 2003, art. 7 alin.(2) lit. a) și art. 20 alin.(1) (3) și (4) a Legii cu

privire la reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30

3

iulie 2001, a emis decizia nr. 3939 cu privire la suspendarea pe un termen de 2 luni a

licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011 pentru genul de activitate:

„activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în străinătate (Polonia)”

(f.d. 4).

La 06 iulie 2015, Camera de Licențiere a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” cu privire la suspendarea

licenței seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011 pentru genul de activitate:

„activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în străinătate (Polonia)”.

Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanță prin hotărârea din

13 iulie 2015 a admis acțiunea.

Instanța de apel, prin decizia din 04 februarie 2016 a respins apelul Societății cu

Răspundere Limitată „Invictus” și a menținut hotărîrea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră concluziile instanțelor de judecată întemeiate, rezultate din

aprecierea corespunzătoare a circumstanțelor pricinii și aplicarea corectă a normelor

de drept material.

Conform art. 17 alin. (1) (2) și (3) din Legea cu privire la principiile de bază de

reglementare a activității de întreprinzător nr. 235 din 20 iulie 2006, în sensul

prezentei legi, suspendarea (limitarea) activității de întreprinzător semnifică sistarea

temporară a valabilității și/sau retragerea licenței/autorizației pentru activitatea de

întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activități la nivel

de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a acesteia.

Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărîre judecătorească,

adoptată în temeiul legii. Hotărîrea instanței de judecată privind suspendarea

activității întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităților administrației publice

și/sau altor instituții abilitate prin lege cu funcții de reglementare și de control.

În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi

suspendată, cu adresarea ulterioară în instanța de judecată a autorității care a dispus

suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare.

În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorității

privind suspendarea (limitarea) activității de întreprinzător se aplică pînă la adoptarea

de către instanța de judecată a hotărîrii definitive și irevocabile.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001,

în scopul realizării activităților atribuite conform prezentei legi în competența

Camerei, aceasta îndeplinește următoarele atribuții: eliberează, prelungește,

reperfectează, reia valabilitatea licențelor, eliberează copii și duplicate ale acestora,

realizează acțiunile prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoașterea

nevalabilității licențelor.

Conform art. 20 alin. (1) (2) (3) din Legea cu privire la reglementarea prin

licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001 licența poate fi

suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de

reglementare a activității de întreprinzător. Drept temei pentru realizarea acțiunilor

prevăzute de lege pentru suspendarea licenței servesc:

a) cererea titularului de licență privind suspendarea acesteia;

b) neachitarea anuală, în termenul stabilit, a taxei pentru licență;

4

c) nerespectarea de către titularul de licență a termenului de depunere a cererii

de eliberare a duplicatului licenței pierdute sau deteriorate;

d) desfășurarea de către filială și/sau altă subdiviziune separată a titularului de

licență a activității licențiate fără copia autorizată de pe licență, în cazurile cînd

obligativitatea obținerii copiilor autorizate de pe licență este stabilită prin lege.

Conform art. 18 alin. (1) lit. e) a Legii cu privire la migrația de muncă nr. 180

din 10 iulie 2008, licența pentru activitatea de plasare în cîmpul muncii în străinătate

a cetățenilor Republicii Moldova este sistată temporar în condițiile Legii privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr.451 din 30 iulie 2001, în

cazul în care titularul: nu repară prejudiciile cauzate solicitantului locului de muncă

prin încălcarea procedurii de mediere a unui loc de muncă.

În sensul legii, licența reprezintă un act administrativ cu caracter permisiv

eliberat de autoritatea de licențiere în procesul de reglementare a activității de

întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licență de a desfășura, pentru o perioadă

stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parțial, cu respectarea

obligatorie a condițiilor de licențiere.

Unul dintre principiile de bază ale licențierii este echitabilitatea dintre interesele

societății și drepturile întreprinzătorilor la efectuarea controlului asupra respectării

condițiilor de licențiere, precum și la suspendarea licenței.

Este necesar de reținut că o licență constituie un bun în sensul articolului 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale în funcție de faptul dacă deținătorul licenței

are o „speranță rezonabilă și legitimă în privința valabilității în timp a licenței și a

posibilității de a continua să obțină beneficii din exercitarea unei activități în baza

acestei licențe”.

Organul de licențiere are dreptul să emită decizii de suspendare a licenței doar

în temeiurile strict prevăzute de legile speciale.

Suspendarea licenței trebuie privită nu ca o lipsire de dreptul de proprietate, ci

ca o măsură de control al folosirii proprietății.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că drept temei pentru suspendarea licenței eliberate Societății cu

Răspundere Limitată „Invictus”, Camera de Licențiere a invocat că întreprinderea nu

a reparat prejudiciile cauzate solicitantului locului de muncă prin încălcarea

procedurii de mediere a unui loc de muncă.

Conform art. 17 alin. (1) și (2) a Legii privind ocuparea forței de muncă și

protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102 din 13

martie 2003 medierea muncii este activitatea prin care se realizează colaborarea dintre

angajatori și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unor

raporturi de muncă. Agenția are obligația de a identifica locurile de muncă libere la

angajatori și a le face cunoscute persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Astfel instanța de recurs constată că conform extrasului din Registru de stat al

persoanelor juridice nr. 17920 din 16 iulie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată

„Invictus” a fost înregistrată avînd ca obiectiv principal de activitate: întreținerea și

repararea autovehicolelor, activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor

în țară sau străinătate, comerțul cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor și

produselor din tutun, comerțul cu ridicata al mărfurilor nealimentare de larg consum,

5

închirierea bunurilor personale și a obiectelor cu destinație culturală și de uz

gospodăresc, tratarea și acoperirea metalelor, operațiuni de mecanică generală (f.d.

18).

La 27 noiembrie 2014, între Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” și

Oleg Gorbaciov a fost încheiat contract de mediere a unui loc de muncă nr. 152,

potrivit căruia Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” a prestat servicii de

mediere a unui loc de muncă lui Oleg Gorbaciov, în mod gratuit (f.d. 6-8).

La aceiași dată și sub același număr, adică la 27 noiembrie 2014, între Societatea

cu Răspundere Limitată „Invictus” și Oleg Gorbaciov a fost încheiat contract de

prestare a serviciilor juridice nr. 152, potrivit căruia Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus” a prestat servicii juridice lui Oleg Gorbaciov, iar ultimul urma să

achite pentru aceste servicii suma de 450 Euro (f.d. 9-13).

Potrivit ordinului de plată nr. 4 din 27 noiembrie 2014, Oleg Gorbaciov a achitat

Societății cu Răspundere Limitată „Invictus” serviciile juridice prestate în sumă de

450 Euro (f.d. 16).

La 31 martie 2015, Oleg Gorbaciov a depus cerere în adresa Centrului pentru

combaterea traficului de persoane, invocînd faptul că Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus” a încălcat procedura de mediere a unui loc de muncă ( f.d.14-15).

Astfel instanța de recurs a stabilit că recurenta Societatea cu Răspundere

Limitată „Invictus” a încălcat procedura de mediere a unui loc de muncă și anume a

admis încasarea de la Oleg Gorbaciov a plății pentru serviciile de mediere a unui loc

de muncă în străinătate, fapt ce contravine prevederilor art. 17 alin. (3) a Legii privind

ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc

de muncă nr. 102 din 13 martie 2003, care prevede că Serviciile de mediere pentru

persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenții.

Avînd în vedere circumstanțele esențiale ale pricinii în raport cu normele legale

sus-indicate, instanța de recurs notează că, instanțele de judecată corect au

concluzionat în favoarea admiterii cerinței din acțiune privind suspendarea licenței

seria A MMII nr. 036440 din 26 ianuarie 2011 pentru genul de activitate: „activitatea

legată de plasarea în cîmpul muncii a cetățenilor în străinătate (Polonia)”.

Suplimentar motivației instanțelor de judecată, instanța de recurs menționează

că Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” nu a fost în drept să presteze servicii

juridice și să încaseze onorarii pentru acestea, deoarece conform extrasului din

Registru de stat al persoanelor juridice nr. 17920 din 16 iulie 2009, Societatea cu

Răspundere Limitată „Invictus” nu are ca obiectiv principal de activitate prestarea

serviciilor juridice.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele expuse în recurs că suma de 450

Euro a fost încasată în legătură cu prestarea serviciilor juridice lui Oleg Gorbaciov,

or conform extrasului din Registru de stat al persoanelor juridice nr. 17920 din 16

iulie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus” nu are printre obiect

principal de activitate prestarea serviciilor juridice (f.d. 18).

Instanța de recurs consideră că contractul de prestare a serviciilor juridice nr. 152

din 27 noiembrie 2014 este un contract simulat, fiind încheiat în vederea tăinuirii

încasării plăților pentru medierea unui loc de muncă.

Potrivit art. 17 alin. (3) a Legii privind ocuparea forței de muncă și protecția

socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102 din 13 martie 2003

6

Serviciile de mediere pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă se acordă

gratuit de către agenții și constau în: informații privind locurile de muncă vacante și

condițiile de ocupare a lor prin publicare sau afișare, prin organizare de tîrguri ale

locurilor de muncă; mediere electronică avînd ca scop punerea automată în

corespondență a cererilor și ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de

calcul; preselecție a candidaților corespunzător cerințelor locurilor de muncă oferite

și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile și interesele acestora.

Din prevederile enunțate nu rezultă că serviciile de mediere pentru persoanele

aflate în căutarea unui loc de muncă constau în prestarea serviciilor juridice.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel a examinat pricina sub toate

aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate

în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Invictus”, în esența

lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel

le-a dat o apreciere corectă conform cerințelor art. 130 CPC.

Alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei și urmează a fi respins, or recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că hotărîrea primei instanțe și

decizia instanței de apel sunt legale și întemeiate, iar argumentele invocate de către

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul cu

menținerea hotărîrii judecătorești.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Invictus”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Orhei din 13 iulie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de către Camera de Licențiere împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Invictus” cu privire la suspendarea licenței.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul: Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Iuliana Oprea

Oleg Sternioală

7